1,702 matches
-
sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre”. În ceea ce mă privește, refuz
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
serios și cinstit tinde să devină caracteristic literaturii române contemporane. Cauza acestui oportunism o văd în bună parte și într-o greșită interpretare a gustului public” (despre care autorul crede că e mediocru și facil). Acum, odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu aluzii vizibile doar la microscop, mai curînd umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip. Și un ennui copleșitor, paralizant. Era ca luna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ceva bani, „cu împrumut”, nu mulți. Felul lui de a vorbi e precipitat și un pic embrouillé, în schimb, cum pare-mi-se am mai scris, are o memorie fabuloasă. L-am rugat să mă lămurească (chestiune pentru mine obsedantă) ce fel de manifeste erau acelea aduse de el și abandonate la noi, cu care ulterior mama a astupat „florile” din tîmplăria standolei, ca să nu intre vrăbiile. Aveam șase ani și, ori de cîte ori mă urcam în pod, mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văzute prin noua lentilă, ca repetări a ceea ce a făcut celălalt în Uniunea Sovietică. Și bune, și rele. Ca și Hrușciov, a început dar n-a dus pînă la capăt acțiunea de restaurare a adevărului (pentru că a fost „implicat” în „obsedantul deceniu”), ca și acela s-a oprit cu principiul rotației cadrelor la vîrf, ca și el a plecat urechea la flagorneurs, iar la noi lingușirea e mai amețitoare decît în alte părți și lingușitorii - datorită tradiției - mai artiști! Iată „lecția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
violențe sacre nu este străină de imaginea Dumnezeului Vechiului Testament. Parte din tortura la care este supus Isus ține de țintuirea acestuia pe cruce, deci această tortură participă la configurarea unei forme de violență legată de sacru. Imaginea țintuirii reapare obsedant, torturant și Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
monahii mai în vârstă despre propria mănăstire și viețuitorii săi. Tânărul Platon, venit din lumea existentă înafara zidurilor mănăstirii, simte în jurul lui numai dragoste, venind dinspre toți Părinții cu care are de-a face. Cuvintele „dragoste” și „iubire” revin aproape obsedant legate de fiecare simplu monah, preot sau arhimandrit de care Platon depinde în vreun fel sau altul. Părintele arhimandrit, ni se spune, își revărsa asupra sa „iubirea sa covârșitoare”. Ieroschimonahul Macarie, meșterul de la care învăța legatul icoanelor în aramă „îl
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aveam doar la întoarcerea la satul bunicilor. Am prins o perioadă de școală pe care aș numi-o de grație. Proletcultismul ieșea pe ușa din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în manuale. Se publicau primele romane despre obsedantul deceniu și o mulțime de traduceri din literatura clasică și contemporană universală. N-am făcut nici măcar o oră de istorie pe varianta sovietizată tip Roller; dimpotrivă, participam la efervescența săpăturilor arheologice din zona Hunedoarei și la o teribilă foame de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de primă importanță să nu uit anii trăiți în România - de Vlad și de mine -, ani ce trebuiau să sfârșească odată cu plecarea absolut necesară și cu instalarea noastră definitivă în Occident. Voiam să-mi explic mie însămi rațiunea interesului meu obsedant, din acei ani, față de evenimentele ce se desfășurau dincolo de Cortina de Fier în România și repercusiunile lor asupra vieții noastre din Paris. A existat o vreme când nu reușeam să mă eliberez de obsesia Exilului românesc, de problemele României încătușate
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
firească în viața pe care o ducem în Franța, perspectiva s-a schimbat, timpul angajării și al acțiunilor dictate de evenimente s-a îndepărtat de mine. În schimb, nimic nu va putea șterge amintirea anilor ’50. Românii numesc acești ani „obsedantul deceniu“, pentru că au marcat marea cotitură făcută de istorie, momentul asfințitului, când trecutul nu dispăruse încă de tot la orizont, când oamenii, locurile, atmosfera lumii românești, așa cum o cunoscusem până când regimul comunist a pus mâna pe putere, palpitau încă sub
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
acei ani ’50, pentru a cunoaște totul, pentru ca legăturile strânse și îndoielile să dispară. Pentru ca experiența să ne învețe că nu există altă ieșire pentru noi. Doisprezece ani aveau să se scurgă până la plecarea definitivă, doisprezece ani ce au cuprins obsedantul deceniu, atât de bine numit, rămas în memoria colectivă ca epocă a marii întorsături, când totul s-a prăbușit în era totalitară care a dus cu ea definitiv o anumită imagine a României. Am reușit să depășim urmările nenorocitei noastre
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
porți, din cauza aceluiași regim polițienesc, pe care URSS îl impusese, după război, cu aprobarea tacită a Occidentului, vecinilor săi europeni. Odată scăpată de acolo, am simțit o mare uimire când mă gândeam că și eu am trecut prin așa ceva! În timpul obsedanților ani ’50, pe vremea închisorilor, nici nu ne bănuiam viitorul. Orizontul părea ferecat pe vecie. Nimic nu lăsa să se bănuiască faptul că, într-o bună zi, va sosi din Rusia Sovietică un Soljenițîn care va descoperi întregii lumi neîncrezătoare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
1 (unu) birou, un dulap cu 4 uși și una bibliotecă, toate lustruite negru. Însemnările Sandei și ale lui Vlad Stolojan au drept cadru cronologic perioada cuprinsă între anii 1948 și 1962. Pentru locuitorii țărilor din Est, această epocă reprezintă „obsedantul deceniu“, cel al dictaturii și al terorii instaurate de Stalin, de satrapii, de succesorii săi și de complicii lor, al Gulagului omniprezent și al „luptei de clasă“, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive. Este epoca condamnării „cosmopolitismului burghez
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un mort cu penisul în erecție. Criticii spuneau că tabloul nu era reprezentativ. Tabloul îi reprezintă pe acei oameni, cărora le funcționează numai sexul, restul fiind amorțit, în special rațiunea. Și pe stradă, în vorbirea curentă, unii băieți, bărbați, repetă obsedant o expresie vulgară de jargon. Pavel Coruț, scrie că unii pământeni, sunt niște tuburi digestive cu sex. Și I.L. Caragiale, în operele sale literare, a criticat defectele contemporanilor săi, pentru a fi corectate. A prezentat starea de fapt a elitei
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
schematice. Există în roman și o tramă „aventuroasă”, mai multe filoane erotice, după cum apar și pasaje eseistice ori secvențe cu aspect de transcriere brută sau pagini de reportaj. Cartea a impus un prozator care, între altele, a „scris altfel despre «obsedantul deceniu»” și a susținut convingător teza că „niciodată istoria nu poate face din om o unealtă supusă” (Valeriu Cristea). Scris în colaborare cu Ion Bucheru (după formula Ilf și Petrov), miniromanul polițist-umoristic Afacerea „Beautiful College” (1992) e o carte fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
sub ei nu se vor mărita. Volumul de povestiri Eternitatea e după colț (1972) analizează avatarurile unor forme de pasiune aflate la granița dintre așteptare și împlinirea ei. În A murit pasărea albastră, bunăoară, pe fundalul fricii de moarte, devenită obsedantă în cazul lui Pop, iubirea pare să fie modalitatea salutară de supraviețuire. În realitate, legătura indestructibilă dintre Cris și Tom se sfârșește într-un joc amăgitor, ce destramă valoarea oricărei declarații. Pasiunea devine dorința covârșitoare de a-l supune și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
sacrificii? Și de ce să mai vii aici, dacă ai toate acestea acolo unde te afli? Dacă această țară nu mai poate fi imaginată în termeni de destin și de vocație, ce mai căutăm aici? Simt cum această întrebare răutăcioasă devine obsedantă în jur. Un semn suplimentar al delăsării, al fragilității evreiești? Există într-adevăr un număr din ce în ce mai mare de imigranți care pleacă, numărul lor este, din câte se pare, secret de stat. Vorbesc despre această liniștitoare normalitate care pe mine unul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spațiului fenomenal. Frații nu au mai avut nevoie de hrană prin pustiu fiindcă schimbarea a avut deja loc și ființa istorică a dispărut. Odată povestirea ajunsă la intrarea în munte imaginea devine foarte vie prin invocarea privirii și prin reluarea obsedantă a elementului de peisaj. Piatra devine cer în sintagma „seninuri de piatră” și ascultătorul simte tactil izolarea în rocă. Când povestitorul consideră descrierea prea abstractă, el compară planul sacru cu cel familiar, dar are grijă să le delimiteze precis „la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
groazei și a milei”, prima oară În viață, când am zărit cuplul prezidențial În situație ordinară: momentul când fostul dictator coboară, incomod, din tanchetă, și-și Îndreaptă ca un țăran căciula, de exemplu! În nici una dintre aparițiile sale ultra-numeroase și obsedante - dar În nici o imagerie din lunga și stufoasa putere comunistă În atâtea țări europene, asiatice și sud-americane! - nu ar fi fost vizibilă o asemenea clipă de gestică simplă, umană, a uneia dintre acele Figuri ce trebuia să impresioneze și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
înainte (Sorin Antohi) / 9 Formarea unui umanist în România anilor 1940-1960 / 17 Virgil Nemoianu elemente de portret (17); lumea românească în anii '40-'60 (18); familia și lecturile (18-20); Facultatea de Filologie a Universității din București, Engleză, 1956 (20); literatura "obsedantului deceniu" și "realismul socialist" (21-22); veselie în anii '50, bășcălie, petreceri (22); formele alternative de socializare și memoria lor (23); adaptarea categoriilor persecutate (23-24); memorialistica românească după '89 (24); tranziția din jurul anului 1958 (25); Cercul literar (25-26); rebeliunea de la mijlocul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cu ale tale de studiul ideilor literare, estetice, filozofice, politice și religioase. Prima mea întrebare directă privește tulburea perioadă dintre sfârșitul ultimului război mondial și începutul așaziselor reforme de la jumătatea anilor '60. Pentru mulți, acea epocă era rezumabilă prin sintagma "obsedantul deceniu", la care voi reveni. E vorba de falsificarea propagandistică a unei lumi mult mai complexe și mai interesante, despre care avem abia acum (când cititorii interesați și competenți au început să piară) documente de arhivă, o memorialistică abundentă și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mult, profesori care mă luau în serios și căutau să mă încurajeze. Deci acest raport între fericire și nefericire l-am regăsit și aici, a continuat. S. A.: Să introducem niște elemente de sociologie și de istorie socială. Falsul model al "obsedantului deceniu" a fost inventat de ceaușism o spunem pentru generațiile mai tinere pentru a lua distanță de stalinismul dejist. Printr-un contrast controlat și mincinos, ceaușismul trebuia să apară drept un tărâm al făgăduinței. Ceea ce m-a frapat pe mine
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
inventat de ceaușism o spunem pentru generațiile mai tinere pentru a lua distanță de stalinismul dejist. Printr-un contrast controlat și mincinos, ceaușismul trebuia să apară drept un tărâm al făgăduinței. Ceea ce m-a frapat pe mine la lectura romanelor "obsedantului deceniu" a fost vizibila și rudimentara cenzură/autocenzură care făcea ca societatea evocată în roman să fie complet falsificată, în special prin omisiune. Am citit întotdeauna orice roman, dincolo de plaisir du texte și de studiul chestiunilor tehnice (abordate de poetică
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
valoros sub comuniști, dar și maculatura propagandistică publicată în anii '50 de autori ca Valeriu Emil Galan, Alecu Ivan Ghilia și alții din aceeași categorie. În liceu, când i-am recitit cu o curiozitate nouă, pentru că începuseră să apară romanele "obsedantului deceniu" (Marin Preda, Breban, Țoiu, Buzura), am fost șocat de rezultatul comparației: portretul în principiu critic (revizionist chiar) pe care noile romane îl făceau anilor '50 era mai sărac, mai mincinos și mai pervers decât "fresca" realist-socialistă. Desigur, ambele moduri
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pervers decât "fresca" realist-socialistă. Desigur, ambele moduri de reprezentare difereau de ceea ce știam eu din familie: născut în 1957, nu cunoscusem direct acea lume, dar ea îmi apăruse pregnant din amintirile altora, încă proaspete și traumatice. Am sesizat că romanu-l "obsedantului deceniu" mințea mai ales prin omisiune, suprimând detaliile, preferând să peroreze (așa cum putea) despre idei și Istorie, eventual plasând pseudo-conspirativ, dar cu voie de la Partid, poncifele istoriografiei național-comuniste și apologia apofatică a ceaușismului. Din punct de vedere sociografic, romanu-l "obsedantului
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
obsedantului deceniu" mințea mai ales prin omisiune, suprimând detaliile, preferând să peroreze (așa cum putea) despre idei și Istorie, eventual plasând pseudo-conspirativ, dar cu voie de la Partid, poncifele istoriografiei național-comuniste și apologia apofatică a ceaușismului. Din punct de vedere sociografic, romanu-l "obsedantului deceniu" era net inferior romanului produs în anii '50 de propaganda de partid. În proza stalinistă, dacă știi să citești dincolo de convențiile realismului socialist (teatrul epocii e încă și mai simptomatic!), societatea e mai veridic, mai exact și mai amănunțit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]