6,675 matches
-
astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat de suflul divin". Apoi meditează pe marginea ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate și mai mult: o fiziologie divină. Tot ce e funcție ca mișcare spre cer... Una din obsesiile constante ale sfințeniei este sîngele. Importanța lui nu derivă numai din viziunea cosmică a inimii, ci și din lupta permanentă pe care o exercită sfinții cu el. Căci dacă sfințenia este un triumf asupra sîngelui, ea nu-l ridică pe
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
altă piesă, Tărîmul celălalt, la Galați; al doilea - al unei teme axate pe o anumită perioadă politică și istorică a țărilor fost-comuniste, demers pornit cu Portret de criminal, în stagiunea trecută, la Brașov. Lumea lui Kovacevic colcăie de tare, de obsesii ridicole, de miza mică a unei societăți închise, captivă a unei gîndiri dirijate ideologic. Mulți contemporani sînt de părere, astăzi, că trecutul nu mai trebuie răscolit pentru că mirosurile putregaiurilor sînt dezagreabile. Trecutul trebuie asumat numai cunoscîndu-i fața adevărată. Nici contorsionată
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
înțelegere. Octavian Paler crede că personalitatea umană are trei dimensiuni: viața publică, viața privată și viața secretă. Primele două nu l-au interesat (spune autorul), doar a treia a fost ținta principală a scrierii lui. Viață secretă înseamnă vis, subconștient, obsesie, tot ce este incontrolabil, ce nu poate fi construit. Țărănușul speriat de agitația orașului se lipește cu spatele de un zid și rezolvă astfel două dimensiuni, cea publică și cea privată. Pericolul dinăuntru este imposibil de prevăzut. Într-un vis
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
filigran ale lui Bănulescu, interpretate în fel și chip, au fost artificial fixate, precizează autoarea monografiei, într-un cadru imobil de "sentenții generalizante" cum ar fi "realismul folcloric", "caracterul mozaicat al operei", "fantasticul de coloratură mitologică"; Monica Spiridon observă și obsesia criticii literare de a descoperi afinități cu "o serie nelimitată și heteroclită de precursori". "Prozele lui Ștefan Bănulescu nu sînt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase", este de părere autoarea monografiei, care alege pentru a le caracteriza cuvîntul inefabil, preluat
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul lui Ion Frunzetti, eleganța aristocratic-artificială a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia uneia dintre gazdele Miei din timpul studiilor că Mihai Constantinescu îi încurcă franjurii de la covor atunci cînd vine să repete împreună ( Mia pieptănînd aceiași franjuri după fiecare repetiție...). Maria Frunzetti povestește cu talent, iar Confesiunile ei dezvăluie o viață trăită
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
obscur etc.), însă comunică între ele, apar în diferite combinații, își împrumută între ele trăsături, obiceiuri. Viața e o magmă din care "impostoarea" selectează conform unei logici proprii, constante, și redă rece, fără risipă de semne de punctuație. O tulburătoare obsesie a sterilității (copilul-cafea care se aruncă în apă, micii aurolaci de la Răzoare, bîlbîita ilustrează eșecul actului de a da viață; "tu n-o să faci niciodată copii,/ n-o să știi cum", îi reproșează "africanul" din .A.) și o izbitoare familiaritate cu
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
Destinele personajelor sînt împrăștiate ca lucrurile din casa lor, alcătuindu-se bizar din trecut și prezent, incert și dezechilibrant. Ca să ajungi la esența neputințelor și a dramelor, a revoltei trebuie să dai la o parte amestecul de obiecte, amintiri și obsesii, să înlături pînza de păianjen care le-a acoperit. La fel face și Artur. Undeva în spatele scenei, într-un ungher slab luminat, încremeniți în rutina gesturilor și obiceiurilor, prinse în țesătura păianjenului, Eleonora, Eugenia, Eugeniusz și Edek joacă, la o
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
glasul și-mi chinuiam Pegasul, arătîndu-i Parnasul'. Ceea ce rămîne însă demn de interes sînt paginile în care se referă la literatură. Considerațiile despre epigramă, rondel, parodie, fabulă, odă, comedie sînt foarte utile în configurarea unei biografii a operei. Una dintre obsesiile lui Marin Sorescu era publicarea, cel mai important lucru în viața unui scriitor. Nu e de ajuns să scrii, să fii preocupat de artă dacă nu te și înfățișezi cititorilor și nu ești recunoscut drept scriitor: ' Noi avem nevoie de
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
facă din Marin Sorescu un scriitor important și recunoscut ca atare, fie și numai dacă urmărim în acest volum itinerarul său, al poeziei și teatrului său în lume, reconstituit de cărțile poștale trimise familiei, din Europa și America. O altă obsesie a sa era performanța în cît mai multe genuri. 'Vreau să mă specializez în toate genurile ' dar n-am timp!', îi scria în 1957 lui George Sorescu, iar în ianuarie '58 mărturisea: 'am foarte multe planuri de viitor (fabule, cîteva
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
totuși mai probabil ca valoarea pozitivă să fie determinată de natura însăși a analogiei: salba e o înșiruire, dar și un obiect de podoabă - deci de mîndrie. Gafa salbei de atentate nu e, desigur, una monumentală. Ea dovedește mai curînd obsesia podoabelor stilistice ieftine, de care beneficiază din plin știrile interne, dar nu sînt totdeauna scutite nici cele externe. I se asociază de altfel mania rimei, despre care am mai scris în această rubrică, dar care pare să rămînă o tentație
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
descoperire a unui Celălalt a cărui lipsă va deveni dureroasă mai tîrziu. Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, trad. Nora Iuga, prefață de Rodica Binder, București, Humanitas, 2001, 472 pag., f.p. Despre o identitate pierdută Autorul e polonez, cartea e una central-europeană. Obsesia pentru memorie ca alternativă viabilă a istoriei face și din acest roman (ca și în cazul Văii Issei a lui Milosz, al cărților lui Hrabal, Ki', Nadás Peter) un document despre ce înseamnă să fii central-european, despre o identitate pierdută
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
ar dinamiza sistemul teatral, ar putea forma și coagula trupe poate mai solide, mai animate de aura unui regizor, de un text, de întîlnirea pe aceeași scenă a unor vîrfuri, a unei generații. Cu energiile ei, cu dorințele ei, cu obsesiile ei. Pentru asta este nevoie de curaj, de încredere în propriile resurse, de un spirit magnetic prin preajmă și, de ce nu, de puțină nebunie. În ziua de astăzi, o asemenea decizie poate deveni riscantă pentru traiul cotidian. E mai sigur
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
ele. Rămîn pînă la sfîrșit persoane fidele valorilor familiei și mai degrabă interesate de succes ca încununare a eforturilor depuse și ca dar făcut celor dragi decît de aspectul financiar al situației (interesul pentru bani apare întotdeauna în ipostaza de obsesie și nu se poate afla decît în sectorul personajelor negative). Unora le convine să vadă aici urme de feminism - uneori chiar personajele, în telenovelele mai noi, aduc vorba despre asta. Confuzia între afirmarea unei femei într-o lume a bărbaților
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
va distanța de ea, mai ales după ce intrase, ca studentă, într-o organizație de tineri ce combătea regimul... Cel mai mult o revoltă efectele colectivizării la sate. Amintirea bunicului ei drag Păvăluț o urmărește pretutindeni... Va încerca și să noteze obsesia ei... Fraza lungă, nervoasă: După ce Domnica (personaj inventat - n.n.) a înțărcat copilul cu o foaie de pelin ruptă din șanțul veșnic noroios și plin de bălării de lângă banca din fața casei pe care bunicul Păvăluț ședea înainte de a se hotărî să
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
a creat o "memory distortion" (Ștefan Borbely) ale cărei efecte se văd, printre altele, în debusolarea și nesiguranța (la nivel politic și economic în primul rînd) din Est. România, al cărei caz este prezentat de mai multe eseuri, prezintă o obsesie identitară (devenită urgență identitară după căderea comunismului, dupăcum argumentează Carmen-Maria Mecu și Nicolae Mecu în eseul lor), identificabilă nu numai în toposurile discursului contemporan, ci de la începuturile statului românesc modern. Una din cauzele acestei "collective insecurity" (Monica Spiridon), ar putea
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
destinderii" iar adolescența mi-am petrecut-o în cea mai dură perioadă a Epocii Lumină, pe întuneric, în frig, devitaminizat, supravegheat și dresat." Sînt surprinzătoare aceste afirmații pentru că aruncă (chiar metaforic vorbind) un grup de tineri într-un sistem de obsesii deja istoric. Autorii vor să suprademonstreze nocivitatea comunismului, în fond. Vor să arate că nu doar traumele aduse pînă acum în prim plan (compromisul etic, profesional, politic) sînt esențiale. Copilăria și adolescența lor ar fi fost profund afectate de acel
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
care este, în același timp, parte absolută a Europei și oarecum la periferie în multiple sensuri literale și metaforice, o țară care a avut și are dificultăți mai mari și mai durabile decât ale altor națiuni europene, care are interesante obsesii și forme de paranoia (pe care se pare că le-am ilustrat în mod greșit, după cum rezultă din răspunsurile iscate de articolul meu) și care este un caz-test pentru bunăvoința Uniunii ce se presupune a fi deschisă tuturor europenilor. À
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
relevant că apariția, în 1920, a lui Ion a administrat o lovitură decisivă sămănătorismului leșietic, descoperindu-se, prin mijloace artistice adecvate, adevăratul țăran român. Iar prin Pădurea spînzuraților, Rebreanu un analist "al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gînduri, al obsesiilor tiranice". Prin Răscoala aduce în prim plan viziunea stărilor de mulțime și a omului ca element al grupului social. Analiza stilistică e pertinentă și cu totul remarcabilă. Prin Hortensia Papadat-Bengescu, constată autorul nostru, s-a exercitat o înrîurire mai adîncă
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Cristina Ionica Scrisă sau, cel puțin, începută în cadrul unui regim totalitar, literatura lui Nicolae Breban e bîntuită, inevitabil, de obsesia puterii. Dacă, la unii dintre colegii săi de generație (Augustin Buzura, Constantin Țoiu etc.), literatura se transformă într-un discurs de legitimare a puterii omului (prin opoziție cu sistemul), iar incarnarea exemplară a umanului se întîmplă să fie bărbatul, la
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
erotic, întregul scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă, cu corolarul victoriei repurtate de cel aparent slab (bărbatul urît) asupra celui/celei aparent puternic/-e (bărbatul frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool și, eventual, nicotină; în România comunistă, oficial, nu există droguri, deci nici în romanele "realiste" ale lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol) sînt date care susțin structura adolescentină
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
mai credibilă. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. în același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de spus. Ideea directoare a cărții, evidentă chiar din titlu, este cea a discontinuității dintre diferitele etape de emancipare a culturii românești - altfel spus, a tentației permanente de a o lua de la capăt. Aslam pare să renunțe prin urmare la obsesia integrativă, de înțeles, dar neputincioasă, care cere ca rezultat o tradiție unică și nefisurată. Autorul se dovedește astfel cu adevărat productiv. E de discutat de altfel dacă această detașare critică nu reprezintă și singura posibilitate, aparent indirectă, de atingere a
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
filmului pe care tocmai l-am citat și care a inaugurat Zilele..., - pare, prin tipul de cinema pe care îl practică (intimist, psihologic, intelectualist, cu multe elemente postmoderniste) și prin tipul de creator pe care îl exprimă (concentrat pe propriile obsesii, de un egocentrism ce merge până la nombrilism) a nu avea nimic în comun cu Giuseppe De Santis (semnatarul, în 1949, al filmului Riso amaro/Orez amar/ - reprezentantul unui cinema neorealist popular, cu note melodramatice, dar puternic ancorat în realitatea social-politică
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina Emandi-Tiron). Scenografia ne plasează într-un orient stilizat cu câteva costume frumos colorate și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană al Isabellei, cu nefericita fustă din dantelă dar mai compactă ca perdelele de la ușa de intrare a unor case vechi). Pe scurt, cum am putea defini spectacolul ,,Italianca în Alger" - un spectacol de
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
ca număr de voturi din România anului 2000 și nicidecum imaginației celor de la The New York Review of Books. Dl Brezianu reproșează politologului american cîteva ,,accente exagerate". De pildă acela pus pe participarea României alături de Germania hitleristă la război ori pe ,,obsesia identitară" arătată de români după 1918 (dl Brezianu traduce expresia prin ,,șubrezenia identității naționale", ceea ce este altceva). Dar, indiferent de conjuncturi, nu sînt accentele cu pricina la locul lor? E iarăși surprinzător să-l vedem pe dl Brezianu invocînd ,,voința
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]