2,067 matches
-
poeta îi adoră și le dedică versuri pline de romanță și culoare. Macii devin o prezență constantă atât în volumul despre care se face vorbire, cât și în multe alte scrieri ce poartă semnătura poetei timișorene. Cuvântul maci - la plural obsesiv - este folosit de aproximativ șaptezeci de ori pe parcursul lucrării, poeta atribuindu-i semnificații speciale, pornind de la cele arhicunoscute: macii cresc peste tot, sunt firavi, se apleacă ușor la orice adiere de vânt, dar nu se frâng; printre corolele lor, de la
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
Elisabeta. Exprimată direct și natural, ospeția Familiei Regale a României are decență, eleganță, solemnitate. Este învinsă la Palatul Elisabeta încordarea, fricțiunile, exersarea energiilor în planuri ascunse pentru încenușarea destinului poporului român. Tocarea nervilor, asaltul insinuărilor tăioase, lovirea la țintă, căutarea obsesivă a pașilor greșiți și găsirea punctelor slabe ale cuiva găsesc așternut în față semnul „interzis”. De la Familia Regală a României se deschide o fereastră interioară, care oglindește prin exemplul personal, frumusețea sufletelor nobile. E un cosmos distanță între ele și
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
-i trecătoare, cum prin vară-s trandafirii. * * * 7.Sărutul cu balsam de flori Iubite drag, să-ți dăruiesc sărutul cu balsam de flori, te-aștept cu dorul sufletesc! Să ducem vis din seară-n zori! * * * 8.Îmbrățișarea dragostei De presiunea obsesivelor idei, îmi curge săngele din vene în condei. În liră pun îmbrățișatea dragostei, nemărginită de-a fi trăirea clipei. Când cerul de sub pleoape aprinde scântei. * * * 9.Plânsul pruncilor Ne plâng copiii nenăscuți, iubite! Că nu ne-am fost soți și
SCRIERI PENTRU ISTORIA LITERATURII ROMÂNE-ANTOLOGIE-RAMURI SENTIMENTALE (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379775_a_381104]
-
astfel justificând toate măsurile de precauție (ce încă continuă), datorită cărora se mângâia mulțumit pe cap că au funcționat, însă doar pentru puțină vreme, căci seară după alegeri se simțea linșat.. de îndoială. Apoi, „măsurile de antifraudă” își prelungesc procesul obsesiv „unde bine se știe că în Franța în 2009 s-au fraudat alegerile”: http://vreaupresedinte.gândul.info/news/dezbatere-gandul-live-serban-copot-si-diana-ursachi-invitatii-editiei-speciale-gandul-live-13506912 Întocmai că, în ignoranța să, hoțul fiind prea prevăzător că îi e frică de hoț, anume premierul, care desigur este mai
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
după sasul acela?” http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-daca-ponta-nu-vrea-dezbaterea-la-timisoara-putem-la-facultatea-unde-si-a-luat-doctoratul-13501747 Iată cum complexele de inferioritate sunt schimbate rapid cu cele de superioritate, dar cum fără prea mult efort adecvat rezultatele chiar pentru el însuși îi sunt pe măsură... de unde decurg precauțiile obsesive, disperarea, luarea deciziilor în mod necugetat, agresivitatea față de presupuse mașinațiuni, care nu ar face altceva decât să-l destabilizeze, dincolo de cuvintele mari prea uzitate... Culmea este ca, în această seară a ieșit la rampă din Ministerul Afacerilor de Externe, ciudat
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
a simțului transcedental, printr-o mlaștină materialista și hedonista care ni s-a lipit de suflet și de trup făcând greoaie ori imposibilă înaintarea noastră spre zorii unui alt început. Mai mult, după ce ne-am curățit puțin trăim cu toții o obsesiva nevoie de a ne murdări din nou, de a ne pângări și de a ne afunda în nămolul tuturor apostaziilor neopagane. Este explicabil de ce neliniștea și nemulțumirea noastră sufletească devin strigătoare la cer. ● Trăim în această lume ca si cum metafizica n-
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
de răufăcători.” Cartea domnului profesor Grig Gociu mi-a amintit de un comentariu făcut de criticul literar, domnul Alexandru Ștefănescu, cred, cu prilejul reeditării unei cărți dragi mie, Un port la răsărit a lui Radu Tudoran. Domnia sa spunea: „Din dorința obsesivă de originalitate, în secolul al XX-lea au apărut și romancieri care nu povestesc nimic, care explică ce anume ar povesti dacă ar povesti sau povestesc despre faptul că nu reușesc să povestească. Sunt inteligente, dar sterile aceste răsfățuri și
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
în care se trezește, vede deasupra lui numai stelele și a avut senzația că timpul nu mai curge, că se oprise în loc: „Și parcă toiul se oprise pe loc. Parcă timpul nu mai curgea. Nu erau decât stelele“. Dorința lui obsesivă de a ieși din timp este un efort de a găsi beatitudinea copilăriei. Dar omul sacru nu se oprește doar la aceste aspecte ale timpului, el vrea să cunoască altă experiență, a „ieșirii din timp“. Eroul ar fi vrut ca
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
toate arhaismele. Nefericirea de a fi o mică putere, nefericirea de a se găsi la o margine de imperiu este respinsă. Sensul este acela al victoriei Spiritului, iar acest spirit este acela al Luminilor. După 1929, moderniștii resping deci referința obsesivă la național. Interogația intelectuală și existențială se bazează pe problematica umanismului față de noile barbarii pe care războiul le-a revelat și față de dominația unei tehnici al cărui triumf este asigurat de război. Unul dintre acești intelectuali este Benjamin Fondane, al
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mistuie de propriu-i vis" (sau de "propriu-i cânt" după o variantă din Perpessicius, Opere, III, p. 25). Concentrarea sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul scânteietor, autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte adesea acești demoni rebeli
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Viena, care răscolea pe uliți vechiturile fantastice la câte un "anticvar", va fi fascinat pe viață de labirintul lecturilor. George Vulturescu abordează tematica centrală "cartea, labirint", exemplificând cu magul eminescian, cu Dionis, cu regele Tlà, intervenția oglinzii și a cifrului, obsesive la Borges. Modestul nostru ecou la articolul menționat, nu este decât o confirmare a necesității deschiderii acestui nou orizont comparatist. Contrar lui Eminescu, Borges a cunoscut longevitate și glorie internațională ca scriitor și autor al numeroaselor eseuri (în calitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dat acestor iubiței killeri chilugi în negru puterea pistolului de la șold. Singura care a ignorat infatuatele fudulii pictoricești (și a făcut-o magistral în pînzele ei valpurgice) a fost Magdalena Rădulescu. Numai că fără să-și dea seama a pictat obsesiv armăsari. Da, dar armăsarii ăștia sînt călăriți și-a dat ea bine seama de femei... Cînd, în 1910, Anna Brâncoveanu de Noailles primește premiul Academiei Franceze pentru debut (Inimi fără număr în una), galantul Marcel Proust își încheie scrisoarea de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unde poate răzbate pesimismul (schopenhauerian)! Imagini (în sepia) cu străzile vechilor orașe românești au mai totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul vine dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în care se răsfață inconfundabile clădiri de stil, trotuare cu promenade la patru ace, carosabile cu bizarele, dar frapant-elegantele pe-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-și plimbe pisicuța prin coridoarele sordide ale unui Alzheimer devastator. Încă un Bartender's, da? Da. Filmul. Contrapunct dramatic al clipelor tinere și nebune, cu momentele de tristă demență ale de-acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat auctoriale la modă povestesc admirabil. Inventează trame dense și imprevizibile, inventează personaje substanțiale și memorabile. Regăsindu-se nu în obsesive și la urma urmei sterpe autoreferințe, ci în credibilitatea personajelor ce le animă romanele. Atît de căutate! Atît de vîndute! Atît de capabile să întrețină o meserie, da, o meserie, iată, nicicînd muritoare! ... Pînă și un pictor, ins al retinei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marilor puteri, au întărit sau slăbit prin propria jertfă forța acestora din urmă, au fost în permanență obiect al necurmatelor dispute și, mai presus de toate, au contribuit la sporul avuției materiale și spirituale a umanității, de unde și o temă obsesivă pentru mulți istorici: locul și rolul unui mic popor în istoria universală. N. Iorga a ilustrat în modul cel mai percutant și cuprinzător această direcție a cercetării la noi și nu puțini sunt cei care îl urmează. Lăsând la o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
organicista a lui Schelling). Acesta este aspectul static, rigid, clasic. Totuși, accentuarea ireversibilității evenimențiale (imposibilitatea întoarcerii la materia primă, la origine, sau la inocentă după trecerea prin experiență) reprezintă aspectul evoluționist, dinamic, romantic, care la Blake se reflectă în aproape obsesivul "mers mereu înainte", ce denotă progresivitatea dată de polaritatea contrariilor. În acest sens, trebuie sa subliniem faptul că aceasta ireversibilitate temporală fundamentează tocmai doctrina modernă despre săgeată timpului propusă de Ilya Prigogine, care arată că timpul are o direcție unică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
frontiera dintre aristocrație și burghezie, Verdi alege conflictul dintre popor și un despot uzurpator. Luisa Miller reprezintă un colosal pas înainte prin rafinamentul și realismul cu care Verdi își descrie personajele sale. Dragostea lui Rodolfo pentru Luisa este frenetica și obsesiva. Miller este înzestrat cu un caracter nobil și plin de bunătate. Blândețea Luisei este compensata de furia cu care îl abordează pe Wurm. Chiar și ștersul Walter, torturat de sentimentul de vinovăție și de singurătate, îl premerge pe înfricoșătorul și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care Constantin Popa o abordează
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fericirea constă În căutare, În parcursul Întortocheat, nu În ținta finală, stabilă, ultimă. Când nu mai ai nimic de făcut, fii sigur că ești nemulțumit. Într-un fel, devii fericit când nu ții cu tot dinadinsul să fii așa... Țintirea obsesivă a acestei condiții te aduce În situația unei nemulțumiri perpetue. De pildă, se spune despre Alexandru Macedon că, În plină glorie militară, a fost găsit În cortul său plângând: „Nu mai sunt lumi de cucerit!”. Ce urma după această trudă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
constată cu luciditate că „de câte ori dl Sadoveanu a realizat ceva consistent, fără voia sa depășește granițele înguste ale curentului în care era înglobat”. Ceva mai târziu, Mihail Dragomirescu va aplica o schemă oarecum rigid-reductivă în aprecierea „universalității” scriitorilor români, din obsesiva tendință de surmontare a complexului de cultură mică. El va supune scrisul unor autori fundamental diferiți (Eminescu, Caragiale, Alecsandri) procustianei ecuații „fond-formă-armonie”, în studiile Eminescu - poet universal, Caragiale în poezia lumii și Vasile Alecsandri în poezia universală. O contribuție importantă
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
hrănește cel mai des din semantica plecării, a ducerii, a părăsirii. Aerul „pleacă printre degete, cu casă cu tot”; „pe o apă o să plece chipul meu”; „Eu știu: anii, pădurea, toate / Cum înfrunzesc / Și cum de mine se îndepărtează”; sau, obsesiv: „Din frunze pleacă, pleacă și pleacă o dansatoare.” Starea are profunzime, căci poetul o păstrează la distanță egală și de ispita intelectualismului greoi, și de aceea a ludicului facil. A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
În 1947 fac multe eforturi de a demonstra c... noile regimuri pe care le patroneaz... În Europa oriental... reprezint... prototipurile promit...toare ale unui sistem politic bazat pe egalitate și pe respectarea libert...ților. Dublă făt... a perioadei „frontiste” Reluat... obsesiv imediat dup... r...zboi de c...tre militanții comuniști din Europa de Est, ideea reconstruirii unei lumi mai drepte pe ruinele r...zboiului nu putea decît s... seduc... o mare parte din populație, și În special generațiile cele mai defavorizate, cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
de oameni curajoși, care i-au redat poporului român demnitatea și libertatea”. În concluzie, România este un bun exemplu de tar... unde eșecul memoriei oficiale asupra perioadei comuniste a stimulat memoria opozanților. F...r... a atinge un nivel atît de obsesiv că În România, și În celelalte foste state comuniste se constat... voința de a perpetua amintirea acțiunilor dizidentei și ale rezistenței. În Piață Wenceslas din Praga, un mic monument - Înconjurat și el de flori - Îl evoc... pe țin...rul Jan
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
sunt dificil chiar și de diagnosticat, nu numai de imitat. În plus, reputația firmei, a produsului sau a oamenilor firmei, în special a managementului, este dependentă de timp și, dacă există, este imposibil de reprodus. Acest fapt explică tendința actuală obsesivă de a crea imagine, de a construi mărci (branduri) și de a genera contexte culturale unice în care să fie inserate celelalte resurse „operaționale”. Substituibilitatea trebuie înțeleasă în temeiul unei concurențe monopolistice. Acest fapt se traduce în două seturi diferite
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]