799 matches
-
lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența oamenilor importanți de odinioară. Departe de a eclipsa vechile personalități, nou apăruții se înregimentau într-o atmosferă anticulturală în care nu talentul, ci gradul de îndoctrinare conta. Cu obstinație încă se susține că Labiș a fost un poet comunist. Convingerile de acest fel au constituit și pentru dânsul, ca pentru întreaga sa generație, o etapă în precipitatele dar profundele lui transformări. Din multe puncte de vedere perioada de doar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și larma cu care a fost întîmpinat începutul unui discurs al său: Pentru a fi limpede ce cred eu", profera el vacarm. Pentru a fi limpede ce cred eu", repeta el, impasibil, de mai multe ori la rînd, pînă cînd obstinația sa a cîștigat liniștea și a putut continua. Deschanel era concurentul care îi bara drumul lui Clémenceau spre Elysée. Cu părul pomădat și ondulat cu fierul, rămas tînăr și arătînd bine, și care, printr-un fenomen fără precedent în analele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea. Scriitorul umflă, recalcitrant la orice administrație, dând actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de ospiciu, în mijlocul căreia domnul ni se arată ca o jivină rea, lătrătoare și incontinentă. Totul e înfățișat maniacal, necurat, într-o foarte grotescă litografie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
misticism pe Chatterton. Am putea în acest sens să îi înțelegem pe cei din tabăra "pro-rowley", deoarece ei au căzut în aceeași fascinație în care însuși creatorul poemelor lui Rowley a fost absorbit. Altfel spus, pro-rowleyenii pare că refuzau cu obstinație să rupă vraja mitico-mistică creată de Chatterton, pentru că altminteri puterea fascinatoare era anulată. Dar chiar și cu aceste argumente aduse în favoarea pro-rowleyenilor, este inevitabilă observația că literelor engleze le-au fost necesare peste 100 de ani de dezbateri aprinse pentru
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
este pe cale să se realizeze inevitabil. Dacă "ultraliberalismul" este denunțat de către mulți, perspectiva finală a acestuia este împărtășită de majoritatea: umanitatea tinde spontan să se organizeze după un sistem de acțiune mondial în care armonia nu este amenințată decât de obstinația vechilor națiuni și religii străvechi ce vor în mod incomprehensibil să persevereze în acest sens. Aron a consacrat poate mai mult de o treime din imensul său comentariu asupra politicii contemporane chestiunilor strategice și de politică internațională. Dacă, cititor atent
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
din Cluj-Napoca) și se definitivează în Ultimul cuvânt (1999), Veghe și somn (1999), Dialog cu hârtia (2000) și Sfârșit de coridă (2001). Goana după sacru rămâne impulsul poetic dominant, însă acum divinul nu se mai oferă, ci se refuză cu obstinație. În consecință, euforia lasă loc depresiei ori măcar stării elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că aici prima secvență e aceea conotată cu atributele hierofanicului
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
un bun scriitor de romane polițiste. SCRIERI: Căpitanul Apostolescu anchetează, București, 1969; Căpitanul Apostolescu intervine, Cluj, 1971; Căpitanul Apostolescu și dubla enigmă, Cluj, 1972; Greșeala căpitanului Apostolescu, Timișoara, 1973; Căpitanul Apostolescu și identificarea, Timișoara, 1974; Surprizele căpitanului Apostolescu, Cluj-Napoca, 1975; Obstinația căpitanului Apostolescu, București, 1978; Căpitanul Apostolescu și piromanul, București, 1979; Acțiunea Anda, București, 1979; Căpitanul Apostolescu și filiera, București, 1981; Colierul, București, 1981; Căpitanul Apostolescu și cifrul D-237, București, 1983; Revelionul, București, 1983; Căpitanul Apostolescu și S.A. Frații et
TECUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290118_a_291447]
-
prin pîndă, prin deschiderea intempestivă a unor uși, prin urmăriri; nu am cerut nimănui declarații, nu am forțat confidențe, nu am aprins cărbunii nici unei bîrfe, nu am colportat ceea ce semăna cu acestea. Iar dacă prin parti-pris-uri se înțelege „vînarea” cu obstinație a ceva sau a cuiva, acest lucru nu l-am practicat nicicînd. Am folosit numai „material” ofertat, nimic top secret, strict particular, privat, intimitate nudă. Apropo de „intimități”, pînă să ajungă la mine, multe din cele pe care le „divulg
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să privesc încă o dată locurile natale, de care, pentru prima dată, aveam sentimentul unei despărțiri. Au rămas în urmă, mult prea repede, satul, dealul Oadeciului, petice fumurii din pădurea dinspre Poieni. „Nu, nu mă voi înstrăina definitiv!”, îmi repetam cu obstinație. „Mă voi întoarce, chiar mai des decît am făcut-o pînă acum!”, adăugam. Dar, după numai cîteva minute, mi-am dat seama cît de mare e surpătura interioară produsă de moartea părinților. Toropit de oboseală, am intrat în compartiment. Continuînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintotdeauna: „Singurele emoții pe care le am sunt simulări autentice. Supremul adevăr este să pretinzi, să simulezi”. Faptele biografiei și interpretările lor devin, astfel, simple trucuri de rutină ale criticii, pe care un romancier ca Tabucchi le va refuza cu obstinație, refuzând să lucreze cu ceea ce este dat, decis să expună sau să inventeze „partea ascunsă, cu adevărat semnificativă”, a realului sau irealului. Un serial al interogațiilor nesfârșite asaltează, Înainte de toate, propria antrepriză, reprezentările proprii, incursiunea temerară și creatoare În neștiut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai vede, Ceea ce se aude, Ceea ce nu se poate mânca etc. Odată cu Grădina de iarnă (1980), poetul reușește desprinderea de modele, oferind un univers liric propriu, în care Grădinarul, Poarta fecioarei, Grădina sunt doar câteva dintre simbolurile ce revin cu obstinație. Așa cum în Scene de vânătoare „regele parcului”, un personaj misterios, dă unitate întregului volum, în Camera albă (1982) metafora cheie o constituie legiunile interioare care „mărșăluiesc neobosit” sau „se apropie de ultimul cerc”. Starea provizorie nu face decât să accentueze
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
ca o radiografie a ororii. Autorul se dovedește un „excepțional poet al cruzimii” (I. Negoițescu), un martor a cărui privire intensă și rece nu ocolește nimic din ceea ce oamenii obișnuiți și chiar foștii prizonieri preferă să nu spună, insistând cu „obstinație” asupra bestialității gardienilor, supliciilor izolării în zarcă, bătăilor sălbatice și urletelor înfiorătoare ale deținuților, amplificate de zidurile din beton, dar și radiografiind degradarea morală absolută a „turnătorului” și strania relație de complicitate și chiar de solidaritate creată între victimă și
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
supun exact modului lui de a face lucrurile; 7Ă adoptă un stil avar de a cheltui, atât față de sine, cât și față de alții, banii fiind văzuți ca ceva ce poate fi folosit în cazul unor eventuale catastrofe; prezintă rigiditate și obstinație. Este caracterizată prin: aă sentimente de îndoială și prudență excesive; bă preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe; că perfecționism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor; dă conștinciozitate, scrupulozitate excesivă și preocupări deloc necesare privind eficiența, până la excluderea plăcerii
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
putea explica procesele psihice superioare ale omului exclusiv în termenii sistemului conexionist. De aceea, formulând vestitele „legi ale învățării” (legea exercițiului și legea frecvenței), Thorndike a recurs la o terminologie menită să eludeze distincția om-animal. Până în 1930 a susținut cu obstinație această poziție. Ea îi permitea să extrapoleze fără nici o reținere concluzii obținute prin experimente pe animale, pentru a explica procese psihice umane de mare complexitate. Rezultatele nu puteau fi decât simplificări șocante, adesea chiar naive. Ceea ce a stârnit reacții vehemente
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
constituie un fel de chintesență soteriologică pentru mântuirea omenirii de cele două maladii: ignoranța și incomunicabilitatea. Frazele de mai sus amintesc, într-adevăr, de „confesiunea negativă” a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în termeni mistici, căutând exprimări cât mai sobre, imitând până la exagerare limbajul savanților naturaliști. Dincolo de această mască lingvistică se simte însă obsesia sa umanistă. Nu și-a putut reprima un mesaj esențial pe care l-a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
colectivă și mai profundă a materialului de studiat decât pe identificarea unui răspuns corect. Astfel, seminarul socratic pornește de la ideea că este mai important ca persoanele care învață să își pună întrebări și să construiască multiple răspunsuri în loc să caute, cu obstinație, „răspunsul corect”; înțelegerea tinde să fie una de profunzime, participanții urmând să ajungă la aceasta prin dialog. Cursanții au posibilitatea de a examina cu toții un fragment de text, după care se pun întrebări care îi ajută pe cursanți să gândească
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dezbaterile de la Conferință pot fi găsite la http://populatiaromanieiincotro.unfpa.ro. Recenzii Maria Larionescu Istoria sociologiei românești, București: Editura Universității, 2007, 303 p. Avem o sociologie românească? Este o întrebare pusă nu de puține ori, dar parcă nu cu atâta obstinație ca în cazul controverselor despre existența unei filozofii românești. Trebuie spus răspicat că răspunsul la asemenea gen de întrebări nu-l pot da decât studii sistematice asupra contribuțiilor sociologilor români la dezvoltarea gândirii sociologice. Deși termenul sociologie s-a impus
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
libertății individului și al ideii de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate. A. investește mai mult și mai orgolios în prezența lui între contemporani decât în elaborarea operei, a propriilor „alcătuiri din hârtie”. Intelectual ubicuu, în pas cu orice noutate - dă, în 1924, cele dintâi
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
efectelor biopsihosociale ale traumelor, în general, și respectiv de terapia lor, psihotraumatologia implică și o importantă acțiune de prevenție. Interesant de menționat este că o traumă năucitoare, dar singulară, este mai puțin destabilizatoare, comparativ cu experiențele traumatizante, care revin cu obstinația insidioasă a unei picături chinezești. Rezultă că o traumă acută corodează mai puțin sever ca una cronică (Cyrulnik, 2006). Reluând firul cronologic al principalelor evenimente care au dus la fortificarea noului domeniu, menționăm că, în luna mai 1991, a luat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care-l poartă. în ultimele două decenii, tot mai multe studii (unele derulate pe mulți ani), relevă consecințele dramatice ale atitudinii unei femei ce nu-și dorește copilul. Este vorba e o traumă de maximă gravitate, care se conservă cu obstinație și poluează neîncetat existența individului. Bustan și Coker (1994, apud Chamberlain, 1995) au constatat, pe un eșantion format din 8.000 gravide, că mortalitatea infantilă în prima lună postnatală a fost de 2,4 ori mai mare la copiii nedoriți
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
metodelor de terapie, o viziune holistică asupra maladiei presupune cooptarea unor strategii specifice pentru fiecare nivel, din dorința de a activa resursele tămăduitoare, indiferent unde sunt capitalizate. Desigur, contribuția medicinei alopate și a psihiatriei clasice trebuie conservate cu respect și obstinație. Dar în același timp, și fără a leza orgolii de castă, asocierea în demersul terapeutic și a altor metode, care aparțin de medicina complementară și alternativă, sporesc șansele de vindecare (sau remisie) ale pacientului. Acupunctura, homeopatia, fitoterapia etc. trebuie promovate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ce exprimă acest nou etos liberal conservator, sub semnul rațiunii și al moderației, este reflecția „doctrinarilor“ francezi. De la Guizot la RoyerCollard, așa cum a fost recuperată prin travaliul hermeneutic al unor Aurelian Crăiuțu sau Jeremy Jennings, ea este paradigmatică pentru această obstinație cu care se încearcă sinteza între dezvoltarea organică și moștenirea anului 1789, moștenire din care sunt eliminate Teroarea și adamismul iacobin. Guvernământul constituțional, proprietatea, votul cenzitar sunt pilonii pe care se sprijină această tentativă de aclimatizare a unui regim moderat
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
egoism de clasă ce are corespondent în orientarea germanofilă în politica externă. Indiscutabil, P.P. Carp a preferat, nu o dată, să fie contra unui curent dominant al opiniei publice, iar fina lul dramatic al carierei sale, în anii 1914-1918, dă măsura obstinației în apărarea unui ideal care îl însingurează. Însă această propensiune a lui P.P. Carp de a contrazice direcția dominantă nu este niciodată gratuită - în spatele ei se află, invariabil, o osatură ideologică hrănită de o convingere liberal conservatoare fără de fisură. În
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ideologic junimist decât melancolica confesiune a lui Ioan. C. Filitti. El însuși junimist, parte a ultimei generații care lucrează, în 1913, alături de Titu Maiorescu, în circumstanțele Păcii de la București, el însuși gânditor politic care duce mai departe, cu fidelitate și obstinație, campaniile Junimii după 1920, Filitti este vocea unei lumi excentrice în raport cu direcțiile postbelice dominante. Posteritatea Junimii este marcată în plan ideologic, odată cu Ioan C. Filitti, de un gust al cenușii și al zădărniciei. Marile ei bătălii au fost pierdute, iar
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
inserarea acestora, denumită de Katherine Verdery „apropriere genealogică”, în argumentarea propriilor opinii despre cultura națională nu face posibilă stabilirea unei stricte genealogii culturale, cu surse de inspirație în ceea ce s-a produs în Occident. Sintagme ca „ființa națională”, folosită cu obstinație de protocroniști, sau vehicularea clasicilor, de exemplu „Ființa istorică” a lui Lucian Blaga, nu pot fi puse decât în intenția regimului de a construi un miez doctrinar cultural, care să exercite un capital mare de aderență. Mizeria protocronismului a constat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]