6,900 matches
-
am rupt din timpul dedicat editurii, ca să văd ce ,,capodoperă,, ai lăsat În mâinile mele Recunosc, este o carte interesantă și bine scrisă, dar nu poți fi autorul ei. De unde ai șterpelit-o? Redactora -inchizitor, Își Împinge spre rădăcina nasului ochelarii, care, i-au alunecat pe nesimțite În focul discuției. Are un zâmbet rău-prevestitor, și o privire rece. Antoniu se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și dornică să-mi strângă mâna; domnișoara Seelhaft, scundă și brunetă, își ștergea încruntată ochelarii și îmi arunca priviri grăbite și pline de compasiune. În cele din urmă le-am lăsat cu grija ultimelor comenzi de Crăciun și cu plăcerea de a se bucura una de compania celeilalte și am pornit cu mașina spre Pelham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
divine. Acum Otto atingea clapele așa cum l-am Învățat toamna trecută - scotea niște sunete ca de ploaie fină, rapidă - și, uitându-mă spre ecran, am văzut piloții de curse urcându-se În mașinile lor. Într-o clipă și-au aranjat ochelarii și au plecat În trombă, cu manevre bruște dar surprinzător de precise, În uralele dezlănțuite ale unui public aproape invizibil. Cel de-al doilea public putea să distingă steagurile fluturate frenetic și mâinile care intrau În cadru dinspre partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am explicat că, păi, de fapt, căutam o cunoștință. Stătea la 202, așa socoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor, scoțând degetul din ureche. Își strânse ochelarii din nou; Îi puse Înapoi; se aplecă iar peste integrame. — Cinci litere, cu „s“ la mijloc. „Wespe“, desigur. Își ridică privirea. Așa pronunță cuvântul, nu-i așa? Wespe? Aveam lucruri mai bune de făcut decât să-i corectez lui pronunția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că pot să joc rolul manechinului unei croitorese dacă sunt nevoit, mi-am Îndreptat spatele și, curajos, m-am prefăcut că sunt din tablă. Mama mea a continuat să lucreze tăcută și hotărâtă. Scaunul scârțâia când și când. Își lăsase ochelarii pe vârful nasului, ținând acele Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea a terminat; În sfârșit, am reușit să adorm. Trecu o scurtă eternitate, după care rupse ața cu dinții și Își Împinse ochelarii la loc. Gata. Imediat. Oricum, Între timp, părea că s-a Întâmplat ceva. Dintr-odată, distanța dintre noi se mări la cel puțin cincizeci de metri. Când m-am uitat În jos, abia o mai distingeam; dacă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am uitat În jos, abia o mai distingeam; dacă n-aș fi știut cum arăta mama mea, aș fi putut s-o confund cu o străină. În loc să zâmbească și să-mi spună că pot să merg la culcare, Își scoase ochelarii minusculi și Îi așeză lângă o foarfecă la fel de minusculă, aflată masa minusculă. — Care-i problema? strigă, cu mâinile făcute pâlnie. Pe un deget Îi lucea un degetar. — Piper boabe, i-am strigat drept răspuns, sau măr, croitor, căniță... Am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
servietă elegantă pe masă. Numele meu este Wickert, Doctor G. Wickert, inspector adjunct la Brigada de Moravuri. Și investigăm un misterios... Permiteți? Șterse scaunul de praf și se așeză. Deces. Inspectorul afișă un zâmbet prostetic - din toată dantura strălucitoare. Aranjându-și ochelarii cu rame aurii, mă așteptă politicos să mă trezesc. Dar eram cu cel puțin jumătate de an lumină În urma lui, așa că mă Întrebam dacă cumva aș putea să... Poate Înțelegea? Înțelegea și puteam să. Am făcut ce trebuia să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
octombrie 1925, și lucrați ca „operator“... Wickert Își plimbă limba peste dinți. Asta Înseamnă, presupun, că sunteți implicat În lumea filmului. Își ridică privirea. Și nu sunteți protestant? Își consultă mica agendă cu spirală, apoi o Închise. Ochii blânzi de după ochelari erau căprui, de culoarea cafelei, dantura continua să strălucească. Am dat din umeri și am confirmat că numele meu este Într-adevăr Alexander, dar de obicei mi se spune Sascha. În timp ce Îmi a mestecam cafeaua cu o bucată de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trotuarul din fața porților și arată cu degetul spre clădire cu o expresie jenată. Din când În când, o mașină acoperită trage lângă institut, după care o persoană cunoscută din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari Întunecați. Altă dată organizațiile studențești desfășoară afișe și cântă din tot sufletul, cu spatele drept și cu fața Întoarsă spre fundație. Dar cele mai rele sunt cămășile maro, care Începuseră să patruleze pe străzi ca să alunge pacienții timorați. Aparent, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană din abanos să pară vie și să se oglindească În ochelarii săi groși, ca niște funduri de borcan. „Ceea ce colegii mei austrieci numesc subconștient, eu Îl consider sistemul endocrin,“ continuă, repetând faimosul său slogan. Apoi, punându-și brațul În jurul unei stele din piatră cafenie, adăugă: „Și pot să asigur cititorii dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poza de grup din ziarul pe care Dora mi-l Îndesase În buzunarul hainei („Doar ceva pe post de memento, dragă, pentru când te vei dezmetici“). Intrând În holul recepției, În spatele tejghelei am observat un bărbat cu bretele roșii și ochelari cu rame rotunde. Dora Întrebă de domnul Karp, la care recepționerul răspunse dând Încet din cap. Dacă am fi amabili să ne completăm numele În registru, l-ar chema cu dragă inimă. — De dragul statisticilor, adăugă și puse ștampila decorativă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scene cu femei - În baruri, sub poduri de cale ferată sau sub strălucirea cețoasă, aproape imperceptibilă a lămpilor cu gaz. Se Îndreptă spre o acuarelă cu două doamne care stăteau față-n față. În fundal, un bărbat cu baston și ochelari de soare bâjbâia Într-un Întuneric etern. Femeile păreau la fel de dezorientate, deși hainele mulate care le scoteau În evidență șoldurile, gulerele pufoase de blană și cizmele lucioase cu mii de capse minuscule de-a lungul fluierului piciorului, până sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
medic, oamenii cred În teoriile lui despre posibilitatea de dezvoltare. De parcă ar trebui să manifestăm un respect științific față de cineva care pretinde că fustele și caftanele aparțin straturilor inferioare ale societății. În loc să clarifice punctul său de vedere, Karp Își scoase ochelarii și se aplecă Înainte, cu degetele apăsându-și pleoapele. Cum aveți de gând să rezolvați treaba cu poliția? Poliția? Ei erau cei dornici să vorbească cu mine. Cât mai repede cu putință. Probabil că eu eram principalul suspect. Inspectorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd, nu-i va vedea nici pe ei? Sunt sigur că, dacă s-ar putea, ar prefera să rămână complet invizibili. În cea ce mă privește, Îmi puteam permite să fiu văzut. Având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dorei cu gura. Mi-a luat ceva timp - mai Întâi i-am găsit umărul, apoi gâtul - apoi am continuat, șoptind În urechea sa complicată: Deși nu-i același lucru. Când mă gândesc că Froehlich stă aplecat peste răspunsurile mele, cu ochelarii lustruiți și creionul ascuțit, am impresia că vrea să lege un nor nedefinit de punctulețe, să deseneze un contur care nu mi se potrivește. Chestionarul ăla Îmi dă impresia de cămașă de forță, să știi. Și, dacă stau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În spatele lor, și fruntea unui băiat care stătea la picioarele lor, În poziție de lotus. — Îi recunoști? Vocea Dorei avea o seriozitate pe care nu reușeam s-o dezleg. Ei bine, da, mă rog, așa aveam impresia. Cancelarul Sănătății purta ochelari și râdea Îmbietor, vântul ciufulindu-i părul. Cu o eșarfă Înfășurată În jurul umerilor, Gielke se mulțumise să afișeze un zâmbet pudic, dar luminos. Și pentru că poza era mărită, vedeam cum Froehlich Îl ținea pe partenerul său de sub braț, În timp ce Gielke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Spre surprinderea mea, În cameră intră inspectorul Wickert - În vârful degetelor, cu simțurile alerte. Cu un revolver În mână, avansă câțiva pași, apoi privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă ochelarii Își dădu seama că mai e cineva În cameră. După câteva clipe de neînțelegere, implicând un ruj șters din greșeală și o batistă, Wickert reuși să mă care pe canapea. Îngrijorat, mă Întrebă dacă Îl aud. M-am Încruntat. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-a luat pălăria?“ Asemenea atâtor bărbați evrei din generația lui, care își slujeau familiile într-un mod atât de feroce și de autodistructiv, tata le slujea pe mama, pe soră-mea Hannah, și în special, pe mine. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ploaie, fără să aibă măcar o umbrelă colea să-i apere! Suntem pe terenul viran întins din spatele școlii mele. Își așază registrul pe jos și se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și dinții, care, cât e noaptea de lungă, stau într-un pahar din baie, hlizindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și facă intrarea în apă. Până-n ziua de azi intru-n apa mării așa cum m-a învățat el: întâi îmi înmoi încheieturile mâinilor, pe urmă îmi stropesc subțiorile, apoi iau apa în pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
La testele de selecție pentru lotul elevilor din anul întâi mă balansam prea tare și ratam în așa hal mingile tari, încât, până la urmă, antrenorul m-a luat deoparte și m-a întrebat ironic: — Măi, flăcău, tu chiar nu porți ochelari? - și mi-a dat papucii. Dar în ce formă eram! Ce stil aveam! Iar în campionatul de softball pe care-l organizam pe terenul nostru de joacă, unde mingea zboară mai încet și este o idee mai mare, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o frigem laolaltă cu încă un bărbat. Are un prieten, zice ea - fii atent că toate detaliile astea îmi parvin printr-un translator - are un prieten care, zice ea, ar fi încântat să o fută pe signorina. Văd cum de sub ochelarii de soare ai Maimuței încep să se prelingă lacrimile în clipa când mă-ntreabă: — Ei, ce să-i spun, da sau ba? — Bine-nțeles că nu. Urmează un schimb de replici între Maimuța și Lina, după care cea dintâi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
uite cumva umbrela - nu mi s-a părut o catastrofă pentru literatură și nici măcar pentru o carieră literară. Iată ce scria pe coala de hârtie: Prima dată când am întâlnit-o pe Brenda, ea m-a rugat să-i țin ochelarii. Dragă Gabe, Drogurile mă ajută să țin stiloul între degete. Să nu fie bogat, să nu fie celebru, să nu fie puternic, să nu fie nici măcar sănătos, ci să fie civilizat - iată visul vieții lui. Era atât de adânc încrustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]