5,469 matches
-
ar fi, între altele, și o notă de bună camaraderie literară. Dacă aceasta e și gândirea d[umi]tale7, roagă, din partea mea, pe fratele Iorga să o primească -poezia. Digna est intrare 8. Cum mai merge Delavrancea 9? Dar de odăi ce crezi? Mai face „pentru ca să mai" sperăm? Vrei să ne pregătim de București? Dacă se înființează un accelerat pentru Iași, cum s-aude, mă răpăd mai des, măcar pentru câte o zi, să ne primblăm la Copou și să mai
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
pețească fata șahului e ajutat de padișahul furnicilor cu mulțimile lui (recunoscătoare că nu li s-a făcut vreun rău) să treacă „proba meiului”, strângând în timp record meiul aruncat pe jos; sau de tovarăși năzdrăvani precum Fiara-de-Gheață (care răcorește odaia de înnoptare, încinsă), sau Fiara de Foc (care o încălzește pe cea înghețată), de un Cal și un Câine etc. În alte povești apar moșiile Divului Negru, Divului Alb și Divului Roșu (care răcnesc, întorcându-se acasă, într-un mod
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
amintesc că odată, pe când ancheta o ceată de țigani acuzată că omorâse, s-a gândit să înspăimânte pe arestați deghizându-se într-o noapte în stafie. În adevăr, într-o noapte brăzdată de tunete și fulgere, judecătorul Florescu apare în odaia unde dormeau țiganii, înfășurat într- un cearșaf alb. Deșteptați din somn în zgomotul unor tingiri ciocnite de din afară de către gardieni, țiganii aud vocea sepulcrală a stafiei acuzându- i și amenințându-i cu moartea. Țiganii, în spaima lor nocturnă, crezând
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
face, Am mai cârtit, dar i-am lăsat în pace. IV. Rămas în drum. O firmă-a unui han M-ademenise de la început. Bine făcută, -o fată, cu alean Ieși cu lumânarea. Loc plăcut. Intrarea, scara care lin urca-n Odaie, totu-ales mi s-a părut. Așa e orice ființă păcătoasă: Paingul frumuseții-l prinde-n plasă. V. M-am așezat cu ce aveam de scris Să-ncerc epistolă, jurnal a scrie, Ca-n alte dăți, când toți se-afundă-n vis Să
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
Anca Murgoci Ea este Daria, o fetiță care are o poveste de viață extrem de tristă. Trăiește cu bunica sa, într-o odaie dintr-un sat din Iași, iar ochii ei încearcă să ascundă o tristețe nemărginită. Tragedia a început în urmă cu șapte ani, moment în care mama fetiței a făcut o faptă regretabilă. La vârsta de 23 de ani, aceasta a
Poveste cutremurătoare. Ce se ascunde dincolo de imagini by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31537_a_32862]
-
nouă. I-am cântat la telefon și am văzut-o printr-un geam de sticlă. Eu nu îmi doresc decât să fie sănătoasă și să vină acasă", a povestit Daria pentru sursa citată. Micuța nu se plânge că trăiește în odaia bunicii și că în fiecare seară adoarme într-un pat vechi, rupt în mai multe locuri. Îi place să cânte și își dorește un singur lucru: să-i vină mama acasă. FOTO: Bună Ziua Iași.
Poveste cutremurătoare. Ce se ascunde dincolo de imagini by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31537_a_32862]
-
oamenii „serioși” cu jucăriile lui? Am căpătat (l-a furat băiatul) un bumerang, pe care l-am dat unui prieten de-al lui de joacă, din clasa a 7-a de liceu (era mai... mare decât el!). Să-ți descriu odaia lui? Ar fi tare greu. Era un amestec de lucruri care nu se potriveau între ele, într-o dezordine aparentă, pe care-o respectam, dar care era minuțios ordonată. Știi mata cum îi știam orice lucrușor, orice carte, orice fleac
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
se teme de mine. Și acum le știu pe toate cum erau. Și dacă, prin imposibil, s-ar întoarce toate la locul lor și peste zece ani aș ști unde să găsesc un capăt de ață! Acum, a rămas în mijlocul odăii un morman de cărți. Le cataloghează un student, supravegheat cu strășnicie de familie. [I]eri mi-a scris ministrul că, după ce le va cumpăra ministerul, să mă duc să-mi iau ce mi-e drag. Dar, n-ar fi luat
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
după câte un eveniment semnificativ, pune pe hârtie versuri ca acestea: „Colțul tavanului se îndoiaie/ peretele e un afiș dezlipit./ Niciun păianjen în vreo crăpătură,/ nici raze într-un soare pripit// Privesc, invizibil ca îngerii,/ cât sunt de fanat -/ în odaia întortocheată,/ în golul cu greu adunat// Cercetez deșertica monotonie -/ mi-au dispărut liniile sinuoase./ Mi s-a topit și ovalul elementar/ unde-mi înghesuia Brâncuși omeneștilemi oase” (pp. 404 - 405). Nu trebuie să fi citit foarte multă literatură contemporană pentru
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
în această existență în care ”viața și moartea abia se ating/ cum degetele îndrăgostiților”. Mai ales va cerceta pustiul oglinzilor, „Scârțâitor de zăpadă” (acest cum mai degrabă al alternativelor decât al comparațiilor), va rătăci în zona „oglinzilor care fug din odăi/ se ascund în ceruri“, oglinzi în care se intră ca în apele unui râu când rece, când cald. Dar și oglinzi în care nu mai intră nimic. Nici măcar „Iarna ostenită după ce s-a străduit/ să intre-n oglindă/ ziua trecută
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
-l ating!»,/ îi spun emoționat,/ «a fost un cetățean de treabă al orașului nostru!», îmi răspunde mecanic” (Alte ru(i)ne ale Târgoviștei mele). Nu e de mirare că posteritatea pe care o întrevede e la rîndu-i milenaristă: „Prin fereastra odăii cu ieșire la perete văd ziua în care/ se vor împlini o mie de ani de la nașterea mea, (...) și în semn de prețuire luminile orașului/ vor fi lăsate aprinse întreaga zi fără a mira pe cineva” (L.S. față cu craniul
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
pe care fiicele le făceau părintelui lor, despre liniștea deplină pe care copiii o înstăpâneau, atunci când "tata lucra". Astăzi, după atâta vreme, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani ea își amintește înduioșată de "pasul greu al tatei" în odăile din Strada Delavrancea, îi răsună încă în urechi glasul molcom ce-i șoptea cu blândețe: "Profiriță, vină să-ți citesc ceva". Căci fiica preferată a Maestrului, un soi de sfetnic de taină al acestuia, era criticul său literar cel mai
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
de el în Georgia, unde fusese trimis pe front ca simplu soldat. Când a aflat Mihai i-a spus: "Mai bine mă ucideai pe mine." Era trist, închis în el însuși, dar cu noi, întotdeauna recunoscător. Într-o seară, în odaia noastră, strânși în jurul unei măsuțe din fața căminului ne-a citit începutul romanului său Frunzele nu mai sunt aceleași. Eram pasionați de trepidația călătoriilor sale prin viață și cultură și surprinși de luciditatea dusă până la cinism cu care-și privea tinerețea
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
de lettres) și Le Jour où le ciel a disparu. Nuvela tradusă mai jos face parte din volumul De très petites fêlures (EspaceNord). Își trecu ușor degetele prin părul fiicei sale - o veche obișnuință - și ieși în vârful picioarelor din odaie. Coborând scările se-ntrebă ce fel de cadou să-i facă mâine (ciudat, era sigur că ea nu uitase) și intră în încăperea de subsol amenajată ca birou. Odată trecut pragul și ușa închisă fără cel mai mic zgomot, ezită
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
Bruxelles de cartierul latin din Paris. Vor asculta un ghitarist cerșind la intersecția cu galeria Saint- Hubert și ea își va cuibări mâna într-a lui; vor fi fericiți. După aceea, vor hălădui la-ntâmplare pe străzi ca să găsească fereastra odăii în care Verlain trăsese asupra lui Rimbaud. „Doi mari poeți”, îi va explica și-i va recita câteva versuri din memorie. Apoi, el își va da ceasul cu două ore înainte; ea va fi tare mândră de escapada lor nocturnă
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
urmă, am primit luni ordinul să plec la Chișinău. Am plecat [i]eri dimineață, astă noapte m-am întors. N-am avut curajul să mă „odihnesc” o noapte acolo. Trăsesem la cel mai bun hotel. M-am pomenit într-o odaie imensă, cu parchet care pocnea ca pușca, cu un colțișor de sobă rece și c-un pat... un „crivat”1 de fier negru ca un grilaj de mormânt. Nici ziua, cât m-am odihnit cercetând dosarele, n-am avut curajul
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
limpede spus prin intuiția vizionara a acesteia. Întâia piesă (în ordinea antologiei), "Torsul", pare un joc de lenevii în 10 versuri, unde poeta își încearcă puterile vrăjitorești asupra propriului lexic (tors - torsul - torsul fusului - întorsul -torsuri - toarce - re'ntoarce): Din odaie, vin la vatră toți motanii să s'adune, si'mpreună torc, - un cântec parcă din ascunse strune, torc cu ochii'nchisi de lene, lângă focul ros, si torsul lor, se'ngână lung cu torsul fusului - și cu întorsul fir albastru
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
aspect, pe urmele lui Gaston Bachelard, vorbind despre Constantă Buzea, în Complicitatea fertila, Ed. Dacia, 1994, si in Lecturi împreună, Ed. Libra, 1998) - chiar dacă și poeți bărbați s-au lăsat atrași de el, precum Vasile Alecsandri. Câți motani vin "din odaie" la vatră ca să facă un cor de torsuri? Alice Călugăru ne dă numărul lor: TOȚI! Așa trebuie înțeleasă, mi se pare, nemăsurata prezenta felina. Fără a o spune direct (dar sugerând această prin "torsul fusului", poeta face din răsfățații cotoșmani
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Ana, precum și intransigentul, dar și carismaticul Pavela: „Am devenit mult mai iertător în privința defectelor, nici nu mai mă supără întârzierile lui Benet, când nu e gata, îl aștept cu răbdare; și îmi repet că e mai bine că, ieșind din odaia mea, știu să fiu vesel. Nu mă supără lumea, o să caut mereu să ramân în starea plăcerii în general. De altfel când ai ajuns in lume, devii liniștit, nici nu mai mergi mult probabil, știind că poți merge; ești calm
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
adus fericirea, și darul picturii nu face decât să accentueze fractura. Ceva lipsește și în afecțiunea pe care a primit-o în copilărie din partea mamei - căci doamnele din familiile nobile nu-și băteau capul să vadă ce se petrece în odaia copiilor, după ce-i încredințau doicilor să-i alăpteze, ceva prisosește chiar de la început în devotamentul absolut al Conchitei, care l-a pus la sân după ce-și pierduse copilul abia născut. Romanul lasă câmp liber presupunerilor și deducțiilor privind formarea
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
dori însă ca să vii acumîn luna iunie sau cel mai târziuîn primele zile ale lunii iulie, deoarece după acea dată, pe la 4 sau 5 iulie, vor veni aci cumnatul și cumnata, precum și copiii lor. Socrul meu nu mai va avea odăi disponibile, aceasta cu atât mai mult cu cât o altă cumnată care locuiește aci cu noi a avut de curând o copilă care ocupă deci o cameră în plus. Grăbește-te, deci, fă-ți pachetele și vino cu băiatul d
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
-ni-se și la ducere și la întoarcere. La 2 Mai ne-am simțit însă foarte bine, dedicați toată ziua voluptăților scăldatului și zbenguirii pe plajă. Aceasta în timp ce N. Breban, aflat și el acolo, scria de zor, închis într-o odaie, la Îngerul de ghips. Nu-și pierdea timpul cu altceva decât numai seara târziu, când mergeam toți, cum își amintește Virgil Tănase, „fie la crâșma din localitate, fie la bowlingul nou deschis la Neptun, fie la vreo terasă din Mangalia
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
braț de otavă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . *cînd a bătut la ușă-a bătut la ușă bătaia/ a sunat ca și cum/ o mănușă înfundat/ dintr-o lume zăludă dar nu cît să nu se audă avea mîinile pline de zoaie cel venit/ nu intra în odaie avea mîinile pline de praf plînsul tîra după el un taraf suprafețele sferei treptele scările... * îmi sunt mai aproape azi/ depărtările treptele scările nebănuitele unghiuri plînsul pe care-l voi plînge în pîntecul mamei [...] *timp pentru timp și vis pentru
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca atunci cînd adormi în rumoarea vocilor din tren în haina aceasta pot pleca departe simt în ea împăcarea copacilor scorburoși care pot cădea în orice clipă simt că nu-i pasă de nimic în mijlocul străzii se oprește pe
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
din acea zi mă simt ca un ostatic 4. scurta albastră plutea în curte la comana era plină de versuri de bîzîitul albinelor pescari veneau și-o salutau cizme de cauciuc undițe pe pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd și cînd un abur de ceai îi învăluie reverele în neștire 5. pe-un pachebot rezemată de balustradă scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]