8,671 matches
-
știi? - Pare-se, a murit în timp ce dormea, pur și simplu. După ce au găsit-o și au cercetat-o cum se cuvine, doctorii au spus că suferea de apnee în somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a doua a programului repetam Împreună aceste scrieri biblice. Pregătirea pentru marele eveniment continua și acasă. Părinții ne făceau rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp disponibil. Mama, săraca, nu avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât era de făcut pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de „sfânta Împărtășanie” trebuia să dăm și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul Încâlcit și alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut destulă țuică, a venit vremea să se odihnească și să-și revină din mahmureală. Ce faci, cumnată?? Te simți bine? Întreabă tanti Antoneta, oprindu-se În fața ei și analizând-o cu atenție. Mă simt bine, fa, Antoneto! Iaca am băut un șpriț, aseară, și m-am odihnit până
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se odihnească și să-și revină din mahmureală. Ce faci, cumnată?? Te simți bine? Întreabă tanti Antoneta, oprindu-se În fața ei și analizând-o cu atenție. Mă simt bine, fa, Antoneto! Iaca am băut un șpriț, aseară, și m-am odihnit până mai târziu. Mi-am dat seama. Se vede de la o poștă că n-ai dormit cu capul prea limpede. Te rog adu o pătură, să stăm pe prispă, nu mai merg În casă. Curtea era destul de mare și iarba
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-o strâng de gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai erau de față. Tata și mama au fost primii, cei mai importanți învățători din viața mea. Ei m-au învățat lucrurile cu adevărat utile și valoroase. Ei au fost Universitatea mea și profesorii care mi-au predat arta Omeniei. Odihniți-vă în pace, tată și mamă! V-ați îndeplinit misiunea de părinte cu succes! De acolo de unde sunteți, vegheați și mai departe pașii noștri, ca să putem și noi ajunge acolo unde sunteți voi!”. Scrierile Lidiei Vrabie alcătuiesc într-un fel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le văd mai bine și îmi dădui seama că nu greșisem. Erau două foste colege de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
culcare, copilul începu să se simtă rău. Bănuiam că răcise, deoarece ieșise îmbrăcat ușor. I-am dat câteva pastile contra răcelii și părea că se liniștise. Îi zisesem soțului să se culce, pentru că el muncea și avea nevoie să se odihnească, iar eu voi rămâne cu copiii în acea noapte. El îmi zise înainte de a pleca: - Dacă e ceva mai grav, mă trezești, bine? - Bine, am răspuns eu. Ne-am culcat cu copilașii. Fetița adormise imediat. Băiatul nu dormea. Începuse a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tare, încât organismul lui nu putea suporta durerea ce o avea. Îl întrebă unde răcise copilul așa de tare. Ce putea să-i răspundă? Nu avea nici el habar de unde și cum. Ne liniștisem și ne culcasem pentru a ne odihni, căci până se făcea de ziuă mai era puțin. Dimineața, ne-am trezit și cât eu pregăteam micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și oi. Când termină, intră la bucătărie și mă întrebă: - Când ai închis
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai erau de față. Tata și mama au fost primii, cei mai importanți învățători din viața mea. Ei m-au învățat lucrurile cu adevărat utile și valoroase. Ei au fost Universitatea mea și profesorii care mi-au predat arta Omeniei. Odihniți-vă în pace, tată și mamă! Va-ți îndeplinit misiunea de părinte cu succes! De acolo de unde sunteți, vegheați și mai departe pașii noștri, ca să putem și noi ajunge acolo unde sunteți voi! Îmi pare rău că multe lucruri le-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din nou, acolo pe piatră, cu mâinile în poală, ograda este pustie, în mijlocul ei un sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de care mai deștept, încă niciunul nu dă semne de scrânteală. Înainte de vizita de lucru a activiștilor de partid, șeful institutului merge la Dorin și îi spune: "Dorine, te rog să-ți iei un concediu medical, trebuie neapărat să te odihnești". Dar mă simt perfect, zice Dorin, nu-mi iau niciun concediu medical". "Dorine, trebuie să-ți iei concediu medical, când îți spun". Dorin o ține pe a lui, zice: "eu nu plec de la serviciu, vreau și eu să mă întâlnesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar știe că nu poate să-și permită asemenea lux. Are o prietenă care adeseori îi spune; când am să mor, am să fiu de-a dreptul fericită, până nu pun mâinile pe piept nu cred să apuc să mă odihnesc", bărbatul ei e și leneș și fudul, a fost mare director general într-un combinat metalurgic, cel mai mare din Europa, iar după Marea Revoluție Mondială, autoritățile tranziției "au vândut combinatul la kilogram, spune prietena ei, l-au furat la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care nu avea voie să iasă, lighioanele pământului s-au năpustit asupra ei și au vătămat-o, acum stă aici cu ochii închiși și bolește, ar vrea să moară dar știe că nu i-a venit, încă, sorocul, se va odihni până își va recăpăta puterile, va părăsi peștera și va pleca pe urmele băiatului din Clădirea Albastră. Acest gând are darul să o liniștească, se ghemuiește prinzându-și picioarele în brațe, așa își va recăpăta puterile, în această poziție visele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
binețea cu un zâmbet de bună voință și întinzându-i mâna prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se arată, nu pare a aduce ploaie. Până și vântul s-a aciuat undeva, poate cu gândul de a se odihni, că toată noaptea n-a avut liniște și ne-a zguduit zdravăn corturile. Dar dumneavoastră, cu ce treburi pe la noi? Vă putem fi cu ceva de folos? - Eram în trecere pe drumul care duce către Colțurești, am văzut corturile și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Duminică nunta va avea loc, e o nepoată de-a mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare sărbătoare! Acum mă odihnesc și eu o țâră... am dat toate poruncile și țiganii mei au plecat după cumpărături. Dumneata ai văzut vreodată o nuntă țigănească? - Nu, nu am avut ocazia, dar am auzit că e un adevărat spectacol, că știți să vă bucurați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu știau nici acum, după atâta timp, dacă puterea sângelui avea șanse de izbândă. Discuția avută cu o seară în urmă, gândi ea, cu siguranță lăsase urme în sufletul bietului copil, dar încerca o vagă liniște că acesta se putea odihni măcar vreo câteva ore în plus în acea dimineață. Nu putea bănui că Vișinel abia aștepta ca părinții să părăsească casa ca el să plece așa, fără țintă, prin oraș, în căutarea a ceva, a ceva ce nici el nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca să curme firul unei vieți greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie, și să constat că cei dragi, iubiți de rude, de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un pic de lapte, uitând de multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte meleaguri numai de ea știute. - Gata, mamă, putem începe? - Mai stai un pic, simt nevoia să mă mai odihnesc câteva clipe. Iar m-a încolțit durerea aceea, și-și puse mâna în dreptul inimii. - Atunci să renunțăm la prăjitură. Ce mai este de făcut, pot să fac și eu... - Ai răbdare doar câteva clipe. Prăjitura trebuie făcută cu respectarea strictă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
hotărâse să se despartă pentru toată viața era gulașul. Mâncarea aceasta nu va figura niciodată pe lista ei de bucate! În rest, totul a fost la superlativ, ba chiar ar putea spune, fără să greșească, la superlativ absolut. S-a odihnit într-un cadru natural nemaipomenit, a citit mai multe cărți bune, s-a relaxat simțind cum muntele i-a intrat tot timpul în cameră cu toate minunile lui. Să dormi cu geamul deschis și să te trezești săgetată de razele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nimic deosebit, mamă! Nu te îngrijora, mi-a venit așa cu leșin, știi că am mai avut eu asemenea crize... - Nu vrei să mergem la spital? Chem imediat un taxi. Ce zici, Olga!? - Nu, nu e nevoie, am să mă odihnesc câteva ore și gata, o să-mi treacă! Rugați-o pe Ina, i se adresă ea tatălui acesteia, să nu se supere pe mine, n-am vrut... - Nu-ți fă griji. Acum odihnește-te, acesta e lucrul cel mai de seamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]