KorAP: Find »[drukola/base=odraslă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...51 >

1,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

subtilitate grosolană, dacă Înțelegeți ce vreau să spun, dar efectul era sigur. Copilul chiar se miorlăia la mamă-sa după câțiva leuți. De obicei căpătă sudalme și ciufuleli. Atunci, dacă se Întâmpla să fie acasă, apărea măreț, blând apărător al odraslei, Tatăl: „Ce-ai, fă proasto, de bați copilul pentru un leu. Ia uite a dracu’ zgârcită!”. Apoi Își lua plodul de mânuță: „Ia hai tu cu tata!”. Tatapopii punea copilului o lingură de Înghețată În cornet și bărbatului Îi turna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost În casa părintească. Nesătulul preacurvea cu cine nimerea și, cu cât se dezmăța mai tare, cu atât pofta Îl chinuia mai amarnic. Răul din el năvălea și strica viețile celor cu mintea acasă. Preotul rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
ca să-l plimbe pe cer cu hărăbaia de tablă ce urla Înspăimântător și era așteptată de săteni să se prăbușească din clipă În clipă. Tatăl lui Icu dusese piloților o damigeană de zece litri cu vin roșu ca să-i plimbe odrasla prin văzduh. „Bre, omule”, Îi spuseseră zburătorii tatălui, „mata crezi că noi ne suim În mașinărie fără să bem două-trei kile de vin?” Adică, ne lămurea pe noi Icu, ălora le-ar fi fost frică, treji, să se ridice de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Îl plăteau pe doctor să le dea copiilor certificate medicale și să-i scutească de practică. Și-n timp ce pulimea de rând se distra (chiar ne distram!) cu roadele toamnei pe câmpurile patriei noastre socialiste, acei părinți Își trimiteau odraslele la oraș să se mediteze cu profesori „adevărați” (adică din cei care nu se afundau În noroaie până la genunchi prin viile și lanurile de porumb ale IAS-ului) la materiile ce se cereau la examenele de admitere În liceu. Copiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
toate barăcile. Nimeni n-a Închis un ochi. La mare preț erau colile de scris și plicurile. Se Întocmeau cererile oficiale și se ticluiau către comandant false scrisori din partea părinților, În care se dădeau motive puternice pentru a le fi odraslele Învoite. Surorile, mamele, iubitele stăteau cu toatele fie să nască, fie să-i boteze pe sugari; bunicii erau pe moarte și doreau să-și vadă nepoții pentru ultima oară; unora, mai sărmani cu duhul, le fătaseră vacile pe care le iubeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
de Împărat; un altul avea de primit o moștenire; foarte mulți erau declarați de părinți drept niște firi simțitoare, cu dor nespus de casă și familie - părinții lăsau să se Înțeleagă că le era teamă ca nu cumva, de dor, odraslele să facă vreo nesăbuință; mama unuia Înnebunise de grija fiului plecat: urla toată ziua, legată de pat, și voia să-l vadă neapărat; frații și surorile nunteau; tatălui altuia i se furaseră caii - și nici măcar nu erau ai lui, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
să plece la oaste, soldatul Cătănuță se cam certase cu tatăl cel aspru și ursuz. Bătrânului nu-i plăcea cu nici un chip fata pe care pusese ochii fiu-său cel necopt și legat la minte. „E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase și cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama că nu era nici o fericire să li se lumineze curțile pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În miezul nopții (depindea și de vârsta micilor golani - vorbim aici de băieți, căci fetițele dispăreau de cum se Întuneca). De când copii aveau lumină să se joace, părinții adormeau, plictisiți de atâtea promisiuni de bătaie cruntă, aruncate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
câștige admirația, dar și bănuții de metal, băga În gură tot felul de porcării pe care le mesteca (spre adânca uimire a fraierilor care Îl vedeau prima oară) și apoi le scuipa. Tată-său, postașul, habar n-avea ce făcea odrasla cu scrisorile. Nu s-a alarmat prea tare nici când i-a bătut unul la poartă să-l Întrebe de o nepotrivire. Omul Își dăduse pălăria pe ceafă spre a-și arăta Încurcătura: „Băi, cumetre, ia zi mie cum dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
și de ordin moral. Adică nemernicul care, dedându-se la plăceri destrăbălate, Îi Îmborțoșase fetița - și aici, când ajungea cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și Îi călărise odrasla -, acel limbric, deci, să nu aibă nici o răspundere? Să stea În continuare nesimțit și mai ales țanțoș de bărbăția lui? Era peste poate. Așa că s-a hotărât să facă o vizită familiei lui Hristu, ca să plătească ei avortul ilegal. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum. Ca să se convingă că odraslele nu-i mințeau, capii de familie umpluseră Căminul cultural la cea de-a doua reprezentație. Între timp, circarul lucrase cu foarfeca, acul și ața, așa Încât bucile femeii sale apăruseră și mai dezgolite, mai ațâțătoare decât prima dată. Toate acestea, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
mare a șoferului era băiatul. Fata și-o iubea, ca orice părinte, dar În cel mic Își pusese toată nădejdea. Voia să scoată din el un mare om, care să știe să facă bani și să capete putere asupra proștilor. Odrasla nu se vădea chiar cum se aștepta tătânele: copilul era cam prost. Dovedea, Însă, alte părți bune: era fudul, se arăta puternic față de ceilalți copii, nu se fâstâcea când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă?” „De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă?” „De oț, da’ tu de ce mă Întrebi?”) - Îi cerea socoteală și-l certa. Avea tot timpul bani prin buzunare și Titel se Îmbogățise de pe urma lui. În duminica aceea Însorită, odrasla nu se juca la zbor cu săritorii de rând. Ședea deoparte și fuma. Titel Îi zisese cam cu jumătate de gură, ca să nu piardă un așa de gras client: „Vezi, bă, dracu’, să nu dai foc pe-acilea, că cine știe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În tur. Cei jigniți și care nu luau bani de la Odraslă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În tur. Cei jigniți și care nu luau bani de la Odraslă Începură să murmure. „Băi, Titele, ia vezi, fă ceva cu ăsta: el ne Înjură și alții capătă șuturi În locul lui. Eu mă cac pe regulamentul tău și-l bat de-i sună apa-n cap.” „Ce vrei, bă, să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
bă, să-i fac eu?” se nedumeri făurarul. „Nu știu. Schimbă legile. Mărește taxa, barem să-l scuturi de bani, ’tu-l În cur pe mă-sa de căcăcios!” Lui Titel Îi plăcu gândul măririi de taxă. Se Îndreptă către Odraslă, se așeză oftând ca sub povara unor mari și multe greutăți și-i ceru un foc. Trase de câteva ori din țigară. „Am necazuri cu ăștia”, zise. „Ce-mi spui mie?” „Păi, Îți spun, că nu vreau să te ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
pașă, și plătești pe alții să Înjure și să ia șuturi În locul tău. Zău dacă te mint. Nu știu cum să-i mai țin p-ăștia: mi-e să nu sară la tine, că nici eu n-o să pot să te scap...” Odraslă tăcea și fuma. Soarele pornise să cam ardă. Lui Titel Îi curseră picături de sudoare de pe frunte În ochi. Îl ustura și-i dădură lacrimile. Îl supăra mai rău, Însă, tăcerea lui Odraslă. Urni din nou vorba: „Ia auzi-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
eu n-o să pot să te scap...” Odraslă tăcea și fuma. Soarele pornise să cam ardă. Lui Titel Îi curseră picături de sudoare de pe frunte În ochi. Îl ustura și-i dădură lacrimile. Îl supăra mai rău, Însă, tăcerea lui Odraslă. Urni din nou vorba: „Ia auzi-i p-ăștia, cică să plătești În plus pentru Înjurat, ca să te mai ierte...”. „Cât?” veni cuvântul așteptat cu drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să-i potolim.” „Dau.” Numaidecât, Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și câmpii, țări, Întreg pământul, universul și chiar galaxia (lui Odraslă i se părea că „galaxie”, după cum sună, era ceva mai mare și mai Însemnat decât universul). Cei ocărâți răsuflară, În sfârșit, ușurați, când nimeni nu mai vru - din pricina durerilor de buci - să se dea pe banii lui Odraslă cu parașuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
galaxia (lui Odraslă i se părea că „galaxie”, după cum sună, era ceva mai mare și mai Însemnat decât universul). Cei ocărâți răsuflară, În sfârșit, ușurați, când nimeni nu mai vru - din pricina durerilor de buci - să se dea pe banii lui Odraslă cu parașuta. Bogatul nu putea fi bălăcărit, căci el nu intrase În joc: Îi pusese pe alții. Nici Mihai Enin, băiatul fără poreclă, nu se bucura de zbor. Își făcuse socoteala ca, la sfârșit, când ceilalți aveau să plece, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de butelii de gaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
cauciuc gingașă și moale, cu un soi de moț În vârf. Se dezbrăcă și le arătă cum se pune balonașul și-i lămuri la ce era bun. Băieților nu prea le venea să creadă, Însă faptul că știau bine că Odraslă nu putea minți Îi hotărî să-i dea crezare pe deplin și să-i asculte Întâmplările plătite cu bani buni. De vreo câteva luni de zile șoferul aflase, din gura nevestei, că ăl mic Începuse să se gândească la femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
aibă doamna pe ea chiloții și țâțaru’ cu sclipici!”. „Da, domnule, măreția morții unei zile e mai adâncă decât cea a nașterii ei...” Băieții aveau acum prilej să-l Înjure lingușitor pe bogat: „Fir-ai al dracu’ să fii tu, Odraslă, ai călărit-o pe circăreasă. Te-n cur pe mă-ta și pe neamu’ tău! I-ai văzut-o? Cum arată?”. „N-am văzut-o, bă, că stinsese lumina. Mi l-a Îmbrăcat cu balonu’ pe Filaftache. Am pus și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
s-a pus el pe treabă. Diseară iar Îi culcă pe artiști la noi. Vă spun mâine dacă la noapte o să fie mai bine ca alaltăieri.” Băieții tăcură câteva clipe. Dacă ar fi putut, i-ar fi tăiat gâtul lui Odraslă. Li se părea nedrept ca ăla să aibă toate de-a gata. Și, mai ales, era atât de prost, că nici măcar nu izbutea de unul singur să-și dorească el câte ceva. Începură să vorbească despre fete. Care era mai frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]