5,006 matches
-
să aibă ghiocei. Nu venea nicio muiere, toate fugeau de el ca de diavol. Însă când stătea într-o seară în grădină, din spatele pomilor s-a ivit o frumusețe. Ea nu-l observase, stătea tristă la poalele unui măr și ofta. „De-aș știi și eu ce-o hi hrumos în lume! Hrunzele copacilor, hreamătul vântului nu-ș decât povești.” Grigore asculta chicotind la vorbelele stâlcite ale fetișcanei. Ea se tolăni visătoare și mușca cu pofta aceea cu care mușcă fete din
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
eu ce-o hi hrumos în lume! Hrunzele copacilor, hreamătul vântului nu-ș decât povești.” Grigore asculta chicotind la vorbelele stâlcite ale fetișcanei. Ea se tolăni visătoare și mușca cu pofta aceea cu care mușcă fete din poamele dulci și zemoase. Ofta uitându-se la lună, neplină încă. A doua noapte Grigore o salută respectuos pe străină, iar ea se prefăcu sfioasă și fugi, dar într-a treia seară, când luna se arăta dodoloață fata stătu de vorbă cu bărbatul sub pom
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
țin seamă de ceea ce spui și ai grijă, că de nu vei face munca de cuviință te voi izgoni! Au mai trecut câteva luni, iar într-o noapte tot cu lună plină străina stătea din nou rezemată la poalele mărului. Ofta și vorbea pe limba ei. Cânta un cântec de cătănie învățat de la străbuni. Sub lumina lunii era mai frumoasă decât sub cea a soarelui. Părul auriu cu luciri verzui strălucea mai tare, iar ochii mari albaștrii păreau sticlă vrăjită. Vântul
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
nepot îl bătu de parcă el era vinovat că muma l-o fătat. Au plecat șerpii pe tărâmul lor, iar moșul o rămas singur pentru tot restul vieții. Într-un târziu și-o adus aminte de vorbele celor doi ghicitori și oftă pentru soarta lui potrivnică, căci după cum i-a fost scris, așa o și pățit. Pe patul de moarte striga nemaibăgând seamă de Sfântul Maslu, de popii din jurul lui: „Șerpoaica mea, de ce m-ai lăsat?” A murit Grigore cu pielea rece
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină. Doar mașina scârțâia, greoaie, și motorul ofta la fiecare schimbare a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși. Nimeni Însă nu-l Întreba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Opinii Mihail Vakulovski - După ce am vorbit la telefon cu Claudiu de la Zile și Nopți, care-mi cerea textul pentru acest nr., o colegă a oftat și a zis „OK”. „Ce e OK, Bianca?”, am întrebat (retoric, firește). Chiar, ce e OK la Brașov, că mie, cînd am aterizat sub Tîmpa, acum fix 16 ani, totul mi se părea absurd, cel puțin la prima vedere. Veneam
OK? [Corola-blog/BlogPost/96762_a_98054]
-
colectiv! Dacă rămâne cumva unul, schimbăm placă. Stricam prietenia. Ai înțeles? - Înțeles, șefule! - Până și al de intra în groapă să fie înscris! Înțeles?! - Înțeles, tovarășe șef! - le-a răspuns Cercelaru. Întors în primărie, el și-a reluat funcția. A oftat mai întâi, ușurat. A gândit apoi ca importanță lui pentru sat crescuse. În sine, se bucură de încrederea pe care i-o acordaseră mai marii lui. Scârbit totuși de el însuși, a ordonat milițienilor somn cu veghe câteva zile. Prima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
despre furtul de cărți se zice că-i o probă de dragoste pentru cultură. Dar m-am gândit la omul din capul editurii, că-l știu strâns la pungă, și că, pe deasupra, îl cunosc și îl prețuiesc. Prin urmare, am oftat și m-am dus de am plătit. După amiază, mă duc pe Popa Petre la expoziția lui Ștefan Câlția. Îmi pun și aparatul pentru ca, la nevoie, să socializez. După ce văd lucrarea principală, o domnișoară îmi arată un dosar cu schițe
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
lui îl implorau inevitabil pe doctorul Mansur să-i prescrie un alt medicament. El lua rețeta, tăia primul medicament fără cea mai mică ezitare și prescria un altul (care nu se deosebea de obicei prin nimic de cel dintâi). Apoi ofta și clătina din cap, de parcă ar fi vrut să zică” „Doamne, ce să mă fac cu medicii ăștia ignoranți?”. După aceea, se îndepărta la fel cum venise - calm și politicos. Doctorul Mansur comenta faptele sale astfel: „Tot timpul le transmit
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
mentă. După aceea, urmărea calm chipul studentului disperat și frustrat și îi respingea politicos, dar hotărât, încercările insistente de a-și apăra studiul. Când, în cele din urmă, disperarea punea stăpânire pe el și se refugia în tăcere, doctorul Mansur ofta și-i zicea sincer satisfăcut: - Nu te împotrivi, fiule, mai avem în față cel puțin un an de muncă. Anul acesta se repeta o dată sau chiar de două ori, după care, doctorul Mansur îi recomanda studentului s-o ia de la
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
ni le-am tot spus de-a lungul anilor, încet-încet ele dispar de pe suprafața pământului, iar ochii ne strălucesc tot mai rar presimțind și altceva, nu doar pâinea pe care n-am cumpărat-o sau durerea fixată în oase. Ea oftează greoi, de parcă un munte i s-ar odihni pe ceafă și părăsește camera încet, târându-se până în bucătărie unde i s-a aranjat un colțișor. Prea e multă pasiune pe lume, ei nu-i rămâne nici măcar un locșor unde să
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
Se zăreau deja chipurile pasagerilor. Emoțiile celor aflați pe vapor și pe țărm se îngemănară, dând naștere unei bucurii și mai mari. Era un moment de adevărată euforie. Probabil pentru că găsise printre pasageri persoana așteptată, o tânără și frumoasă domnișoară oftă a ușurare și spuse: „Ah, ce bucurie!”, țopăind în vârful picioarelor. Suzuko o văzu și, luându-se după ea fără să știe de ce, înălță buchetul de flori și începu să-l fluture în aer. Takeuchi întrebă și el cu bucurie
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
pe față, cu cinism, nu capătă niciodată vreo notă stridentă. Vă redau un singur pasaj, referitor la pasiunea lui Păunescu pentru Ana Blandiana: „În vremea aceea, Adrian venea acasă și se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu fața la perete, suferea. Ofta cu ochii strînși, aproape să plîngă, refăcînd în minte scenele cu Nana îmbrățișîndu-se și prelungind agonia unei dorințe apocaliptice. Așa și-a scris cartea cu care a luat premiul și a stîrnit certuri în juriu. O carte ca o rană
O carte foarte frumoasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18735_a_20060]
-
grec din antichitate. - Ăla a fost Hector și era troian. - Hector e unitate de măsură a suprafatei blegule. - Ăla e hectar draga mea. - Mă uimești cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor. - Ăla se numește nectar spun eu oftând din adâncul sufletului. - Habar nu ai, eu știu sigur că era și o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo. - Nu se spune duo se spune duet. - Mă scoți din sărite, cum dracu de ești
Banc misogin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18858_a_20183]
-
variații în funcție de programul meu. - Ce faci? - Nu știu cu ce se mă îmbrac. Chiar nu mai am cu ce să mă îmbrac. Un oftat prelung se aude din același șifonier. De multe ori am impresia că șifonierul e cel care oftează, sub presiunea hainelor ticsite în el. Oare cât va mai rezista? - Mda.. Mă duc la baie, spun eu încercand să trag după mine burta crescută înainte de vreme. Eu îi spun semn de maturitate... După 10 minute revin, total pregătit pentru
Cititorii bărbați despre femei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18935_a_20260]
-
de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toata copilăria. Iar el tăcu magistral Preț de o clipă, iertându-mi furișarea fără de veste. Veșmânt de zbor de catifea purtând, Ofta ușor, privind spre verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra mea lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit în zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi. Și mă
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
că nu va mai putea vorbi niciodată. Bucuroasă că scăpase cu mintea întreagă și că medicii o îngrijeau bine, aștepta cu răbdare și rugăciuni să poată, din nou, să-și audă glasul. Se opri din povestit ștergându-și o lacrimă. Oftă adânc înainte să-i spună Mirei cât de haină fusese cu ea fata, cum îi spunea, zi de zi, că acum îi era mai ușor s-o ducă la azil... Trântitul ușii de la intrare îi opri povestitul. Extrem de pătrunsă de ce
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
păr Și o lună la ureche E regal de poezie, Chiar acum la Curtea Veche... Dintr-o liră fermecată Se desprind mereu acorduri, Note ample de iubire Scriu temeinic iar pe corduri Harfele sunt mângâiate, Doar de mâinile curate Și oftează când vibrează Lumea pare toată trează... Toamna a umplut decorul Furios se plimbă norul, În trăsura lui de foc Prinde cerul de mijloc. Domnele puțin fricoase Au cerut altă regie, Doar cu flori și poezie Pentru nopți de feerie... 30
NOAPTE DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384708_a_386037]
-
bancă, auzea plescăitul valurilor Dunării apoi pescărușii croncănind îi vedea zburând în cercuri pe deasupra sa iar dincolo de pescărușii care zburau cerul albastru nesfârșit. Întoarse puțin capul și privi spre Dunăre cum plutea lin parcă alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise puțin ochii dorea să rămână așa nemișcat liniștit însă nu putu decât câteva momente simțea nevoia să se miște mereu din cauza durerii din coaste ofta mereu, adânc ca un om profund îndurerat. Începând cu acel sfârșit de vară
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
privi spre Dunăre cum plutea lin parcă alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise puțin ochii dorea să rămână așa nemișcat liniștit însă nu putu decât câteva momente simțea nevoia să se miște mereu din cauza durerii din coaste ofta mereu, adânc ca un om profund îndurerat. Începând cu acel sfârșit de vară Mihai pentru prima dată în viața lui începu să trăiască printre oamenii străzii, învăță să se strecoare noaptea cu ei în anumite subsoluri pentru a dormi apoi
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
Când s-au pierdut în lacrimi și în sânge. Le pare rău că s-a schimbat și clima, De fum și de mizeria, ce frânge Al florii lujer și păduri restrânge, La noi, natura nu mai este prima. Și inima oftează-n molecule, Memoria-i strivită, fără vină, De timpul strâns în ceasuri și pendule, Iar conștiința, într-un colț, suspină. Ia-ți amintirile, april, și du-le În suflet, unde liniștea-i deplină ! (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică
MOLECULE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384791_a_386120]
-
plângă, dar știa el că mamei nu-i place! Odată chiar l-a bătut pentru că a îndrăznit să plângă. ― Na! Îi zise ea! Acum ai de ce să plângi! Ți-am spus să mă lași în pace! Petrică lăsă capul jos, oftă și zise: ― Bine mamă, nu mă duc, dar ce am de făcut? ― Te duci și cureți cotețele la porci, apoi adă-le iarbă proaspătă! ― Dar tata a zis că ne trimite lucernă! De ce să mai merg eu? ― Dacă nu taci
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
de durere, de suferință imensă. După înmormântare, atât mama cât și el, Petrică, au fost chemați la poliție. Acolo, un bărbat cu o voce groasă îl întrebă pe copil: ― Băiete, l-ai iubit pe tatăl tău? Băiatul începu să plângă, oftând, printre lacrimi îi spuse: ― Tata nu mai este. Cine o să mă mai ducă la mare? Mi-a promis! țipă copilul. După ce se liniști, bărbatul îi ceru să răspundă la câteva întrebări, legate de ziua aceea în care murise tatăl, care
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
de ani. ― Mamă, dar tu vorbești cum vorbea și mama ta acum cinzeci de ani! Lucrurile s-au mai schimbat! La oraș fetele se mărită la treizeci de ani! Mai lăsați-mă să mă bucur de tinerețe! Olga, mama Floricăi oftă. Se vedea după chipul ei că nici ea nu era de acord cu ce spunea, dar bărbatul ei era tare demodat. Nu-i păsa de nimic, doar de părerile lui. Vasile, bărbatul ei era de neclintit. ― Nu vezi Olgo ce
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
că ar fi fost bine, mă judecai în funcție de ce ți-am spus, că așa sunteți voi, judecați omul după etnie. -Nu am ceva special împotriva voastră, zise Elvira, dar comportarea unora din etnia ta e îngrozitoare, recunoaște și tu. -Boby oftă, dar nu zise nimic. În afară de aceste discuții neplăcute pentru amândoi, restul serii a fost foarte plăcut. -Mai rămân și în seara asta cu tine, dar de mâine mă îndrept spre treburile mele. -Îți mulțumesc că mai îmi acorzi o zi
NOROC NESPERAT NUVELĂ- FRAGMENT CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384764_a_386093]