3,226 matches
-
forme pe care să le îmbrac în culoare. - Ce surse de inspirație ai pentru tablourile pe care le realizezi? - Depinde de momentele mele, de obicei pictez când simt că trebuie să exprim ceva, când sunt tristă sau melancolica. - Ceea ce pictezi oglindește experiență ta de viață? - Da, în momentele tumultuoase ale vieții mele pictură m-a ajutat să îmi exprim sentimentele și să privesc cu seninătate înainte, prin culoare am redat bucuria de a trăi, dar și furia sau dragostea pentru cei
“INVENTEZ FORME PE CARE LE ÎMBRAC ÎN CULOARE” de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367238_a_368567]
-
cea mai mare realizare a sa este puterea pe care i-o dă Dumnezeu de a merge înainte, orice ar fi. „... trebuie/ Să devin/ Eu ...” “Consider că mergem prea repede și nu mai avem timp să privim cerul, care se oglindește pe umerii noștri”, afirma Victorița Duțu. În „Cerc”, poemul cu care se deschide volumul „Spații", autoarea încearcă să privească cerul, într-o încercare de revenire la obârșie, care este de fapt, întoarcerea spre Dumnezeu. Versurile oglindesc universul spiritual al autoarei
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
privim cerul, care se oglindește pe umerii noștri”, afirma Victorița Duțu. În „Cerc”, poemul cu care se deschide volumul „Spații", autoarea încearcă să privească cerul, într-o încercare de revenire la obârșie, care este de fapt, întoarcerea spre Dumnezeu. Versurile oglindesc universul spiritual al autoarei prin viziuni răsturnate, tragice, ale neputinței ce se transformă în negație, într-o decădere a cunoașterii biblice, de la începuturi. Trecerea la ideea de zbor, de aripă se face încet. „Era în aripa mea/ Ochiul ce mă
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Privirile-și afundă în minunații lujeri Ce năzuiesc speranța unei iubiri sublime Și risipesc neliniști ivite dintre umbre O sete de lumină și dragoste pătrunde În universu-i pur și-atât de plin de tine... Se-apleacă peste ape și-și oglindește fața Petalele de nufăr în gânduri le adună Și-și făurește-n taină, țesut cu fir de lună Un vis frumos, cu pace să-i dăruiască viața. Departe peste ape, tu, călător prin astre Zadarnic căutând în zilele toride Muguri
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
pic cam mare, cu buze cărnoase, partea de jos răsfrântă în jos, îi conferea o expresie copilărească de bosumflare atunci când nu surâdea arătându-și dinții frumoși. Era o făptură fermecătoare fără a fi deosebit de frumoasă și când surâdea, i se oglindea pe față spiritu-i deschis și bunătatea, atunci devenind cu adevărat frumosă. De la tatăl său, Desiree moștenise înclinația pentru medicină, însă ea preferase să urmeze cursurile faculțății de medicină veterinară asemeni bunicului, având multă compasiune pentru animale. Era totuși un caracter
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
MARI SE PIERD Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PUSTIURI MARI SE PIERD Pustiuri mari se pierd în zare S-aude muzica sferelor în mișcare Într-un ochi-a pământului se-oglindește... O stea pâlpâind ce-acum se-odihnește Zorii stufoși prin hăuri se-arată, Luna-i pe cer și nu se dă plecată! Zăpada-n noaptea neagră-a adormit Înfrigurată-i Luna și-n ceruri s-a pitit. E dimineață și
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
te decizi repede. Inventează ceva convingător pentru părinții tăi ca să justifici aceste traume pe față și corpul tău draga mea, dacă vrei că ei să nu afle ce ți s-a întâmplat. Vezi, ca aceste suferințe prin care treci se oglindesc în ochii tăi că într-o carte deschisă și eu nu cred că tatăl tău va fi prea ușor de convins, să nu intervină pentru a te vizită de un medic, ceea ce după părerea mea ar fi cel mai indicat
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
grâu la germinat. Într-o lună de va crește, Noul an va fi-mbelșugat. Din legendele păgâne Se practică obiceiuri Ce ar intra în destine, Precum fantezia-n gânduri. În Ajun și-n miez de noapte Stau fete să se-oglindească, Cu două lumânări la spate; Vrând, ursitul să-și zărească. Sau pe apa din fântână Privesc singure-n tăcere, Ținând în fiece mână, Lumânări de la-Nviere. Dacă-n truc nu reușește, Ursitul să și-l zărească, În oglindă când privește
MITURI, LEGENDE ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368706_a_370035]
-
Acasa > Poezie > Sonete > CERBII Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
măsoare adâncimea până acum.De când era mică Victoria avea o reținere de acel loc,dar nu știa de ce. După două secunde se lasă întunericul.Se aud doar lupii care urlă la lună și de văzut se vede doar cum se oglindește luna în lac,același lac.Victoria și-a dat seama că începe calvarul.Harper avea dreptate,tot ce urai cel mai tare e acolo:întunericul,singurătatea,o nebulozitate morbidă și mai ales lacul ăla blestemat. Toată lumea își închipuia că dacă
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
am comporta altfel și noi trebuie să ne învățăm a ne comporta astfel în prezența Domului nevăzut, cum ne‑am comporta în prezența Domnului devenit văzut pentru noi. Acest lucru presupune înainte de toate o anumită stare a minții, care se oglindește și asupra stării trupului. Dacă Hristos ar fi aici înaintea noastră și noi am sta cu desăvârșire transparenți, cu mintea și cu trupul pentru privirea Lui, apoi am încerca aceeași evlavie, frică de Dumnezeu, dragoste, poate chiar groază, însă nu
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al patrulea catren, invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu...». Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate zilele, cosmos marcat de «soarele pitic, aurit și mozaic», spre a-și grăi constatarea „post-edenică“: «Domnișoară, mai
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CELEI CE NU MAI ESTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascult cum picuri mici răzbesc Din înalțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Atunci îmi amintesc de tine Și numele-ți șoptesc cu dor Și tainic gând se cuibărește-n mine Pentru acum și ieri și pentru viitor ... Tu meditai că toamna-i tristă Și plină
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
soarele a prins să se-oglindească-n mare Și când copiii mai dormeau în fașă Tu ai călcat pe roua dimineții Și fraged trup ți l-ai purtat trufașă ... Când tu râdeai se lumina o cale A zeci pâraie ce limpezi se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
o cale A zeci pâraie ce limpezi se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și mâna-mi tremură ciudat Când gându-mi zboară către tine La viața-n doi cât ne-a fost dat ... Aș vrea să nu mai plouă
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fericită în ochii-ți dulci și visători Să mângâi părul tău și trupul Și gura să-ți sărut în zori ... Ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și nu pot ca să nu gândesc Că bine-ar fi să fii cu mine Să pot din nou să te iubesc ... Referință Bibliografică: Celei ce nu
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
28 august 2011 Toate Articolele Autorului Tace-mă-n inima ta Tace-mă-n inima ta, Ca să înflorească cuvintele mele Și să fie izvor Pentru alte nerostiri. Apoi Ia-mă din culcușul cald Și m-aruncă pe ape, Ca să-mi oglindesc chipul În ochii ce nu i-am văzut. Și, din nou, Strânge-mă-n culori Și răsare-mă în alte tăceri. Din tăcerile noastre Se va înălța rug de cântece, Ca să inunde orizonturi Cu sunetele Ce în noi am păstrat
TACE-MĂ-N INIMA TA de LEONID IACOB în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364657_a_365986]
-
din vreo frică socială sau altele - ai reținut mâini ucigașe de la o ucidere de frate. Pentru Iisus Hristos, Cel Care ne-a făcut în chipul Său și în asemănarea Sa, nu e destul. El se uită la tine și vede oglindindu-se, dar întunecat, chipul dumnezeiesc” . Viața creștină transcende legea, o depășește cu mult, deoarece așază persoana mai presus de orice. Nu împlinirea minuțioasă a poruncilor este importantă, ci întâlnirea omului cu Dumnezeu . Acest adevăr l-a arătat în repetate rânduri
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
natural al trăirilor, transformând sentimentele în isterizări, sincer în primul rând cu sine, iubește nu premeditat dar echilibrat...! Artiștii de altădată aprindeau iubiri în nicio asemănare cu efectul caruselului actual de la televizor. Cândva era o romanță a amorului pentru artiști, oglindit în aplauze și aclamații, nu în răcnete. Se făceau colaje cu fotografiile lor și se aplicau pe perete, se păstrau pe albume, într-un „bazar” sentimental, lângă scrisori, jurnal, oracol...! Azi fotografiile digitale se pot procura la secundă și de la
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]
-
Acasa > Orizont > Portret > ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREȘTI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului Gretchen L. Van Meer, alcătuind o disertație pe subiectul ingineriei covergente, oglindește, pe firul cunoscutei poezii compuse de poetul englez John Godfrey Saxe (1816-1887), „The six men and the elephant” niște răsfrângeri umoristice foarte agreabile în conținut și deopotrivă reluminate de meditații proprii: „Au fost odată șase înțelepți din Industan cu multă
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
Acasa > Orizont > Portret > CAMELIA FLORESCU. VOCAȚII CONCORDANTE NUMELUI: FLORALE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Camelia Florescu este o artistă pe care, ca să o oglindești pe cristale de gând trebuie să scalzi literele într-un curcubeu, apoi să le înșiri în cuvinte, cuvintele să le aduni în fraze, frazele să le înșiri iarși în povestea unui tablou...! Se va ivi o claritate a fiecărei mirări
FLORALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364769_a_366098]
-
țiune a sa, este ultima expresie a crizei antiraționaliste care de mai bine de un secol frământă gândirea filosofică. Scriitori, eseiști, poeți din ultimele decenii ai veacului trecut au proclamat falimentul rațiunii. În opinia lor rațiunea pură nu poate să oglindească viața. Și astfel a apărut tendința iraționa¬listă romantică care atestă numeroase corespondențe între lite¬ra¬tura absur¬dului și vechiul romantism. Miguel Unamuno, eseist, nuvelist, poet , dramaturg și filozof spaniol (1864-1936), declara: „Eu nu accept rațiunea, eu mă revolt
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuosul maestru Gheorghe Zamfir
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]