1,174 matches
-
pe plan național a lui B.-V. la aniversarea a șaizeci de ani. Era cea dintâi manifestare de acest fel organizată pentru un scriitor român în viață. Festivitățile au avut amploare deosebită, aproape toate revistele și cotidienele de pe teritoriul României omagiindu-l, prin articole și numere speciale. Îi apar trei noi volume: Firimituri (1929), Cu undița (1932) și Din pragul apusului (1935). Odată cu vârsta, scriitorul pierde câte puțin din altruismul profesat anterior, se oprește tot mai des asupra aspectelor urâte ale
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
același timp și principalul semnatar de poezie. Restul versurilor aparțin lui Nicolae Bocșa, Const. Jaleș, Liana Cedru, Mihai Buță-Paltin, N. Popescu-Meriș. Leon Feraru e prezent cu Note asupra literaturii române, traduse din engleză de A.T. Mureș, iar D. Rubin omagiază Centenarul lui Goethe. Texte nesemnate se ocupă de I.L. Caragiale sau de ultimele apariții editoriale, volume de Romulus Dianu, N. Iorga, Ion Pas, Ion Petrovici, Sărina Cassvan, G.M. Zamfirescu, C. Stere. Alți colaboratori: Ion Pas, Aureliu I. Lupescu, I. Măciuca
CAFENEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285996_a_287325]
-
Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul realizează că se află acasă. Răsuflă adânc. Ușurat într-un fel. Acum își amintește. S-a încheiat campania din Dalmația și ieri a fost omagiat alături de unchiul său Tiberius. Se crispează din nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede dublul amfiteatru plănuit de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ofițer de artilerie și profesor de matematici la Universitatea din Coimbra, întors de curând de la Berlin, unde îndeplinise misiunea de ministru al Portugaliei. Pe Sidonio Paes îl cunoștea Camacha încă din primele zile ale Republicii, și el, atât de necruțător, omagiase întotdeauna pe acest ofițer savant și integru. Sidonio Paes organizează lovitura de stat, luând el însuși conducerea conjurației grupului unionist și pregătind revoluția în mai multe regimente din capitală. În după amiaza de 5 decembrie 1917 își îmbracă uniforma militară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o surprinzătoare simplitate; căci pe el îl interesau în primul rând lucrurile mici și bine făcute. Într-o cuvântare pe care a fost nevoit să o rostească pentru a mulțimi ofițerilor garnizoanei din Lisabona, care-l invitaseră să-l omagieze la Marele Cartier (9 iunie 1928), Salazar își mărturisește încă odată marea lui credință în forța creatoare și eficiența simplității: "Am luptat întotdeauna pentru o politică de simplu bun simț - împotriva planurilor grandioase, atât de grandioase și atât de vaste
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai luat brațul. Și, grăbiți și atenți la mers prin întunericul care creștea în pădure, n-am mai vorbit nimic. 1Cu sensul de: concret (lat.). 2Dragă maestre... Maestre drag. (fr.). În mănăstire a dat un raport spiritual despre peregrinările noastre, omagiind pe "alpinistul încercat" și pe ghidul ei. "Ghidul meu"... "Meu"... După masă ne-am întors acasă pe lună. Am voit să stau pe capră, căci în trăsură nu puteam încăpea, relativ comod, decât trei. Adela a hotărât că trebuie să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ce am spus până acum despre Seymour (și despre genul lui de temperament, în general) a avut o rezonanță de panegiric. Asta îmi oferă un răgaz. Ținând seama că eu nu urmăresc să îngrop, ci să dezgrop și, probabil, să omagiez, bănuiesc că aici e oarecum în joc onoarea naratorului rece, nepărtinitor. Oare Seymour nu a avut cusururi supărătoare, vicii, meschinării care să poată fi înregistrate măcar în treacăt? În orice caz, ce a fost el? Un sfânt? Din fericire, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să privești, cu încântare, cum poporenii se cotonogesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să funcționeze cât pot de normal în paginile Plicului negru par puțin deviați, aceasta este parte din țelul artistic al romancierului - sunt ființe pe care sistemul le-a dementizat. Într-o grăitoare scenă a acestui dens și strălucit roman, Manea omagiază doi mari scriitori români - dramaturgul Ion Luca Caragiale și George Bacovia, poetul melancoliei citadine și al viziunilor suprarealiste.“ (PAUL BAILEY, Times Literary Supplement, Anglia, 10 mai 1996) * „Prin Plicul negru, a apărut o capodoperă. Arta metaforei face ca volumul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe parcursul dificilelor luni de asediu, cetățenii străini n-au fost luați drept ținte. Mai mult decât atât, domnea o fraternizare emoționantă. Nu vreau să vorbesc de Baskerville, de mine Însumi sau de Panoff, care se alătură rapid mișcării. Doresc să omagiez aici alte persoane, cum ar fi Mr. Moore, corespondentul ziarului Manchester Guardian, care, neșovăind să pună mâna pe armă de partea lui Fazel, fu rănit În luptă, sau căpitanul Anginieur, care ne ajută la rezolvarea a numeroase probleme logistice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am pus-o pe masă. Am dormit greu, negru, până a doua zi, pe la zece dimineața, când m-a sculat mătușa. Aveam musafiri, veniseră la mine gemenele și Balena, ca să mă consoleze pentru trista poveste cu Zizi și să mă omagieze, aveam să fiu ultima regină. Atunci mi-am amintit de tot ce se întîmplase noaptea trecută și am făcut efectiv o criză de isterie. Am plâns și m-am tăvălit pe jos, lovindu-mă cu palmele peste față, înfigîndu-mi unghiile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar de ce? întrebă coborând glasul. Cine ar fi putut avea interesul să distrugă un monument istoric? Doctorul Griffith și Colomban se priviră o clipă, zâmbind cu înțeles. - Mulți, răspunse Stephens. Mai întîi, iredentiștii, indignați că revoluționarul Bran e revendicat și omagiat de câțiva poeți, filozofi și ocultiști. - În al doilea rând, continuă Colomban, biserica, mai precis ultramontaniștii și obscurantiștii care văd în Sean Bran prototipul magicianului satanist, ceea ce este absurd, pentru că Bran urma tradiția magiei renascentiste, concepția lui Pico sau a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zeii de jongleriile noastre? adăugă zâmbind, câteva clipe în urmă. - Nu mă întreba, pentru că n-aș ști ce să-ți răspund. Ce este sigur este că toate artele, muzica vocală și instrumentală, dansul, sculptura, pictura, toate au fost inventate ca să omagieze și să slujească pe zei... - Muzica, dansul, teatrul, asta înțeleg, vorbi Maria. - Dar nu asta constituia, propriu-zis, subiectul nuvelei, o întrerupse Antim. Adevărata dramă a început după aceea, după ce tânărul i-a povestit logodnicei descoperirea pe care o făcuse: că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anume faptul că, probabil, va fi ultima Poveste de Crăciun slăvită pe o scenă cu public școlar pentru mult timp de acum încolo... Înlocuirea subiectelor din Abecedar, care se văd și ele nevoite să țină pasul cu vremurile și să omagieze noul ev, măsluirea câștigătorului unui concurs literar desfășurat printre elevi, repetenția pe criterii politice, folosirea copiilor ca instrumente de propagandă ori ruptura interioară a inșilor obligați de un sistem punitiv (în care viața se trăiește carceral, cum ar scrie Michel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sută douăzeci de ani. și nu / mai puteam să ies din moarte. / nu mai puteam să ies din îmbrățișarea iubitei. / adică nu puteam să ies din trupul mamei / care mă aștepta hohotind de singurătate (...). Din acest motiv, actul creației este omagiat prin asociere cu nașterea: mâna odihnindu-se în carte. prunc înfășat / în aluat. țipând după maica sa. / iar pagina albă este grea în așternutul curat. / travaliu de gândire ca înflorirea măceșului. O latură inalienabilă a literaturii române - culte sau populare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
suculentele proiecte ale Festivalului Internațional de teatru din Sibiul lui 2011. Prin ICR, unde s-a format un excelent public tânăr de film și pictură, aterizează la Galeria ¾ a TNB Salonul euro pean de bandă desenată. La Banca Națională este omagiat Eugeniu Carada (însă și Radu Tudoran!), iar „Zilele culturale“ ale „Bătrânei Doamne“ etalează tot soiul de ispite artistice. În aula BCU, Sorin Alexandrescu a început sub egida CESI o serie de conferințe „Cultura bate criza“, cu George Banu, Mihai Măniuțiu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
grumazul tuturor. Ovidiu Papadima a creionat doar parțial conturul câtorva personalități care pe lângă miile de creatori de cultură trecuți prin abatoarele anchetelor și penitenciarelor, au strălucit pe cerul eforturilor românești ca niște constelații pe care avem datoria morală să le omagiem, să le frecventăm bibliotecile pe care le-au umplut cu cărți de căpătâi și să nu ocolim să remarcăm dragostea lor de poporul și țara atâtor generații care s-au jertfit pentru ea. Evocările lui Ovidiu Papadima sunt un îndemn
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rostit în numele tatălui său, Aurel Popescu, la Ceremonia funebră de la Cimitirul parizian Père Lachaise, în ziua de 22 septembrie 2009, Răzvan Popescu aducea un cald omagiu celui dispărut, filtrând prin minte, inimă și suflet o serie de amintiri despre Gil, omagiind omul și prietenul de idei și acțiune, încheind în felul următor: „Concitadinul și prietenul nostru, Gil Crăescu, a plecat pe neașteptate în veșnicie, fără să-și ia rămas bun. S-a întâmplat pe 10 septembrie 2009. A plecat atât de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
confrați de arme, ofițeri sau simpli ostași, momente retrăite din viața din tranșee în care ofițerul Mânăstireanu își tratează subalternii ca un adevărat părinte educator (memorabilă rămâne pomenirea ostașilor cu „cireșele paterne”); momente postcomuniste, în care veteranul Alexandru Mânăstireanu este omagiat în solemne reuniuni oficiale și se străduiește să restituie onest un trecut, altfel în mare pericol de ocultare. Dar domnul Profesor nu trăiește în trecut: observă cu pătrundere și ascuțime a privirii și a judecății prezentul social și politic, personaje
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
apucam topoare, coase și furci și ceream îngăduință fratelui nostru cel veșnic să ne ascundem și să așteptăm ceasul dreptății”. ,, Și iată că toți s-au pierdut înghițiți de ape și de pământ, iar noi am rămas statornici peste veacuri.” Omagiază apoi ,,Scriitorii” pentru că glasul lor se aude mai deslușit când ,,meridianul istoriei stă în cumpănă, ei duc înainte torțele iubirii de patrie, sunt glasul tuturor generațiilor, sunt cei mai aleși dintre stegari, ei deschid ochii celor care nu mai puteau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trebuit să vă răspund ceva mai operativ dar, deși pensionar, timpul mă angrenează în mici acțiuni și probleme, cărora le găsesc pe rând și în timp rezolvarea. Din Bârladul meu îmi îndrept gândurile spre țărmurile însorite ale Mării pentru a omagia colega și omul care a slujit același ideal umanist de educator. Cu adânc respect mă înclin în fața dvs. ca personalitate umană, sensibilă la valorile morale ale omenirii. Al dvs., Al. Mânăstireanu Expediată la 8 octombrie 2009. La scrisoarea mea din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
amintit cultul „reginei cerului”. Deși identificarea numelui propriu al „reginei cerului” nu este sigură, pentru că mai multe zeițe purtau acest titlu, este vorba indubitabil de o divinitate astrală. Cea mai potrivită candidată la această identificare este zeița asiriană Iștar, frecvent omagiată cu titlul de „regina cerului și a stelelor”; există însă și unele texte egiptene conform cărora calificativul „regina cerului” este atribuit zeiței Anat, Astarte și Cudșu. Alți autori au identificat-o cu zeița Așera, considerând că aceasta ar fi o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ficțiunea sa prelucrează două dintre reperele imagologice ale veacului pe care îl traversează Tintin : Savantul și Diva (natural capricioasă) își au în profesorul Tournesol și Bianca Castafiore corespondenții de bandă desenată. În Tournesol (cel inspirat poate de Auguste Piccard), Hergé omagiază, pe jumătate ironic, pe jumătate serios, capacitatea științei de a lumina și a face inteligibil universul. Cuceririle mirabile ale lui Tintin, ca și bravadele lui Milou sau Haddock, sunt inseparabile de vocația faustică a profesorului căruia nu îi este străină
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
au acces, împreună și separat, la misterul lumii pe care o explorează. Complementaritatea personajelor se sprijină pe existența unui numitor comun al inteligenței cutezătoare și nedomolite. Edgar P. Jacobs reconfirmă anglofilia ce definește spațiul textelor de bandă desenată belgo-franceză. Jacobs omagiază nu doar un spațiu geografic, cel englez, ci și tipul uman pe care cei doi îl ipostaziază, cu grație ironică și lipsă de inhibiție în fața enigmelor. Prin Blake și Mortimer, Jacobs reînvie, în spațiul benzii desenate, idealul unuia dintre cele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
devine parte a miturilor pe cale de a se naște. Moartea „Baronului Roșu”, Manfred von Richtofen, vine către sfârșitul unui război pe care aviatorul îl trăiește animat de energia marțială a colecționarului de trofee, dar și cu eleganța ofițerului-aristocrat ce și omagiază adversarii căzuți cu un buchet de trandafiri. Ca și în povestea lui Koinski, Pratt reconstituie, nuanțat și melancolic, fraternitatea stranie a războinicilor ce trece dincolo de granițe. Temutul „Baron Roșu” moare absurd, doborât de salvele australiene, iar trupul obișnuit al aviatorului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]