1,306 matches
-
un fundament mai solid pentru cuplu ca acum, niciodată ideea de „căsnicie reușită” n-a exclus căsătoria din interes mai categoric ca în prezent. Și ce este mai prioritar, mai imperativ pentru noi decât afecțiunea părintească? Deși chestiunile bănești sunt omniprezente în cotidian, o altă logică, antinomică tocmai pentru că este afectivă, dezinteresată, exterioară valorii de piață, nu încetează să beneficieze de o imensă legitimitate, să ne modeleze așteptările, să ne reglementeze viața. Nu ne mulțumim să consumăm iubire via mass-media, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se infiltrează în toate interstițiile vieții, invadează toate continentele, pune stăpânire pe toate sistemele de referință, joacă pe toate registrele. Chiar dacă sistemul de promovare ce ocolește mass-media restructurează politicile de comunicare, nu e mai puțin adevărat că publicitatea pare mai omniprezentă și mai penetrantă ca oricând, nu numai din cauza expansionismului mărcilor, dar și în virtutea politicilor de sinergie comercială și a prelungirii timpului mediu petrecut în fața micului ecran. În această privință, important nu este atât faptul că publicitatea clasică este înlocuită cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
stimuleze dorința de consum, dar nu reușește acest lucru decât prin mularea pe tendințele epocii. Este adevărat, mărcile sunt din ce în ce mai prezente în viața cotidiană, încât până și copiii gândesc și se orientează în termeni de mărci. Dar o cultură comercială omniprezentă nu este și omnipotentă, și nici creatoare de cultură. Nike a reușit să-l ridice pe Michael Jordan la rangul de star mondial, dar acest succes s-a construit pe fondul pasiunilor colective pentru competiția sportivă. Marca n-a inventat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
domenii ale vieții sociale și personale (eșec școlar, dificultăți conjugale, insomnii, stres, alimentație, formă) au devenit subiecte de expertiză medicală și psihologică. Astfel, în vreme ce cheltuielile pentru sănătate urmează o curbă exponențială, modurile de viață și de consum se medicalizează. Tentacular, omniprezent, procesul de medicalizare a societății a transformat așteptările, prioritățile, modurile de viață ale tuturor. Într-un asemenea context de sanitarizare, lista elementelor generatoare de temeri și neliniști se tot lungește. Undele telefoanelor portabile, produsele modificate genetic, sexul, canabisul, acarienii, fumatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
individuale. În aceste condiții, cum să ai acces la bunăstare și la plăcerile divertismentului fără munca remuneratoare? Pentru că un număr crescând de activități umane se află sub incidența raportului mercantil și pentru că hedonismul consumerist se impune ca sistem de valori omniprezent, totul ne face să ne gândim că prezenta cursă a creșterii veniturilor va continua în mod irezistibil. Este adevărat că mișcarea numită de „simplitate voluntară”, care propovăduiește autolimitarea dorințelor și cumpărăturilor, renunțarea la excesul de obiecte, recentrarea pe „valorile esențiale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
-și intensifice raportul cu timpul, să trăiască senzațiile clipei. Trupuri performante și trupuri leneșetc "Trupuri performante și trupuri leneșe" Sportul constituie o altă sferă deosebit de importantă a universului concurențial hipermodern. În prezent, atleții, competițiile sportive, recordurile exprimate în cifre sunt omniprezente în mass-media; tot mai multe sporturi extreme, sporturi bazate pe aventură, performanțe solitare: „extremul” este pe prima pagină a informației: prin sport, faza III apare ca o societate fascinată de sfidare, de dorința de a învinge, de optimizarea capacității corpului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
tot mai incerte, fiecare caută să fie „în top”, să atingă potențialul maxim la orice vârstă și în orice împrejurare. Astfel, dopajul în sport n-ar mai reprezenta decât vârful aisbergului „societății dopante”, cea în care voința autoperfecționării a devenit omniprezentă 29. Și asta nu e totul. Pentru că societatea performanței înseamnă, în sensul ei cel mai profund, așa cum o concep filosofii de factură heideggeriană, societatea în care noile tehnologii și rațiunea instrumentală au reușit să creeze un fel de nouă specie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mărcilor de calitate, atașamentul pentru patrimoniu, pentru peisajul natural și cultural, pasiunea pentru călătorii și pentru turismul cultural, dar și recalificarea spațiului urban, decorarea magazinelor și a spațiilor interioare, creșterea numărului cărților de artă și a ghidurilor turistice, ambianța muzicală omniprezentă, pasiunea pentru look, spectacole și imagini: tot atâtea fenomene care constituie împreună semnul expansiunii sociale a dorinței de frumusețe, al unei estetizări a comportamentelor și al aspirațiilor majorității oamenilor. Odată cu faza III se afirmă un tip de individualitate cu sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
lege între ele relații afective autentice 49. În vitrina cu trofee a lui Superman ar putea figura acum și statueta decapitată a fermecătorului Cupidon. Și totuși, dragosteatc " Și totuși, dragostea" Neîndoielnic, imaginile și discursul având ca temă sexul au devenit omniprezente, dar aceasta nu înseamnă nicidecum că mitologiile iubirii au fost secătuite. În fiecare toamnă, librăriile își reîmprospătează stocurile cu noi și noi romane de dragoste; filmele de gen se bucură în continuare de un succes fenomenal- Titanic a spulberat toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
imputabil dispozițiilor dușmănoase ale cuiva, vecinilor care ne poartă ranchiună și ne fac vrăji 11. De unde rezultă că societățile de tranziție pot fi considerate efectiv „obsedate” de pizmă. În comunitățile rurale tradiționale, teama de a nu inspira cuiva invidie este omniprezentă. Vecinul fiind considerat mai adesea dușman decât prieten, fiecare trăiește cu frica de bârfe și de calomnii, de deochi, de practicile magiei agresive. Evenimentele fericite fac să apară teama de ciuda și de invidia celorlalți, de unde o mulțime de atitudini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o cultură care încurajează traiul pentru sine și iubirea de sine, societățile consumeriste au înlocuit obsesia invidiei cu etalarea fericirii, teama de blestem cu indiferența față de celălalt. Când căutarea fericirii s-a impus ca normă legitimă distilată într-o mitologie omniprezentă, teama ca nu cumva să se provoace invidia cuiva a încetat a mai constitui o structură mentală și ideologică majoră. Acum nu ne pasă de pizma nimănui și chiar râdem de ea: epoca triumfală a consumului poate fi considerată groparul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de vandalism, „ura”, „furia” tinerilor de a fi săraci, diferiți de ceilalți, excluși de la consumul mondial. În plus, nimic nu ne împiedică să ne imaginăm că aceste sentimente au încă zile bune în fața lor la ora când raporturile mercantile sunt omniprezente, când inegalitățile economice se adâncesc. Totuși, alte fenomene vin să certifice o nu mai puțin evidentă atenuare a acestor reacții de ostilitate. Nu sunt foarte numeroși reprezentanții claselor mijlocii care se se simt roși de invidie în fața mașinii, a locuinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
decât mânie distrugătoare. Ceea ce nu împiedică în niciun fel reînvierea protestelor și a criticilor radicale ale neoliberalismului: natural, ele se hrănesc mai mult cu indignare morală decât cu indignarea-invidie. Analizând cazul Statelor Unite, E. Luttwak atribuie regresul resentimentelor față de superbogați influenței omniprezente a moștenirii calviniste. Pentru că în doctrina calvinistă bogăția este semnul unei favori divine, câștigătorii inspiră respect, în vreme ce perdanții se depreciază tocmai pentru că n-au reușit din punct de vedere economic 39. Fie. Dar cum să nu remarcăm faptul că națiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
comportă, indiscutabil, și o parte de adevăr: ea subliniază tocmai presiunea nouă exercitată de idealul împlinirii personale asupra modurilor de a percepe și de a ne aprecia viața. Sublinierea nu prea poate fi contestată: ridicând fericirea la rangul de normă omniprezentă, epoca noastră face și mai dificilă proba eșecului fericirii. Dar interpretarea epuizează oare și fondul problemei? De acest lucru nu sunt chiar atât de sigur. Suntem îndreptățiți să asimilăm valul uriaș al idealului de împlinire cu o patologie modernă, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
campania electorală, când curiozitatea oamenilor crește spectaculos (jumătate dintre români se așteaptă ca alegerile să aducă o schimbare de vreun fel), lumea dorește ca lucrurile să fie tranșate pe micul ecran. Ori, tocmai în acest moment, PSD-ul, până atunci omniprezent, a lipsit din scenă. [...] Idilismul și triumfalismul de pe ecran nu-și găsește nicicum confirmări în viața de zi cu zi. [...] După cum inspirat spune talentatul și curajosul redactor de la Realitatea TV Robert Turcescu, ”există mai multe Realități”. Fenomenul este cvasi-generalizat, atât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mică (raportul dintre prețuri și salarii), rămân totuși optimist în ceea ce privește viitorul. Personal cred că lucrurile se vor schimba în bine începând cu anul 2005. Spun aceasta pentru că viitorii guvernanți, nu vor putea să nu țină seama de aceste realități omniprezente. Cred că la alegerile din noiembrie 2004 se vor deștepta din «somnul lor de moarte» și mai mulți români, în acord cu acest nou curent de schimbare care s-a făcut deja simțit. Cred într-o deschidere reală a României
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
statul. Ieșiți din totalitarism, românii, independent de nivelul lor de educație, au invocat frica pentru a desemna viciile majore ale vieții sub vechiul regim 67. Iar aceasta nu pentru că represiunea sau presiunea exercitată asupra conștiinței individuale ar fi fost globale, omniprezente și constante. Fie că a fost efectiv, ca în primele două decenii, sau că a acționat ca o ipoteză care risca oricând să se confirme, comportamentul represiv al statului a vizat schimbarea ordinii de drept, încarnarea sa, virtual amenințătoare, în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
a evidenția în ochii celei mai mari părți a analiștilor tranziției post-comuniste. Regimul comunist, așa cum este el prezent în studiile postcomuniste, este o dictatură care divizează profund societatea. Această viziune nu este fără temei: represiunea oricărei opoziții politice, poliția secretă omniprezentă, lagăre de muncă forțată erau mijloacele obișnuite de exercitare a puterii. Faptul că aceste partide au mobilizat atâtea resurse pentru a reprima opoziția sau să-i împiedice emergența ne face să ne gândim că acțiunea lor era susceptibilă de a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și public, fără alte interacțiuni între cele două. Tranziția postcomunistă are o miză fundamentală în această privință: restaurarea echilibrului între privat și public. Pentru rațiuni care consistă în perceperea comunismului ca o societate cu un stat (deci o sferă publică) omniprezent, tranziția este văzută ca o revanșă a privatului asupra publicului. Privatizările sunt o parte importantă a tranziției postcomuniste, ceea ce amplifică legitimitatea percepției mizei tranziției ca o reconstruire a sferei private. Dar miza este de a atinge un nou echilibru în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
mai multor orașe din țară. În felul acesta o Românie rotundă o va purta în suflet, așa cum am înțeles că o simte mereu, după cum s-a văzut și în ultimii ani prin marile acțiuni muzicale românești la care a fost omniprezent! La jubiliara vârstă de 70 de ani, împliniți anul acesta (la 18 iulie 2005), adăugăm din toată inima urarea sinceră de „La mulți ani”!Ă ARC PESTE TIMP Fiecare dintre noi păstrăm în memorie momente la care, gândindu-ne cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
despre dimensiunile grădinii lui Dumnezeu, învinuit de cusurgii că a umplut lumea cu ce-a avut, dar cu proști a bătucit-o. De ce tocmai noi trebuie să le arătăm apusenilor că mama proștilor e mereu gravidă, concurând cu progeniturile sale omniprezentul hidrogen? Uite, nu mai departe de felul în care a fost interpretat accesul „oamenilor muncii” în casa lor, Casa Poporului. S-a ajuns până acolo încât să se spună că cei care au intrat în sălile acestei construcții copleșitoare, nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe popularitatea lui Mussolini. Discursurile pasionale ale lui Mussolini și cultul personalității afișat în timpul marilor marșuri și parade ale „cămășilor negre” din Roma au fost sursele de inspirație ale lui Adolf Hitler și ale Partidului nazist german. Propaganda fascistă era omniprezentă: în jurnalele de actualități, în transmisiile radio și în producția cinematografică. În 1923, au fost emise legi care obliga toate cinematografele să prezinte jurnale de actualități de propagandă mai înainte de orice proiecție de filme artistice. Aceste jurnale de actualități erau
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
și figuri istorice demult apuse s-au încarnat în trecătorii ce îți ies în întâmpinare. Doar vestimentația s-a schimbat. Mai multă animație găsim pe Rua Augusta, rezervată integral pietonilor: case cu trei caturi, așezate într-o simetrie perfectă, și omniprezentul pavaj, alb și negru, ca un preș bine îngrijit. Pe laturi, o sumedenie de shopuri și cafenele semiaglomerate. Avem două posibilități: să mergem spre Arcul maiestuos, cu ceas, din capătul aleii pietonale sau să încercăm să ajungem la Castelul Săo-Jorge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
printr-o temă foarte „cuminte” - „Cum se întrevede viitorul cărții pentru copii” - sunt repartizați cinci turci și exaltata Solovyova de la Kaliningrad. La Librăria centrală Pușkin, trei ciprioți, doi luxemburghezi și un croat se vor întreține cu rudele marelui clasic rus, omniprezent ca simbol public la Moscova. Românii noștri, Nae Prelipceanu, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, sunt convocați, alături de pitorescul Abdullayev din Azerbaidjan, de trei cehi și un maltez, la Librăria Lublino, pentru o masă rotundă cu titlul „Biblioteca fără limite”. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
perenitatea unor modele culturale. Și, brusc, Sankt-Petersburg, alt fus orar, alte diferențe vizibile în cotidian: hotel kafkian și biserici transformate în muzeu. Ferestrele cu vopseaua dusă și scorojită de la Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico. Statuile lui Lenin, omniprezente. Istoria împovărătoare a trecutului comunist în acest „oraș-erou”, care nu se poate despărți decât cu nostalgie de trecut. La Moscova se simte un alt aer, mai proaspăt, pe bulevarde, în vechiul „Arbat”, unde am flanat cu „contrafortiștii”, prietenii mei, europeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]