1,275 matches
-
avea o mică însemnătate. Prea adesea programul adaptaționist ne-a dat o biologie evoluționistă a părților și genelor, dar nu a organismului. El asumă că toate tranzițiile pot surveni pas cu pas și minimalizează însemnătatea blocurilor dezvoltării și a constrângerilor omniprezente ale istoriei și arhitecturii. O perspectivă pluralistă poate reinstala organismele în teoria evoluției, cu întreaga lor complexitate recalcitrantă, dar inteligibilă.“ Reiese astfel în mod clar că rațiunea acestei distanțări critice de explicații prin selecție naturală, oferite în cadrul programului adaptaționist, o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturale. În acest sens, selecția naturală a fost cauza ultimă a evoluției bărbiei. Răspunsuri nuanțate la criticile îndreptate împotriva programului adaptaționist întâlnim chiar și la apărătorii cei mai hotărâți ai acestui program. Astfel, Dennett ajunge la concluzia că adaptaționismul este „omniprezent și puternic“ în biologia evoluției. Ideea centrală a acestui program - selecția este singura explicație posibilă a unor adaptări complexe - poate fi folosită în mod greșit, dar ea nu este greșită. O gândire adaptaționistă de bună calitate este întotdeauna atentă la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
este la Küng un concept al divinității care se distanțează net de cel antropomorfic, caracteristic pentru reprezentările religioase populare. Küng respinge și înțelegerea deistă a lui Dumnezeu drept o realitate substanțială, așezată în afara lumii. Pentru el, Dumnezeu este pretutindeni, este omniprezent. Dumnezeu este imanent în sensul că pătrunde toate lucrurile și, totodată, transcendent în sensul că nu poate fi cunoscut prin experiență. Dumnezeu este real în sensul că există, dar nu este, totuși, o realitate de natură factuală, accesibilă cunoașterii prin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
problemele curente fără să dispună încă de o gândire specializată, științifică. Dar, ipostaza protologică nu este numai cel mai vechi strat al gândirii umane; protologicul se regăsește la toți oamenii din toate timpurile, funcționând ca ipostaza de fond a gândirii. Omniprezente, formele concrete ale acestei logicități universale și difuze care ne orientează rațional în universul cotidian (algoritmurile) alimentează stratul primar al protologicului. Specializarea proceselor și operațiilor gândirii a oferit posibilitatea saltului din protologic în logic. Ipostaza logică a gândirii este sediul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
puncta Maiorescu în celebrul său articol din 1968, "În contra direcției de astăzi în cultura română"10. Neadevărul ca fals, ca mistificare, ca ignoranță. Sperând într-o audiență numeroasă, Maiorescu vedea, desigur, în prelecțiuni, un instrument de luptă împotriva acestui neadevăr, omniprezent, asemenea unui topos ce se cere părăsit, evacuat. Iată de ce, sau mai bine, iată de unde provine senzația de ex-topic, de părăsire a spațiului, de vorbire-de-deasupra, pe care o ai răsfoind câteva din prelecțiunile anilor '60-'70. Desigur, Profesorul n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și spirituale. Astfel, Los/Blake reprezintă, simultan, unul dintre cele două personaje centrale ale poemului, dar și creatorul propriu-zis al acestuia. Într-o schemă carteziana, el dobândește ipostază de res cogitans și, de vreme ce acțiunea este filtrată constant de privirea să omniprezentă, trebuie să facă loc, la nivelul textului, manifestărilor exterioare ale lui Milton (eroul de facto al eposului), care joacă rolul de cogitatum: "Los stood în that fierce glowing fire; & he also stoop'd down / And bound my sandals on în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
puterea de a pune mijloacele de violență în mîinile a doar cîtorva și spre beneficiul unor anumite grupuri mici poate fi folosită pentru a duce război împotriva altor state și a populațiilor lor. Războiul și zvonurile despre război sînt condiții omniprezente ale procesului de civilizare. Aceia care dispun de monopolul asupra mijloacelor de folosire a violenței pot întoarce puterea amenințătoare împotriva propriilor lor populații. Remarca lui Rousseau că "întreaga viață a regilor sau a acelora asupra cărora aceștia își revarsă toate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
oferă propriilor comportamente mascate, ce personaj vrea să imite, după ce a ascuns ceea ce vroia să dispară? (1961, p. 191). De fapt, numele lui Orsenna nu este o invenție pur și simplu, este chiar puternic conotat, deoarece se referă la numele omniprezent al unui oraș din romanul lui Julien Gracq, Le rivage des Syrtres. Să luăm incipitul: "Fac parte din una dintre cele mai vechi familii din Orsenna. [...] Supremația Orsenna trăiește ca la umbra unei glorii pe care i-au adus-o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ei. Fără îndoială, simpla aserțiune este caracterizată printr-o forță argumentativă superioară. Notăm că negația este adusă de un NOI (editor) care nu apăruse în cuvîntul înainte, ci numai în concluzia indusă în al doilea paragraf [P9]. Faptul că este omniprezent în al treilea paragraf arată că este asigurată o noutate asumată enunțiativ pentru a conduce la o altă concluzie, complementară, de o forță superioară [P12]/[P13]. Să observăm prima propoziție și fraza care închide al treilea paragraf [P13]. Ea este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
litanie acuzatoare, ajunsă la un grad înalt de intensificare a ororii, nu face decît să reia, în ceea ce au esențial, acei termeni mult mai vechi și mai profunzi, ai unei alte denunțări: a răului, a spiritului pervers, a invizibilului și omniprezentului Satan. Odată cu extinderea procesului de demonizare a participantului la Complot, anatema care cade asupra lui apare din ce în ce mai clar ca replică sau ca ecou al vechilor procesiuni vrăjitorești. E vorba de același dosar și același rechizitoriu, de aceleași fixații și obsesii
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se spune despre "Libre Parole" al lui Drumont, pe care-1 citesc preoții de țară și vechii comunarzi!"). Neliniște, dezordine, incertitudine și pizme s-au cristalizat în jurul acelei imagini blestemate a evreului (sau a francmasonului, sau, mai mult, a evreului francmason) omniprezent, spoliator și cuceritor. Mecanismul psihologic și social se aseamănă cu cel al exorcismului. Răul pe care-1 suportăm, într-o măsură mai mare Răul de care ne temem s-a concretizat, s-a încarnat. A căpătat formă, chip, nume. Scos din
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
respecte mai întâi regulile jocului, reguli exterioare lui și nevoilor copilului, dar care ne trimit în mod limpede la ceea ce Michel Foucault a numit putere disciplinară: "Ca să se exercite, această putere trebuie să apeleze la instrumentul unei supravegheri permanente, exhaustive, omniprezente, capabile de a face vizibil totul, cu condiția ca ea însăși să rămână invizibilă. Ea trebuie să fie ca o privire fără chip, ce transformă întregul corp social într-un câmp de percepție: mii de ochi postați peste tot, puncte
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o accelerare a procesului educațional, considerată indispensabilă educației de masă. Specializarea mediului educațional acționează constrângător asupra "puilor de om", deoarece blochează o nevoie fundamentală a acestora: nevoia de stimuli diverși, deci de explorare continuă și de intervenție creativă atunci când provocările (omniprezente) ale mediului o impun. Sigur că diversitatea disciplinelor de studiu din orar ar putea fi considerată soluția pentru nevoia continuă de stimuli diverși, dar distribuția acestora în orar este la fel de artificială ca orice altă instituție a supertribului, dictându-le copiilor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Dumnezeu cea nevăzută, care, dacă nu ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea greșelile unii altora” - chiar și conștientizarea greșelilor săvârșite de semeni este o consecință a lucrărilor divinității, în concepție creștină aceasta fiind autoritate omniprezentă și creatoare a tuturor existențelor, materiale și imateriale. O ÎNTREBARE D-LUI A. GORJAN, AUTORUL MAI MULTOR CĂRȚI DE GEOGRAFIE p. 102, r. 27 30 : „Ceea ce însă nu vi se poate ierta, este că ne-ați copiat lucrarea noastră și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de bază care pregătește câmpul, și mai vast, al unei expansiuni la nivel discursiv, pe care, în general, îl luăm exclusiv în considerare. (1989: 165) D. Combe recunoaște că dacă "fraza narativă este forma minimală a povestirii [...] expansiunea discursivă este omniprezentă" (1989: 165), însă poziția sa rămâne categoric frastică: "Nu mi se pare necesar ca pluralitatea propozițiilor să fie o condiție gramaticală a povestirii " (1989: 164). Cu siguranță, o caracterizare gramaticală a propozițiilor considerate ca fiind narative este posibilă (temă-argument antropomorf
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în opinia lui Afloroaei, poate fi considerată un "un gen de recunoaștere trăită a alterității necomune, absolute"441. Semnul, istoria și alteritatea absolută sunt coordonatele dimensiunii alterității, cea absolută fiind fundamentul identității și alterității istorice. Ideea alterității absolute 442 este omniprezentă în abordarea lui Ștefan Afloroaei întrucât aceasta determină o nouă perspectivă asupra lumii, care trebuie înțeleasă ca o reprezentare a celuilalt. Argumentul dat de autorul român este legat de faptul că lumea presupune o permanentă raportare la un altul, indiferent
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
aspect nu este privit nici di n p unctul de vedere al omului care se consideră credincios, nici din punctul de vedere al ateului. Este o analiză la rece! Iar ca primă remarcă în ceea ce privește statutul religiei în cadrul societății, este confuzia omniprezent ă. Nu se înțelege mai nimic nici de către atei, nici de către cre din cioși. Mulți oameni din cei ce se consideră credincioși consideră că dacă merg la biserică, mai aprind o l umânare, cred că totul este în regulă. Simplu
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Autorul CAPITOLUL I Alegerea Cine suntem, de unde venim, unde trebuie să ajungem, sunt întrebări esențiale în existența speciei umane. Majoritatea oamenilor se complac în ignoranță: ,,nimeni nu știe, nimeni nu s a întors de dincolo să ne spună“ sunt șabloane omniprezente. ,,Filosofia“ simplistă este mai la îndemână: ,,eu vreau să trăiesc bine acum și aici, restul nu mă interes eaz ă!“ Pe undeva oamenii au dreptate din moment ce nu li se prezintă o formă coerentă în legătură cu tot ceea ce ne înconjoară. Și nu
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
în revistă a uno r fapte și aspecte importante din viața oamenilor, se cuvi ne să conturăm și niște concluzii. ( Lucrarea de față nu ar putea avea pretenția că dă verdicte, că aranjează dreptatea și adevărul în lume, că răspunde omniprezent și omnipotent la toate problemele oamenilor. Această lucrare reprezintă punctul de vedere al un ui om care consideră că a învățat câte ceva și are datoria de a face cunoscut și altora ceea ce a înțeles el. Ea urmărește să aducă în
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
exclusiv structurilor narative cu anumite proprietăți organizatorice: sînt romane la persoana I (autobiografii cum sînt Confesiunile lui Rousseau sau romane epistolare precum Obermann de Sénancour sau Crinul din vale al lui Balzac), în care descrierile sînt asumate de un eu omniprezent; sînt romane care se bazează pe o structurare spațială a ficțiunii (călătoria lui Obermann prin Elveția justifică apariția descrierilor) și mai ales pe o structurare temporală (reluarea firului narativ al romanului de ucenicie, cum este cazul Crinului din vale). În cadrul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
devine erou, coregrafii puteau să folosească resurse nelimitate în aranjarea și orchestrarea celor mai pompoase propagande și sărbători în cinstea președintelui, propagandele având tot mai mult o tentă a unor servicii religioase, Nicolae Ceaușescu devenind un dumnezeu. Fotografia acestuia era omniprezentă: în manuale școlare, săli de clasă, instituții publice și în multe alte locuri. Artiștii români au fost puși în slujba acestui cult al personalității, el a devenit un erou al țării alături de domnitorii Medievali, a „scris” cărți cum nimeni nu
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
de muncă au fost ridicate în toate domeniile pentru proiectele de reconstrucție a centrului din București. România a ajuns o țară înfometată și setoasă după libertate și dreptate, însă nu a avut prilejul să manifeste aceste lucruri întrucât securitatea era omniprezentă și oamenii erau suspicioși întrucât nu știau în cine puteau avea încredere. Prin faptul că Ceaușescu a răcit relațiile cu Uniunea Sovietică, aceasta nu s-a mai implicat în „ordinea” din această țară, lucru care a însemnat pentru comunismul din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
la Cântarea Cântărilor sau a celei de-a 27-a Omilii la Numeri, ale lui Origen, cu Viața lui Moise, deoarece din aceasta s-ar vedea clar că o prăpastie separă cele două spiritualități: a lui Origen este guvernată de omniprezenta posibilitate a ispitei și a păcatului, în timp ce Sfântul Grigorie se ocupă aproape exclusiv cu viața fără de păcat a celor salvați și binecuvântați. Unul înțelege să trateze ideea de progres, iar celălalt manifestă conștiința puterii păcatului; Chișcari Ilie, „ Concepția despre epectază
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
pe fondul planului guvernamental al festivalului național "Cântarea României". Pe 5 iulie, Nicolae și Elena pun la București piatra de temelie a Centrului Național de Creație și Cultură Socialistă "Cântarea României". Expunerea tezelor congresului este seacă și neutră, în timp ce slăvirea omniprezentă a cuplului Ceaușescu se vrea dinamică. Continuă ritualul deplasărilor în străinătate, cu frazele consacrate cu prilejul plecării de pe aeroportul din București și de întâmpinare la întoarcere, pe drumul de la aeroport spre centrul orașului. Aceleași fotografii, în alb-negru, retușate, ale cuplului
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
consideră ca venind din exterior, el reamintește "necesitatea imperioasă de a apăra integritatea și independența României". Este gata să consolideze capacitatea de apărare a țării. Are grijă de supravegherea frontierelor. Este sigur de el, de familia sa, de soția sa omniprezentă și puternică, care controlează cu multă atenție activitățile Ministerului de Interne. "Inginera Elena Ceaușescu" conduce și Consiliul Național al Științei și Învățământului. Fiul său Nicu este șeful organizațiilor de tineret ale partidului și conduce județul Sibiu. Unul dintre frații săi
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]