861 matches
-
În ciuda acestui fapt, adică a insuportabilității ei, așa cum e privirea unor nebuni: rozete colorate ce se rotesc, discuri care nu primesc lumină sau imagini, ci aruncă În spațiu scântei și culori stridente parcă râzânde de spectacolul amuzat și ridicol al omuleților care le dansează prin față, mișcându-și picioarele și mâinile ca niște automate, de parcă nu s-ar mișca ei, ci solul le-ar fugi Încet, le-ar curge sub picioare, cum sunt acele lungi și inconturnabile covoare rulante din marile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la o altă și posibilă grandoare a literelor românești. Teamă pe care apoi am numit-o „emoție”, emoția În fața unui exemplar uman extraordinar, emoție pe care am resimțit-o altă dată, În librăria de pe bulevard, M. Sadoveanu, În fața siluetei unui omuleț mai degrabă scund, Îmbrăcat Într-o scurtă din postav ieftin, cu o căciulă de astrahan Îndesată pe cap, despre care cineva, poate o vânzătoare, mi-a șoptit: „Este domnul Marin Preda”. Era o zi lâncedă de iarnă, cu bălți și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de astrahan Îndesată pe cap, despre care cineva, poate o vânzătoare, mi-a șoptit: „Este domnul Marin Preda”. Era o zi lâncedă de iarnă, cu bălți și grămezi de zăpadă Înghețată, murdară, peste tot, dar eu l-am urmărit pe „omuleț” vreo oră pe străzile acelui București, fără să știu bine de ce, așa cum urmărești o femeie de-o frumusețe intangibilă, care coboară din altă lume și poartă În ea, cu o dezinvoltură admirabilă, acele semne ale unei alte nașteri, ale unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care trebuie să le spună oferind Coroana. Regele răspunde cu o voce nesigură și tremurătoare; hotărît lucru, el nu este un orator care să-și impresioneze audiența, iar albanezii aceștia, care sunt munteni războinici, privesc uluiți și cu timiditate la omulețul așezat într-un scaun mare, poleit cu aur, lîngă care se înalță o gigantică statuie de bronz a lui Mussolini. Ei nu pot înțelege ce înseamnă toate acestea.13 Ținînd cont de poziția dominantă deținută de Italia în Albania pînă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al unui bețiv, o perlă care strălucea în noroiul unei vieți chinuite. Un copil care nu putea să îndrepte ce era strîmb, care vedea ce tatăl său nu putea să vadă. Aș fi vrut să-l mai întîlnesc pe acel omuleț în devenire dar, din păcate, existențele noastre nu s-au mai intersectat. Viața mi-a oferit și nenumărate momente de amuzament cu rîs gîlgîit, momente care mă fac să le retrăiesc cu plăcere și cu mare intensitate de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai rău decît moartea? Puțin nemilos, Gheorghe atacă frontal: Să-ți pierzi demnitatea, acum înțelegi? Mihai a reacționat ca lovit de trăsnet. Privea fix spre tatăl său și încremenise. Nici nu clipea și parcă nici nu mai respira. În micul omuleț zbuciumarea externă crease loc unui uragan intern. Mintișoara sa procesa spusele tatălui său și neuronii săi se agitau într-un proces alert de profundă analiză. Copilul devenise un bătrîn. Poate că atunci a înțeles definitiv diferența dintre om și om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de buldozerul asanator. De asemenea, au rămas și unele case model evreiesc cu cîteva dugheni de tip oriental. Tipic este un atelier de reparat încălțăminte, unde la o lampă chioară, într-un fum înecăcios, plin de aburi de alcool, un omuleț cu alură de TBC-ist în ultimă fază, bocănește cu un ciocan și rade cu o pînză de bomfaier ascuțită și cu mîner de cîrpă, la niște pantofi antediluvieni a căror culoare se pare că a fost cîndva maro. Alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-a auzit și cred că nici măcar eu. Lumea s-a rărit de tot și, spre finalul mormanului de inimi, tot mai mulți părăseau coada spunînd cu voce tare cîte o necuviință sau nespunînd nimic. Am rămas totuși și priveam omulețul meu, omul care, sînt sigur, diseară va deschide o carte, va face socoteli tainice, poate va scrie și un strălucit articol și care acum plutea în incertitudine. Cînd a ajuns, în sfîrșit, erau încă trei bucăți și nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ouă. Avea fața suptă și gălbenoasă, o burtă țuguiată și un copil cu capul mare cît o baniță așezat pe un corpușor pirpiriu că te întrebai cum oare de îl poate duce. Tușeam mulțumit cînd mi-am adus aminte de omulețul meu și de tot ce-am povestit pînă acum. Eu eram altfel. Capitolul II Prin hățișurile democrației Destăinuiri din copilărie Explică-mi, te rog, ce s-a întîmplat? Își dă foc, domnule primar, spune speriat șeful de cabinet. Cine își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
familiei. Erau atenți, cu urechile ciulite, gata să mai facă o repetiție în plină stradă. Un micuț colindător însă nu ajunge la sonerie și întregul scenariu, învățat acasă, se dă peste cap. Observ dificultatea și intervin cu îngăduință, mîngîi micul omuleț și-l invit în casă. În loc de încurajare, am provocat o adevărată panică în căpușorul cu ochi superbi. Hai, spune-ne ce știi. Încerc să-l ajut: Steaua sus răsare... Nu asta. Scociorăsc în memorie altă colindă, dar omulețul face semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîngîi micul omuleț și-l invit în casă. În loc de încurajare, am provocat o adevărată panică în căpușorul cu ochi superbi. Hai, spune-ne ce știi. Încerc să-l ajut: Steaua sus răsare... Nu asta. Scociorăsc în memorie altă colindă, dar omulețul face semn cu căpușorul că n-am nimerit-o. Iau la rînd toate colindele pe care le știu, dar primesc imediat negația. Puțin obosit, mă stropșesc ponderat: Dar care, bre? Am plecat la colindat... Da? Da. Atunci să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu căpușorul că n-am nimerit-o. Iau la rînd toate colindele pe care le știu, dar primesc imediat negația. Puțin obosit, mă stropșesc ponderat: Dar care, bre? Am plecat la colindat... Da? Da. Atunci să-i dăm drumul. Micul omuleț colindă și, culmea, nu se împotmolește deloc. Dacă el m-a fiert cu atîtea încercări de colinde, în fond de ce să nu-l fierb și eu. Cu ce te servesc? Cu ce vreți. Un pahar de vin? Da. Cum?! întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-o. Bogătanii crăpau de foame, le dădeau pe nimic. Adică chilipir... mai înțep eu. Chilipir? Asta i-a scăpat de la moarte. Piesa asta a salvat trei vieți. Soția și cei doi copii, că el a murit la Canal. Mă cutremur. Omulețul ăsta chiar crede că i se cuvin de drept odoarele astea, care au semănat moarte. Mai trăiește cineva? Nu, s-au prăpădit de moarte bună. Cred că unul dintre copii a reușit să fugă din țară. Dar a murit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el era mai mic decît standardele militare, cu mănuși pînă la umăr, tot armonie, cu masca trasă și transpirată mai ales pe lentile înspre interior, cu un furtun ca de aspirator vechi și cascheta peste mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera sergentul. Avea în mînă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a putut să mă însoțească și am venit singur, să cunosc lume și să-mi încerc priceperea de a înțelege cubanezii. Nu-mi este foame și o lungesc cu un pahar de rom "Havana Club". Pe ușa îngustă intră un omuleț negricios, cu fața mai ridată decît un sîmbure de piersică. Are o privire iscoditoare și-l cataloghez imediat ca fiind "un șiret pleșcar". Se apropie prudent de masa mea. Rîde. Spre surprinderea mea, văd că are o dantură albă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o asigurau mai ales activiști de partid și de stat, de la nivelul organelor regionale până în 1968, apoi ale județului. Printre ei erau oameni de tot felul. Și buni. Și ariviști, neserioși. Destul de numeroși! Bosul între boși era Ștefan Panaiotache. Un omuleț iute ca ardeiul roșu și sprinten ca prâsnelul. Avea apucături de fanariot. Înfățișarea și culoarea îi erau tuciurii. Și intimii mai realiști chiar dintre activiști îl porecliseră, în ascuns, "omul negru"! Terminase Academia "Ștefan Gheorghiu". El țesea și ținea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am Întrebat unde este Împărăția primăverii. Pe drum oamenii de zăpadă mă Întrebau unde mă duc, iar eu le-am spus că mă duc la Împărăția primăverii ca să Îi spun să vină să stăpânească natura, fiindcă iarna trebuie să plece. Omuleții de zăpadă, auzind acestea, au Început să plangă pentru că dacă venea primăvara ei se topeau și mureau. Dar păsările și animalele au Început să se plangă că dacă iarna va mai stăpâni acele locuri ele vor muri de frig. Atunci
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
animalele au Început să se plangă că dacă iarna va mai stăpâni acele locuri ele vor muri de frig. Atunci am plecat din nou spre Împărăția primăverii. Când am ajuns acolo, primăvara era Îmbrăcată În haine frumoase. Odată cu venirea ei, omuleții de zăpadă s-au topit și toate insectele au Înviat, iar primele flori, ghioceii, au Înflorit. Soarele era din zi În zi parcă tot mai strălucitor. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Amintirea eroilor rămâne mereu vie "Eroii nu
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
era descompus, Stolojan avea un zâmbet de ducă-se pe pustii, iar Videanu, sigur își dăduse cu toate bordurile în cap. Dintre toți, numai Boc a fost de tot hazul. Nu-ți este dat să auzi așa ceva în toată ziua. Omulețul lui Gopo a scăpat una de să crape de invidie toți mistificatorii de profesie, măsluitorii cu alba-neagra, manglitorii și pamblicarii: a câștigat dreapta, poporul a decis pentru dreapta. Vezi, vorbea în numele poporului și, mai ales, în numele celor care se încăpățânează
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Doar timpul ne va arăta dacă e așa. Deși marjele de profit sunt Încă slabe Într-o astfel de activitate, numai În anul 2003 insourcing-ul a adus Încasări de 2,4 miliarde de dolari companiei UPS. Instinctul Îmi spune că omuleții cu pantaloni caraghioși de culoare maro și cu camioanele acelea ciudate, vopsite cu aceeași culoare, au descoperit ceva - ceva apărut doar În urma aplatizării Pământului și care Îl va aplatiza și mai mult. FACTORUL DE APLATIZARE NR. 9 IN-FORMAREA Google, Yahoo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ocupată cu adaptarea. „Acum urmez cursuri de geografie“, mi-a spus cu un chicotit. „Aproape că am suficiente ore pentru a absolvi, șînsăț deocamdată bugetul meu și cursurile tehnice pe care le-am urmat nu sunt suficiente pentru obținerea licenței“. OMULEȚII VERZI Când trei miliarde de persoane din China, India și fostul imperiu sovietic pășesc pe platforma lumii plate Într-o perioadă relativ scurtă și fiecare dintre ei vrea o casă, o mașină, un cuptor cu microunde și un frigider, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
dacă eram în căutarea unor fisuri în structură... Ei bine, desigur că nu puteam căuta așa ceva, încercam doar să înțeleg. Oricât reflectam, nu puteam ajunge la vreo concluzie în ce privește „le mari“. Mă așteptasem, abia acum îmi dădeam seama, la un omuleț insignifiant. Fără îndoială, dorisem și cerusem un omuleț banal. Dar, nu știu de ce, Fitch nu era, în felul lui, insignifiant. Cum era de fapt? Ce se petrecea în interiorul recipientului pecetluit al acestui menaj? Și voi reuși vreodată să aflu? Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ei bine, desigur că nu puteam căuta așa ceva, încercam doar să înțeleg. Oricât reflectam, nu puteam ajunge la vreo concluzie în ce privește „le mari“. Mă așteptasem, abia acum îmi dădeam seama, la un omuleț insignifiant. Fără îndoială, dorisem și cerusem un omuleț banal. Dar, nu știu de ce, Fitch nu era, în felul lui, insignifiant. Cum era de fapt? Ce se petrecea în interiorul recipientului pecetluit al acestui menaj? Și voi reuși vreodată să aflu? Cel puțin, nu mă puteam împiedica să mă bucur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ieșea. Stăteam relaxată cu cartea de matematică în față și cu ochii închiși. Asta e, mi-am spus eu și am dat să închid cartea de matematică, crezând că din cauza ei nu-mi ieșea vraja. Dar, în loc de carte, apăru un omuleț mic cât un deget care încerca să mă piște de mână. -Ce cauți aici ? m-a întrebat el. -Aici e casa mea, i-am răspuns. -Dacă vrei să fii acasă, pișcă-te de deget. Aici ești în lumea televizorului. O
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
casă în mers... Am un corp și-ncep să mi-l aflu... când fuge-i un geamăt cu gura pansată... Am un corp și-o uitată răbdare... Singurătatea-i când nu mă aud, când nu te aud. Stăm într-un omuleț șters pe jumătate cu guma. Așteptăm. Aștept doar să cresc, de parcă mi-aș fi statuie și soclu. Starea de graviditate o așează empatic față de cea care a născut-o: Mama îngropa durerea într-un fel de carieră... În burta mamei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]