872 matches
-
de maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adora pe Milly, dar, ca pentru toate mamele, naturale sau nu, ideea de a avea puțin timp numai pentru ea era absolut delicioasă. Putea să citească o revistă fără să fie întreruptă, putea să savureze o baie îndelungată fără ca nici un omuleț să încerce să se cațere îmbrăcat în cadă, iar la cină putea să bea câteva pahare de vin fără teama c-a doua zi avea să fie trezită la 6 dimineața cu o stare de mahmureală îngrozitoare. Și sexul! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
interludiul unei liniști aproape uitate. I s-a pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de viață, rosti Ignatius Gribb. Se vede în fiecare gest al dumitale. — Casa dumneavoastră îmi amintește întruna de trecut, spuse Vultur-în-Zbor. De cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o groază de alte lucruri decât de vise, Îmi place să mă furișez În camera lui Ben, să mă așez pe scaunul albastru și să-l privesc. Copilașul meu arată ca și cum s-ar lua de piept cu somnul, ca un omuleț În miniatură care Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În noaptea asta, doarme lățit pe toată suprafața pătuțului, pe burtă, cu brațele Întinse, cu degețelele strângând o bară invizibilă. Culcușit lângă obrazul lui este cangurul dezgustător pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bănuț!“ Așadar credeam că voi fi dată afară. Dar chiar atunci Emily a Împlinit vârsta fatală de doi ani și mi-am cumpărat o carte cu titlul Îmblânzirea bebelușului. A fost o revelație. Sfaturile despre cum să te porți cu omuleți imaturi și nervoși care nu Înțeleg că există limite și care-și pun mama la Încercare În permanență s-au potrivit perfect și șefului meu. În loc să-l tratez ca pe superiorul meu, am Început să mă comport cu el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încât travestiurile sale ajung să nu mai surprindă pe nimeni. Deși uneori dorește să i se spună „contesa de Barres”, Memoriile Îi sunt semnate bărbătește, François Timoléon de Choisy. Deloc Întâmplător, cele mai gustate pasaje Îi sunt Închinate lui Lauzun, „omulețul insolent” și seducător: „Niciodată un om nu a știut să se plieze atât de bine la toate gusturile și capriciile”1. Dacă pentru mulți această efeminare stranie, dusă uneori la paroxism prin travestiuri și pseudonime, ar ilustra felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se roseseră, lucru care de obicei însemna că sfârșitul e aproape. Urma fundul. —Fă-ți o pereche pe comandă, sugeră Hugo. Fetele au nevoie de așa ceva, mai ales cele ca tine. Ca să se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la început, zisei eu, terminând ultima galetă. Știam că ești un bărbat cu principii. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" — Draga mea, stai numai să-l vezi pe băiețașul pentru care ne vom bate, zise Hugo, luând-o agale către Helen. Un omuleț negru, groaznic de frumos - numai să te uiți la el și-o dai în pornografie cu copii. O să ne pice pe cap Esther Rantzen 1 cât ai zice „Salvați copiii“!2 —De unde e? întrebă Helen. De la vreo școală de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
comunicat, În franceza lui brutală, precisă și cam demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi și cărunt, cînd negrul se postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă pe prizioner, obligîndu-l să-și ridice capul, În pofida eforturilor Înverșunate ale acestuia de a-l Împiedica. De unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prezență decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea cincizeci de bice pe spinare și să-ți fie confiscate toate bunurile drept compensație pentru neplăcerile pe care ni le-ai pricinuit. Subofițer! Îi ordonă el unui omuleț pirpiriu, cu o expresie răutăcioasă. Ocupă-te ca sentința să fie imediat pusă În aplicare! CÎnd Își veni În fire, luna era deja sus pe cer, ascunsă Îndărătul unui nor. Îl lăsaseră singur, pe nisip, și tot trupul Îi ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mască. În definitiv, o văzusem plesnind puțin la apropierea managerului. Aveam să îi descriu toate astea lui Judy când ajungeam acasă, făcând-o, poate, să râdă de felul cum redau cuvintele și expresiile fetei și semitrezirea ei în prezența acelui omuleț - Warren. Warren. Da - aveam de-a face cu o provocare. Nu se putea să fie singura persoană capabilă să-i provoace o reacție, nu? Doar nu simțeam gelozie, nu? - mai degrabă o mică provocare pentru mândria mea de bărbat: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dacă aș fi arătat teamă sau vinovăție când mă abordase: ar fi chemat poliția? Nu, asta ar fi fost o mișcare prea precipitată, indiferent de ce bănuia, nimic din comportamentul meu nefiind aproape de criminalitate. Din ce văzusem până atunci la acest omuleț serviabil, ținea destul de mult la regulile și regulamentele lui. (Mi-am luat rapid o notiță mentală să-mi revizuiesc amintirile privind cele mai recente legi antipândit.) —Brenda a transmis felicitarea dumneavoastră. Foarte drăguț din partea dumneavoastră, domnule... ? Iată o chestie interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Pleacă! Ai omorît-o pe Valerica... Și pe unchiul Alecu... ― Vreți să spuneți domnul Popa. Nu-l cunosc pe Alecu. ― Ba da! Minți! De ce minți? Uite, miroase a cozonac... cozonac bun cu nuci și stafide. Vezi ce frumos s-a copt omulețul meu? Nu ți-l dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și unchiul Alecu care nu mai vine... Se întoarse spre bătrânica sfrijită, lipită de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să meargă, să meargă, să mănânce fără poftă, doar ca să reușească să-și mențină trupul în picioare, să intre într-un cinema pentru două ore, să se distreze văzând aventurile unei expediții pe marte în vremea în care acolo existau omuleți verzi și să iasă clipind din ochi la lumina strălucitoare a după-amiezii, să se gândească să intre în alt cinematograf și să piardă alte două ore navigând douăzeci de mii de leghe în submarinul căpitanului nemo, iar apoi să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să pun să te aresteze. Cum te cheamă? — Tom, i-a spus Tom. — Sigur. Tom Wood. Știu totul despre tine. La mijlocul drumului vieții, m-am rătăcit într-o pădure întunecată. Dar tu ești prea ignorant ca să știi. Ești unul din omuleții ăia care nu văd pădurea din cauza copacilor. — Ascultă, a spus Tom cu un glas moale, împăciuitor, poate că știi cine sunt, dar nu pot să te ajut în nici un fel. — Nu mă lua pe mine în bășcălie, domnule. Doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce eu ascultam vocea aceea vorbind la telefon, Harry îi făcu un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu era mai dispusă să vorbească decât cu el. Sperasem să o păcălesc să spună câteva cuvinte, dar nu m-am ales decât cu aceleași înclinări și clătinări din cap la care fusese supus și Tom ceva mai devreme. Un omuleț straniu, tulburător. Nu eram specialist în psihologie infantilă, dar îmi era clar că nu avea nimic în plan fizic sau mental. Nu era retardată, nu avea semne de autism, nimic organic care să o împiedice să interacționeze cu cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după lămpile alea bine aranjate, urmau să apară în orice clipă, ochi cunoscuți și guri pe care le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o uită“, fredonă ea În gând, ca să-și păstreze curajul. Dar doctorul nu apucă să se depărteze prea mult când se văzu oprit. Călcând ușor și grijuliu, sincronizat cu mișcările trenului, cu o mână agățată de bara coridorului, apăru un omuleț mic și palid. Fata Îl auzi adresându-se doctorului: — S-a Întâmplat ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste treizeci de centimetri și ea râse cu voce tare la vederea feței lui avide, cătând În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
greșit cu nimic În ce-l privea, iată-l copleșit de oameni, Întrebări și apeluri care Îi asaltau mintea ca un huruit. Ea se așteptă la o izbucnire, la o remarcă rea și critică, una care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se adresă Încurajator de pe coridor Înainte de a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva? Ea nu-l băgă În seamă, apelând la singura prezență prietenoasă care-i rămăsese: — Nu sunt chiar atât de bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cât era de lung, uitându-se În compartimente și Încercând ușile toaletelor, până când ajunse la clasa a treia. Acolo Își aminti de omul cu vioara și-l căută prin compartimentele urât mirositoare, cu bănci de lemn, până când Îl Încolți - un omuleț mic și stafidit cu un ochi umflat. Dau o cină În seara asta, Îi spuse Myatt În nemțește, și vreau să cânți acolo. Îți dau cincizeci de parale. — Șaptezeci și cinci, excelența voastră. Myatt se grăbea. Voia s-o găsească pe Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]