935 matches
-
numelui propriu, o schemă "a celor trei momente ale stratificării progresive a semnificatului onomastic" (tr. m)84: conceperea numelui, redactarea operei (scriitura) și receptarea ei (lectura). În același timp, autorul caracterizează schema ca dinamică, deoarece înfățișează parcursul diacronic al semantizării onomastice de la proiectul scrierii până la receptarea ei, precum și tensiunile pe care le resimte numele propriu în cursul acestui traiect. Prin sintezele din josul tabloului sunt indicate felul în care se rezolvă tensiunile care "hărțuiesc" numele propriu. Baudelle începe explicarea schemei pornind
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
hărțuiesc" numele propriu. Baudelle începe explicarea schemei pornind de la procesele care guvernează conceperea numelui propriu, alegerea inițială corespunzând unei intenții de sens, semantizare care nu este produsul pur al imaginației romanești, întrucât scriitorul se sprijină pe semnificațiile virtuale ale sistemului onomastic real. Se ajunge astfel la problema sensului numelor proprii în limbă. Fără să conteste autoritatea tezei numelor proprii fără semnificație a lui Mill, reluată în designatorii rigizi ai lui Kripke, autorul afirmă că vocabula onomastică, chiar dacă nu are o semnificație
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe semnificațiile virtuale ale sistemului onomastic real. Se ajunge astfel la problema sensului numelor proprii în limbă. Fără să conteste autoritatea tezei numelor proprii fără semnificație a lui Mill, reluată în designatorii rigizi ai lui Kripke, autorul afirmă că vocabula onomastică, chiar dacă nu are o semnificație așa cum au lexemele, nu este totuși total lipsită de sens, "semantica numelui propriu bazându-se fie pe semnificanții săi, sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m)85
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m)85. La fel, a spune că interpretarea numelor diferă de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de semantizare și motivare care instaurează o relație de redundanță între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă, dar și că, în fapt, cratilismul romanului este un aspect particular al legii generale a motivării din literatură; motivarea onomastică îndeplinește aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii. Despre verosimilitate afirmă că primează asupra motivării, ancorarea realistă a apelativului constituie primul grad al exactității sale: fiind evreu, Bloch trebuie să aibă un nume evreu ( În căutarea timpului pierdut). Citând
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
apelativului constituie primul grad al exactității sale: fiind evreu, Bloch trebuie să aibă un nume evreu ( În căutarea timpului pierdut). Citând din Arta poetică a lui Boileau - "adevărul poate uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești. Numele trebuie să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative bazate pe o comunitate de forme sau de sens", Baudelle
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative bazate pe o comunitate de forme sau de sens", Baudelle vorbește de motivare onomastică printr-o "analogie a semnificațiilor", adică o asociere de idei (ca, de exemplu, patronimul Séchard la Balzac) și - mult mai fertilă pentru onomastica literară - o asociere de semnificanți prin care numele propriu, în principiu asemantic, tinde în mod natural să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
depreciative: "bor-" și "-nich-"). Numele proprii alese inițial de către scriitor pot fi modificate sau abandonate în cursul redactării, datorită multiplelor seme neprevăzute. Scriitura înzestrează numele propriu cu semnificați suplimentari care vin să se suprapună motivării principale. Această întărire a expresivității onomastice este explicată ca o trecere de la univocitate la plurivocitate, de la sărăcie la bogăție, de la o anumită restrângere inițială la o expansiune nouă. Pentru exemplificarea dinamicii sensului este ales numele Guermantes - cu fiecare pagină din roman i se adaugă alți semnificanți
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este ales numele Guermantes - cu fiecare pagină din roman i se adaugă alți semnificanți : Brabant, différant, amarant, transparent etc. Baudelle distinge semnificațiile prime ale numelui propriu (cele imaginate în momentul creării lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor temporare ale personajelor și îi marchează evoluția diegetică. Numele, odată intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii motivării numelui"). Deoarece în momentul de început al cărții, semnificatul textual (care motivează semnificantul onomastic) coincide, în linii mari, cu o trăsătură distinctivă a personajului (fizică, psihologică sau socială) care îl caracterizează puternic, Baudelle consideră că raportul de motivare poate să se stabilească dincolo sau dincoace de personaj. La nivelul subprosopografic, adică dincoace de personaj
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
puternic, Baudelle consideră că raportul de motivare poate să se stabilească dincolo sau dincoace de personaj. La nivelul subprosopografic, adică dincoace de personaj, motivarea paradigmatică ce unește numele cu denumitul este estompată prin motivarea sintagmatică nume/context. Evidențiind lucrări consacrate onomasticii romanești care, atunci când depășesc cadrul eponimiei nume/ personaj, se îndreaptă spre probleme referitoare mai mult la mecanismele textuale ale numelui propriu decât la inventarea lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai mult funcțiile numelui decât morfemele sale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
textului și la antecedența semnificanților în anumite efecte de sens. Pornind de la ipoteza unei productivități a semnificanților, Baudelle observă că numele propriu ar fi obiectul unei noi tensiuni între semnificații pregătiți conștient de către scriitor, în momentul conceperii cărții și semnificanții onomastici cărora codificarea inițială n-ar putea să le umple vidul semantic. În ceea ce privește lectura, întrebarea la care încearcă autorul să răspundă se referă la măsura în care interpretarea numelor coincide cu intențiile autorului și cu codificările textuale și dacă descifrarea este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a lecturii. Considerând, pe de o parte, că nu toate intențiile autorului sunt lizibile (așa cum valoarea matronimică a silabei "-bert-" la Proust scapă celor mai mulți lectori), de unde rezultă o pierdere de sens, iar, pe de altă parte, că nu toate interpretările onomastice sunt legitime (și, în acest sens, autorul aduce ca sprijin afirmația lui Wolfgang Iser cu privire la locul operei literare care nu poate fi redus nici la realitatea textului, nici la dispozițiile subiective ale lectorului), Baudelle afirmă că nu există sens al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Wolfgang Iser cu privire la locul operei literare care nu poate fi redus nici la realitatea textului, nici la dispozițiile subiective ale lectorului), Baudelle afirmă că nu există sens al numelui propriu fictiv decât în motivare. De asemenea, apreciind că efectele onomasticii nu sunt în întregime controlate de text, ci rezultă dintr-un contract cu lectorul, cu aptitudinea sa de a remotiva numele dincolo de intențiile autorului, topicul de funcționare al onomasticii romanești pe care îl elaborează nu poate fi în viziunea sa
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelui propriu fictiv decât în motivare. De asemenea, apreciind că efectele onomasticii nu sunt în întregime controlate de text, ci rezultă dintr-un contract cu lectorul, cu aptitudinea sa de a remotiva numele dincolo de intențiile autorului, topicul de funcționare al onomasticii romanești pe care îl elaborează nu poate fi în viziunea sa decât cinetic, căci sensul numelui se modifică de la o etapă la alta, de la geneză la redactare și apoi la lectură. Redăm în continuare schema lui Yves Baudelle: Tabelul nr.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
155. Rolului contextului în remotivarea numelui propriu au consacrat studii ample Mariana Istrate (Numele propriu în textul narativ) și Mihai Ignat (Onomastica în romanul românesc). Mariana Istrate pledează pentru o poetică a numelui propriu din text, vizând relația dintre semnul onomastic și text, a calității de semn poetic al numelui propriu. Pentru numele propriu din opera literară autoarea adoptă termenul de simbonim propus de Augustin Pop (pornind de la observațiile lui Cesare Brandi), deoarece în opera literară numele dobândește o nouă semnificație
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin remarcarea valorii mitologice, istorice sau culturale a unor nume livrești, precum și investigațiile referitoare la numele personajelor din basme (Al. Cristureanu, Contribuții la studierea onomasticii operei lui G. Coșbuc, Imagini livrești formate din nume proprii în opera lui Negruzzi, Observații asupra numelor de persoană din Craii de Curtea-Veche, Valori stilistice ale numelor unor personaje din basme, Onomastica operei "Românii supt Mihai Voievod Viteazul"), explicarea volumului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
impuse intradiscursiv" (s.a), despre care vorbesc Carmen Vlad și Emma Tămâian. Această motivație de natură estetică, fonetică, etimologică, simbolică, uneori chiar grafică a numelui se dobândește grație faptului că, în text, el nu mai este o "copie a sistemului onomastic din limbă", ci "purtătorul unor semnificații derivate, care vor coincide, măcar parțial, cu semnificația generală a scriiturii"163. Opoziția realonim/simbonim pe care Mariana Istrate o utilizează în cazul antroponimelor se dovedește funcțională și în situația toponimelor pe care dihotomia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poetic, numele se caracterizează prin unicitate și dependență de text. Pentru Mariana Istrate, numele propriu selectat este o axă "pe care se construiește personajul ficțional, recunoscându-se rolul său în geneza personajului și în articularea sensului textual"169. Deși sistemul onomastic al operei literare se nutrește din sistemul onomastic cotidian, el nu este o simplă copie a acestuia, datorită remotivării simbolice care se produce: "numele propriu, de regulă, structurează textul narativ"170. Studiul de poetică a onomasticii realizat de Mihai Ignat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de text. Pentru Mariana Istrate, numele propriu selectat este o axă "pe care se construiește personajul ficțional, recunoscându-se rolul său în geneza personajului și în articularea sensului textual"169. Deși sistemul onomastic al operei literare se nutrește din sistemul onomastic cotidian, el nu este o simplă copie a acestuia, datorită remotivării simbolice care se produce: "numele propriu, de regulă, structurează textul narativ"170. Studiul de poetică a onomasticii realizat de Mihai Ignat analizează romanul românesc de de la începuturile sale și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
textual"169. Deși sistemul onomastic al operei literare se nutrește din sistemul onomastic cotidian, el nu este o simplă copie a acestuia, datorită remotivării simbolice care se produce: "numele propriu, de regulă, structurează textul narativ"170. Studiul de poetică a onomasticii realizat de Mihai Ignat analizează romanul românesc de de la începuturile sale și până în epoca postbelică. Analizând rolul numelor proprii în "dimensionarea estetică a operei narative", lucrarea lui Mihai Ignat este, așa cum se mărturisește, una de studiu sistematic al numelor proprii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
așa cum se mărturisește, una de studiu sistematic al numelor proprii din romanul românesc, propunându-și ca temen recurent în descrierea "limitelor de caracterizare a numelui propriu", contextul (care vizează textul unei opere), numele având relevanță ca parte a unui ansamblu onomastic. În acest sens, autorul introduce conceptul de context onomastic al operei 171. Pornind de la ideea că "numele propriu trebuie să fie adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta (fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei)", M.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
proprii din romanul românesc, propunându-și ca temen recurent în descrierea "limitelor de caracterizare a numelui propriu", contextul (care vizează textul unei opere), numele având relevanță ca parte a unui ansamblu onomastic. În acest sens, autorul introduce conceptul de context onomastic al operei 171. Pornind de la ideea că "numele propriu trebuie să fie adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta (fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei)", M. Ignat traduce adecvarea nu ca pe un raport de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]