5,154 matches
-
asemănarea cu Creatorul său. Bazându-se pe aceste două realități teologice, din punct de vedere ortodox, demnitatea umană poate fi analizată sub un dublu aspect, și anume: din punct de vedere ontologic și din punct de vedere moral. Astfel, demnitatea ontologică face referire la întreaga valoare care decurge din însăși ființa omului, indiferent de caracteristicile legate de culoare, sex, vârstă, religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii Părinților Bisericii, toți oameni sunt egali și se bucură
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii Părinților Bisericii, toți oameni sunt egali și se bucură de aceeași demnitate înaintea lui Dumnezeu. Învățătura ortodoxă precizează că fiecare persoană umană în parte este subiect al demnității ontologice încă din momentul concepției și așa va rămâne pentru veșnicie. În ceea ce privește demnitatea morală aceasta face referire la chemarea către sfințenie care trebuie să fie realizată de către întrega umanitate. Prin raportarea la Dumnezeu orice om poate ajunge la cel mai înalt
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
ale ființei umane primesc strălucirea demnității morale. Pe această treaptă a vieții omul este ridicat de la demnitatea de creație a lui Dumnezeu la cea de fiu haric al Său. Cea de-a doua parte a prezentului volum plasează atât demnitatea ontologică cât și pe cea morală în raport cu conceptul drepturile omului și precizează implicațiile morale care decurg de aici. Fundamentate în demnitatea ontologică, drepturile omului reprezintă o mărturie și un respect adus în favoarea omului ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Prin
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
Dumnezeu la cea de fiu haric al Său. Cea de-a doua parte a prezentului volum plasează atât demnitatea ontologică cât și pe cea morală în raport cu conceptul drepturile omului și precizează implicațiile morale care decurg de aici. Fundamentate în demnitatea ontologică, drepturile omului reprezintă o mărturie și un respect adus în favoarea omului ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, persoana umană este purtătoare de drepturi prin însăși ființa sa, ci nu în funcție de ceea ce o instituție sau o persoană hotărăște
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, persoana umană este purtătoare de drepturi prin însăși ființa sa, ci nu în funcție de ceea ce o instituție sau o persoană hotărăște în decursul timpului. Din punct de vedere ortodox, în baza demnității ontologice, fiecare om este purtător de drepturi din momentul conceperii sale, iar calitatea de subiect al drepturilor nu poate fi anulată niciodată, chiar și după moarte putându-se vorbi de drepturile celor care au trăit înaintea noastră în viața aceasta pământească
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
la contemporani, ci și la cei de dinaintea noastră, precum și la cei de după noi. Raportarea drepturilor omului la demnitatea morală descoperă care trebuie să fie principiile calitative ce trebuie să stea la baza adoptării acestor drepturi. Ca și încununare a demnității ontologice, demnitatea morală presupune acceptarea și valorificarea darului vieții primit de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, demnitatea morală reprezintă însăși împlinirea vieții în cel mai înalt nivel al său. Sub acest aspect, adoptarea sau negarea legislativă în numele drepturilor omului a ceea ce este
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
înaintea drepturilor sale drepturile celorlalți. În concluzie, lucrarea de față arată că pentru Biserica Ortodoxă lupta pentru protecția drepturilor omului reprezintă o realitate permanentă în viața și în istoria sa dintotdeauna. De aceea, violarea demnității umane (în dublul ei aspect: ontologic și moral) și a drepturilor fundamentale ale omului reprezintă o gravă eroare antropologică ce nu va putea fi admisă niciodată de Ortodoxie. Cu privire la importanța Declarației Universale a Drepturilor Omului - invocată și în această carte, Părintele Patriarh Daniel al României subliniază
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
esențial discursul social al Bisericii. Un discurs social care articulează o fundamentare etică a drepturilor omului pe o adevărată antropologie teologică. Este ceea ce teologii timpului nostru numesc „gândirea socială" sau chiar „doctrina socială" a Bisericii, întrucât aceasta din urmă, chiar dacă ontologic este orientată către „plinirea vremii", trebuie să marcheze timpul istoric, legătura ei cu istoria. Din acest punct de vedere, centralitatea misiunii Bisericii constă deodată în protejarea creației sau a lumii, văzută ca „dar al lui Dumnezeu", și în recunoașterea ori
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
ortodox a rămas credincios Tradiției scripturistice, apostolice și patristice, care este foarte diferită, chiar diametral opusă Scolasticii și tuturor evoluțiilor istorico - spirituale din spațiul Europei occidentale. În Răsărit a funcționat Isihasmul cu practicile sale și credința în posibilitatea unirii mistice, ontologice dintre creatură și Cel Nezidit, dintre Dumnezeu și om, lucru ce înseamnă respingerea oricărui fel de dualism. Deteriorarea și denaturarea spirituală a Creștinătății apusene a avut ca și consecință imediată izolarea ei în vechea gândire greacă, într-un mod cu
RECENZIE – IOAN CODOREAN, „BISERICA ÎN LUME – DEZBATERI ACTUALE”, EDITURA PRIMUS, ORADEA, 2012, 106 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350437_a_351766]
-
ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare presupune acccederea către un plan ontologic superior: „să mă vindec/ de mine/ ars la suflet/ din toate părțile”. Condiția fatală a omului este subliniată de scindarea tragică între pământ și cer, sufletul exilat „miroase-a stele”. În ordinea terestră, muntele este locul unor tainice comuniuni cu
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
s-au oprit vorbele/ de praf luminos/în fereastra Universului”. Metaforic, fereastra devine un spațiu de trecere între macro- și microunivers menit să filtreze cuvintele prin sita deasă a prafului luminii stelare. Condiția umană luptă cu limita impusă prin datul ontologic. Finitudinea este sinonimă cu cenzura. Dar tocmai prin limbaj se întâmplă altceva, prin limbaj se operează acea expansiune a ființei care face ca marea aventură a spiritului poetic să se afle pe același plan cu deschiderile dramatice ale cunoașterii moderne
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
fiind în dispută sau în opoziție cu natura; dimpotrivă, și omul și natura îi abordăm în perspectiva antropică și antropologică, de care vorbea Părintele Dumitru Stăniloae: Cosmosul se lasă cunoscut de om, iar omul se simte mânat de o sete ontologică în a cunoaște cosmosul, și prin cosmos vrea să cunoască pe Cel care l-a creat, adică pe Dumnezeu. Acest fapt și explică de ce primele manifestări religioase ale omului țin de religiile cosmologice. Așa stând lucrurile, tratată și privită în
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
pe Duhul Sfânt pentru ca ele să fie prefăcute în Trupul și Sângele lui Hristos, ca daruri supreme jertfite de El Tatălui pentru noi și ca daruri date iarăși nouă la nivel suprem”„numai prin Sfânta Împărtășanie se încheie circuitul real ontologic al dialogului de dragoste între Tatăl, Fiul și noi, prin jertfa Fiului Său. Prin jertfa Fiului Său, ne predăm Tatălui, părăsind trăsăturile egoismului nostru, unindu-ne în ea cu Fiul; prin împărtășirea de ea ni Se dă mai deplin Fiul
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
a ei în eveniment de comuniune divină, nu aduce cu sine pentru creștin o simplă îmbogățire sufletească de trăire a unei noi atitudini pe care omul o dobândește față de creație, ci înseamnă ceva mult mai profund. Fundamental, ea are rădăcini ontologice în întruparea lui Dumnezeu. Întâlnirea noastră cu Iisus Hristos Euharistic este în același timp, și o întâlnire cu Domnul Hristos Cosmic. Prin însăși calitatea noastră de creștini, suntem îndatorați a-L considera pe Mântuitorul Hristos drept întruparea sau „recapitularea” întregii
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
atitudinea lui implicată în starea aceasta genaralizată [26] Reîntorcându-ne, întâi de toate, la ideea că omul, făptură a lui Dumnezeu, zidită întru libertate, este o verigă de legătură între creație și Dumnezeu, „constatăm că are prin însuși statutul său ontologic de persoană, menirea de a păstra în integritatea ei originară natura și chiar mai mult, de a cultiva și a o încorpora în forme de cultură și civilizație, care o vor înălța la nivelul rânduit demnității lui de moștenitor al
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
prin natura sa ca esență ralațională. Fără noțiunea de <> slujirea preoțească își pierde atât caracterul de haruimă a duhului, adică de parte a <> Lui, cât și de slujire (daconia). O astfel de viziune depășește și opoziția între o înțelegere pur ontologică și un afuncțională a slujirii preoțești în Biserică. Cât timp e preot, acesta nu se mai poate înțelege în el însuși. În această situație existența este determinată de participare, iar nu de <> sau <>.[ 22) Ioannis Zizioulas reinterpretează și noțiunea de
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
asupra căreia, de altfel, ne-am oprit. Într-adevăr, într-un context extins acum, și aprofundat, oferit de abordările anteriore, personajele acestea, foarte prezente, cum ziceam, ne apar, deopotrivă, și concomitent, nu doar inutile, ci ireale, delirante, cvasi-inexistente. Definiția lor ontologică este integral negativă: imorale, străine de propriul statut, purtând nume (antroponime) nedesprinse cu totul de apelative. Ele, personajele, ezită între excesul de relief și vidul de semnificație. Al doilea element ce favorizează un nou pas spre meandrele textului este ratarea
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
Prin această jertfă a lui Hristos există Biserica, ce cultivă credința și împărtășește viața și formulează învățătura dogmatică și morală. o relație euharistică. Desigur în ultimă analiză și întreaga lume are un sens euharistic, fiindcă și Euharistia e taina reînnoirii ontologice a cosmosului. Însă, o astfel de considerare a lumii presupune niveluri înalte de viață duhovnicească, care nu sunt accesibile tuturor Baza deci, de la care începe și la care se referă și spre care tinde învățătura creștină, este Însuși Hristos, Ce
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
esențiale se referă la ea în final sau o presupun. Dogmele și simbolurile, rugăciunea și cultul Bisericii, educația și canoanele ei au esențial. Desigur în ultimă analiză și întreaga lume are un sens euharistic, fiindcă și Euharistia e taina reînnoirii ontologice a cosmosului. Însă, o astfel de considerare a lumii presupune niveluri înalte de viață duhovnicească, care nu sunt accesibile tuturor [100] . Dar aceasta nu înseamnă deloc că țelul nostru final nu trebuie să se orienteze spre această direcție, sau că
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
a ei în eveniment de comuniune divină, nu aduce cu sine pentru creștin o simplă îmbogățire sufletească de trăire a unei noi atitudini pe care omul o dobândește față de creație, ci înseamnă ceva mult mai profund. Fundamental, ea are rădăcini ontologice în întruparea lui Dumnezeu. Întâlnirea noastră cu Iisus Hristos Euharistic este în același timp, și o întâlnire cu Hristos Cosmic. Prin însăși calitatea noastră de creștini, suntem îndatorați a-L considera pe Domnul Hristos drept întruparea sau „recapitularea” întregii creații
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
prin cele suprastatale împlinirea unui număr foarte mare de responsabilități ale omului modern - un revers al „drepturilor omului” - acestea nu privesc decât raporturile juridice pe care el le-a primit ori și le-a asumat, nicidecum pe cele morale sau ontologice. Omul își pierde sensul vertical al referințelor sale și se rezumă în primul rând la cele de pe orizontală, puse la dispoziție de către semen ori instituții, ambele prin intermediul societății, ale cărei amprente sunt tot mai necreștine...” Așadar „postmodernitatea și, împreună cu ea
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
Crainic) Nici o criză internă sau externă, nici un context conflictual de orice natură, nici o situație dramatică așternută general, dar vremelnic peste țară, nici un alt rău în sine, nu poate smulge comunitatea prezentă din rădăcinile ancestrale ale Națiunii sale, fiindcă rădăcinile ei ontologice își trag seva din plămada teologică a Creației dumnezeiești, care în comuniune cu Ziditorul, dă valoare, sens și veșnicie vieții Omului, vieții Familiei, vieții Națiunii și desigur bucurie și admirație Creatorului. Lumina neînserată din sufletele credincioșilor de azi abia mai
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
planul imanent cât și în cel transcendent. Desigur că, pentru om, cel mai adecvat climat al vieții este natura spirituală, în care pulsează genul spiritualist, atât ca genă teologică, cât și ca finalitate religioasă (hristică). Creștinismul este așadar, Chipul adevărului ontologic așezat structural în pecetea făpturii-raționale. El este circumscris sufletului și are nevoie doar de o permanentă mireasmă dumnezeiască pentru a străluci în lumina faptelor sale morale. Dacă, doctrina spiritualistă este Scutecelul de aur al Creației, în care Atotcreatorul îi consfințește
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
pentru că ar preveni exploatarea maselor în folosul preaaleșilor lor purtători de mandate, de promisiuni și de griji. Materialiștii nu știu că există o legătură organică între Biserică și Stat, între ortodoxie și politică, între fiii aceluiași Neam, în baza principiului ontologic fundamental a cărui structură este pur teologică. Această legătură organică se numește naționalism. După natura lui naționalismul este precreștin și creștin. Atât! Doctrina spiritualistă promovează atât naționalismul creștin, ca realitate istorică, cât și demofilia, ca stare prezentă. La rândul său
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
Nichita Stănescu. Noțiunea de întâmplare amintește de concepția metafizicii probabilistice”(4) După, Suppes lumea este plină de evenimente întâmplătoare și orice cunoștință se întemeiază pe anumite abstractizări și schematizări. El își afirmă adeziunea la un realism al opiniilor, spre deosebire de realismul ontologic. Conceptul de întâmplare este explicat de Suppes cu ajutorul conceptelor de complexitate și calculabilitate, deși în Logicile moderne sau în discursul filosofic informal întâmplarea este adesea explicată cu ajutorul conceptelor intenționale sau teleologice. Acesta este cazul lui Aristotel la care Suppes se
CASTELUL PARADISULUI REGĂSIT PRINTR-UN DISCURS ÎNDRĂGOSTIT de CRISTINA NECULA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346589_a_347918]