918 matches
-
le-am cunoscut mai mult în vis. Și nu s-au apucat să scrie romane fără o documentare temeinică, aceasta fiind mama literaturii realiste, așa cum au învățat în timpul comunismului de care au fugit apoi care încotro. Cotidianul, 8 noiembrie 2002 Oportunism idealist (I) — De ce ești atât de antiamerican? se oțărăște la mine un amic care îmi vrea binele și crede că dacă declar că nu-mi plac americanii îmi periclitez cariera scriitoricească. Trebuia să fii antiamerican, adaugă el, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
capul cu isprăvile lui diplomatice, cât de amical îl tratează Blair și cum se bate el pe burtă cu D’Alema. Îl ascultai, o vorbă nu scoteai. Ia spune, de ce te-ai dus, de ce-ai acceptat invitația? Nu din oportunism? Nu pentru că sperai să obții parale pentru revista amicului Breban? Măcar dacă ai fi obținut! Dar când ai adus vorba despre intelectuali - care, în frunte cu Paler și Ana Blandiana, l-au sprijinit să ajungă la putere -, te-a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
frază pe care o vrea memorabilă: — Breban crede că prin gesturile și vorbele lui își ocrotește opera, dar de fapt opera îl ocrotește pe el și-i scuză gesturile și vorbele. Pastenague surâde în sfârșit satisfăcut. Cotidianul, 15 noiembrie 2002 Oportunism idealist (II) De câteva zile sunt la cuțite cu Pastenague. Ni s-a mai întâmplat să ne ciondănim pentru un motiv sau altul, însă acum îmi pare că se îngroașă gluma! Mă scol în mijlocul nopții și nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și vorbele lui își ocrotește opera, dar de fapt opera îl ocrotește pe el și-i scuză gesturile și vorbele”. La prima vedere, fraza asta părea spirituală, dacă nu și adevărată. Cu alte cuvinte, Breban nici măcar abil nu este în oportunismul său. Dar poți fi oportunist fără să fii abil? Aici e contradicția. Breban ar fi deci oportunist în intenții și inabil în practica lui oportunistă. Iar Pastenague dă exemplu de inabilitate intrarea lui Breban în partidul țărănist, uzat și divizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de mine când mă lansez în asemenea considerații filosofice. El și-a ales rolul de procuror. Nu mă lasă în pace nici măcar noaptea. Îmi șușotește la ureche, mă zgâlțâie, face ce face și mă trezește. Vrea să continue discuția despre oportunism. N-am nici un chef, mi-e somn, sunt obosit, dar până la urmă tot trebuie să accept. Și Goma ăsta, când făcea pe disidentul, nu era și el un fel de oportunist? — Nu înțeleg ce vrei, zic eu și casc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
E apoi un mod personal de a se feri de compromisuri și a se ține la distanță de cei care i le solicită. Andrei Vlădescu are oroare de intervenții, cadouri, atenții, favoritisme, mici promiscuități morale pe solul cărora crește, viguros, oportunismul. Închizându-se tot mai mult în el însuși, ridicând ziduri de apărare și claustrare, eroul ajunge însă la autodiminuare, la o deprimantă mortificare sufletească. Morala lui tare, voința puternică îl cenzurează și îl secătuiesc de tot ceea ce înseamnă sentiment viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primi imunitate din partea acuzării, un lucru pe care nu i l-am oferit niciodată lui Loftis. Ce spunea locotenentul Smith despre tulburările sindicale e adevărat. Acum ori niciodată. Iar acum noi suntem aici. Rolff se zgâi la el. — Vă recunoașteți oportunismul cu atâta seninătate, încât dobândiți o credibilitate sinistră. Se auzi ha-ha-ul lui Dudley. — Există o diferență între taberele noastre: noi avem dreptate, voi n-aveți. Acum să ne întoarcem la Reynolds Loftis. I-a portretizat în mod deliberat pe polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
informații sunt adesea mai puțin credibile decât cele orizontale, în parte și din cauza faptului că subordonații tratează informația ca pe-o barieră împotriva exploatării. Mai important este faptul că sancțiunile care însoțesc normele reciprocității, pentru a le apăra de pericolul oportunismului, cu greu ar putea fi impuse celor aflați pe un nivel ierarhic mai înalt, și, dacă sunt totuși impuse, este mai puțin probabil ca ele să fie acceptate. Doar un subordonat curajos sau nesăbuit, în lipsa legăturilor de solidaritate cu semenii
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
le implică ea nu reprezintă decît un mod, printre altele, de a a organiza și coordona relațiile dintre actorii economici. Contractelor li se pot substitui în mod util, în anumite situații, constrîngerea încrederii. Aparent, într-o lume machiavelică marcată de oportunismul agenților, aceasta n-ar putea să existe. Dar această manieră de a vedea lucrurile este eronată, deoarece ea confundă realitatea cu caracterul ipotetic al lui homo contractor. Ceea ce fac economiștii atunci cînd caricaturizează comportamentul actorilor economici nu este, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pasagerului clandestin în cazurile de gratuitate. Subliniind aceasta, nu considerăm că oamenii sunt întotdeauna și pretutindeni niște egoiști, ci căutăm să evidențiem un mecanism, piața, care obligă pe fiecare să-și dezvăluie capacitățile și preferințele. În al doilea caz, cu ajutorul oportunismului, subliniem faptul că piața însăși poate, în anumite cazuri, eșua în garantarea loialității actorilor. Constrîngerea se prezintă atunci ca o ieșire posibilă. Economia publică nu spune altceva cînd evocă necesara intervenție a Statului în cazurile de indivizibilitate, externalități sau randamente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se prezintă atunci ca o ieșire posibilă. Economia publică nu spune altceva cînd evocă necesara intervenție a Statului în cazurile de indivizibilitate, externalități sau randamente crescătoare. Dar în privința încrederii ne aflăm într-o situație particulară interesantă, în care ipotezele de oportunism permit înțelegerea comportamentelor care nu se lasă înțelese într-o primă analiză. Aici se vede utilitatea "reducționismului metodologic". Mai mult decît "realismul metodologic", care se bazează strict pe ipoteze corespunzătoare realității, el permite într-adevăr indicarea mecanismelor cheie. Dacă, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de la principiul că actorii sunt, după caz, egoiști sau altruiști, vom ajunge, fără îndoială, mai aproape de adevăr, dar nu vom putea explica nimic din cauza unei ipoteze ce are în vedere un lucru și contrariul său, în același timp. Cu ipoteza oportunismului, din contra, înțelegem mai bine deoarece, în funcție de context, actorii vor alege contractul, constrîngerea sau încrederea, cu conștiința deplină a limitelor fiecăruia dintre acestea, ca soluții la problema coordonării. Toate aceste abordări ne reamintesc mai întîi că trebuie ținut cont și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
acestea, ca soluții la problema coordonării. Toate aceste abordări ne reamintesc mai întîi că trebuie ținut cont și de comportamentele egoiste, care nu sunt singurele, dar care nu trebuie neglijate. Așa că, odată cu Williamson, ipoteza egoismului iese întărită, adăugîndu-i-se cea a oportunismului. În acest cadru, nu numai că actorii jocului economic, social sau politic caută mai întîi să-și apere interesele, dar ei sunt pregătiți să și trișeze dacă acest lucru devine posibil. Democrația veritabilă consistă în a lua în considerare această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Îl prelucra pe un Cameleon: „Amice, să nu crezi că-ți dau povețe, Eu nu pricep de ce faci fețe-fețe Și-alternativ devii, pe cîte știu Ba gri, ba verde, ba portocaliu? Ai spus c-acesta este mimetism, Aiurea! E curat oportunism, Că te prefaci și-n vrej de rouruscă Să prinzi cu limba cîte-o biată muscă!" Cameleonul astfel criticat Răspunse la atac imediat: „Cum te pretezi la astfel de scandal Tu, o rușine-n regnul vegetal Care te-agăți de orișice
IEDERA ?i CAMELEONUL by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84344_a_85669]
-
ca un pârscovean de jos să fie mai presus decât un pârscovean de sus. Alte considerații, la fel de hazardate, ale lui Gheorghe Postelnicu se referă la literatură și, la un moment dat, la propriile sale scrieri: „Cărțile mele sunt răspunsul la oportunismul și lașitatea dinainte de 199 și la o parte a lumii de azi, devenită imbecilă prin indiferența față de cultură, fapt care dezvoltă, ca în locurile neaerisite, o entitate monstruoasă, numită limbaj dezacordat și cacofonic.“ Cum adică răspunsul la o parte a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
generatoare, alături de destin, a conflictului și a prăbușirii eroului unei tragedii. Aforismul gânditorului V. Fetescu consecvent cu el însuși și disponibil logicii triplei relații a autorității (autor, subiect, obiect-domeniu al autorității) cultivă complementaritatea, fără a friza compromisul politicianist „mistificator”, conjuncturismul, oportunismul fără de identitate. Aforismul asupra căruia tocmai te apleci, citindu-l, devine într-un fel dominanta strategiei de edificare, dar neexcluzându-le pe celelalte aforisme. Altminteri un aforism (redimensionat ca piesă de teatru) este suficient pentru o carte, dar nu și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și actorie, dacă iei În calcul că mai scriu și scenarii, ar rezulta că sunt ceea ce se numește, general și simplu, „om de teatru”. Din păcate, modestia m-a Împiedicat să fac vâlvă În jurul creațiilor mele. Când e vorba de oportunisme, mă retrag. Din punctul acesta de vedere, risc să devin un asocial. Am o fire ciudată și, probabil, mizantropică. Tocmai din cauza acestei firi răzvrătite am plecat din București. Îmi era greu să rezist acolo, trebuia să fac tot felul de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bune care întreceau în număr și greutate pe cele rele. Viciile l-au îngenuncheat pentru că nu a vrut să fie limitat. I s-au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate de intenții, planuri și speranțe golite de oportunism, închinate compasiunii pentru cei care n-aveau ce bea, în timp ce el răsturna cisternele de alcool pe gât. S-au adunat picăturile de vodcă scurse din sticle în memoria alcoolicilor lipsiți de această licoare. Au ieșit la un număr mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
forțat să atace primul pentru a rămâne în viață. De la capelă erau doar cinci leghe până la Templul Honno, unde locuia dușmanul său cel atât de slab apărat. Era un prilej unic în viață. Conștient că trădarea lui putea să pară oportunism, Mitsuhide nu se putea concentra asupra rugăciunii. Dar nu-i era greu să-și explice acțiunile: enumera crimele lui Nobunaga din ultimele două decenii. În ultimă instanță, deși îl servise pe Nobunaga atâția ani, Mitsuhide era un nostalgic al vechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și acei oameni, cu adevărat credincioși, care rămân vasali până la capăt, înfruntând sărăcia și decăderea, la bine și la rău, pe viață și pe moarte. Însă care sunt adevărații samurai? Cei ce trăiesc frugal sau aceia care rămân numai în virtutea oportunismului? Acest lucru nu este ușor de înțeles, fiindcă toți își folosesc întreaga ingeniozitate pentru a-și amăgi seniorii spre a le supraestima calitățile. Deși oportunist, Ieyasu era un jucător dintr-o cu totul altă castă decât infantilul Nobuo, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
replică Ioana. — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești? — Într-o țară unde ura și invidia să nu existe. Dar tu? Într-o Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
instrument (și) pentru propria promovare, devenind, din „simpli” universitari, leaderi manageriali ai noului sistem. A fost un fel de a doua trădare a cărturarilor, indispensabilă în logica sistemului, care nu se putea instala fără sprijin din interior. Dincolo de oportunități și oportunisme, cu ce ne-am ales ? încă nu realizăm cu adevărat, căci nu ne-am dat răgazul și interesul să ne gîndim la aceasta decît cînd și în măsura în care am fost afectați personal într-un mod sau altul. O minimă distanțare de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fapt fiecare om /generație, lasă să se înțeleagă, în spiritul lui Augustin, autorul enigmaticii scriituri Geanta cu cinci fermoare. Tipul de intelectual propus de Anton Petrovschi Bacopiatra a trăit triumful cognitiv al totalitarismului, încât confiscarea memoriei, încurajarea celui mai abject oportunism, tratarea cinică a trecutului, consimțământul tacit, conformismul cel mai obedient și răbdător, pierderea identității etc. îl transformă într-un învins condamnat să abroge însăși ideea de adevăr. "În libertate, intelectualii sunt mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]