895 matches
-
în majoritate, de români, a fost dezbătută de Ion I.C. Brătianu și Poklewsky Koziell, ministrul Rusiei la București. Marele succes diplomatic al lui Ion I.C. Brătianu este, totodată, și mărturia indiscutabilă, dovada scrisă că România n-a făcut politică din oportunism mercantil, ci că, de la începutul războiului mondial, cu o viziune limpede a viitorului, România și-a legat soarta de grupul de puteri care trebuia să rămînă învingător și care numai prin biruința lui asigura statelor mici realizarea aspirațiilor lor naționale
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
singură, să-i redea un rol director. Franța nu posedă resursele omenești și materiale necesare pentru a conserva o poziție mondială moștenită de la un trecut mai fericit. Rare sînt capetele franceze care să se închine în fața acestei severe evidențe. Din oportunism, din conformism național, chiar aceștia, în mod general, păstrează pentru ei aceste păreri. Politica externă a generalului de Gaulle care, în spiritul ei, părea că servește, în mod egoist, interesele Franței, a corespuns numai cu scopurile Uniunii Sovietice. De multă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Odessa!)... La Muzeu mă simt foarte bine, dar nu mă raliez deloc cu înțelepciunea comodă, pragmatică și alunecoasă a lui Ciucă (Valentin n. red.). Am apelat la acea toleranță intelectuală, amîndoi, ca să nu conflictualizăm pe planul opiniilor. De fapt, numai oportunismul lor mă deranjează, preocuparea pentru hramuri. Am sentimentul că pentru mulți, ca și pentru Ciucă criticul, cultura e un mijloc pentru a nu fi oricine. Repet o întrebare la care nu înțeleg de ce nu mi-ai răspuns: a ajuns cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
erau încă judecați: Nu avea rost o astfel de acțiune, deoarece, din punct de vedere juridic, nu era rezolvată situația deținuților'. Este important de observat că atât Bogdanovici, cât și Țurcanu (care, ironic, îl acuza mai târziu pe primul de oportunism) au pornit acțiunile lor din dorința de a ieși din închisoare, nicidecum din simpatie pentru regimul comunist. Interesantă este declarația lui Pafnutie Pătrășcanu conform căreia Țurcanu 's-a sesizat foarte mult' de afirmația lui Bogdanovici că au venit de la București
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și contra 'reeducării', după cum făcuse și la 1-corecție, împărțind deținuții din cameră în tabere. Deși Bogdanovici a fost trecut la cei care susțin acțiunea, în seara de 24 decembrie, Pătrășcanu (în înțelegere cu Țurcanu) l-a acuzat pe acesta de oportunism, opinie susținută și de Vasile Pușcașu, Gheorghe Roșca și Virgil Bordeianu. În prima zi de Crăciun a început o bătaie generală, prima dată fiind torturați cei din tabăra împotriva 'reeducării', urmați de Bogdanovici, zdrobit în bătăi de suceveni, spre uluirea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
privată, în care i-a spus că trebuie să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, încercând să-l convingă să simuleze 'reeducarea', pentru a fi eliberat din închisoare. Lucinescu l-a refuzat ferm, acuzându-l pe Bogdanovici de oportunism și naivitate. Confruntarea a avut loc ca urmare a încercării grupului lui Bogdanovici de a intona cântece comuniste în celulă, într-un moment în care unii deținuți se rugau. Țurcanu afirmă că, la Suceava, l-a întrebat pe Bogdanovici ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în Suceava, întrucât, aproape simultan, Lucinescu, Dumitrescu și Buțan au fost mutați în altă cameră, în condiții foarte dure. A ajuns în camera 4-spital prin decembrie 1949, când a fost tras de limbă de Pafnutie Pătrășcanu. Bogdanovici a făcut dovada oportunismului său în discuțiile cu acesta când, întrebat fiind dacă este suficient de convins de ideile de stânga încât să facă închisoare pentru ele, în cazul în care situația s-ar schimba, i-a răspuns că, așa cum azi a găsit soluția
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Dar ce vreau să spun este că nebuniile erau legate între ele. Deci nebunia foarte mare a regimului dusese la această spaimă generalizată care-i făcea pe mulți să colaboreze, dar și la această evaziune generalizată. Lumea colabora din pur oportunism, nu credea absolut nimeni în scopurile regimului. Am mai dat exemplul acelei prietene a mea care era regizor la un teatru, unde director era un domn care era membru în Comitetul Central. Și ea era regizor tânăr, stagiar, repar‑tizată
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Comunist Polonez, care a avut întotdeauna o facțiune antisovietică. Această facțiune antisovietică a contat enorm. În timp ce la noi nu se punea așa pro‑ blema. La noi comunismul național a devenit un fel de piramidă de ascensiune socială, o formă de oportunism național. Și acest lucru, ajutat și de eradicarea proprie‑ tății și de faptul că nimeni nu avea vreo bază de autono‑ mie personală, a distrus complet temeliile meritocrației în societate. Iar lucrul Ăsta ne costă și astăzi. Noi n-am
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
voia s-o zgândăre. Vreau să fiu obiectivă cu Iliescu, deși am fost dușmani toată viața. V.A. : VĂd că v-am speriat cu ce am spus... A.M.P. : Nu, dar astăzi se spune absolut orice, nu există limite ale oportunismului și nesimțirii. S-a ajuns ca Vladimir Tismăneanu, care a făcut cartea aceea linguși‑ toare cu el, pe care Iliescu a dat-o la tradus în nu știu câte limbi și a distribuit-o prin ambasade, să pretindă azi că el e
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Sverker Oredsson, Lundsuniversitet under andra världkriget. Motsättningar, debatter och hjälpinsatser, LUSÅ, Lund, 1996. Pentru dosarul politic Wikander în anii premergători celui de-al doilea război mondial, vezi și Introducerea în volumul de față. Pentru orientarea nazistă a lui Ohlmarks și oportunismul său politic în anii ’44-’45, vezi Fritz Heinrich, „Das Religionswissenschaftliche Institut der Ernst Moritz Arndt-Universität Greifswald 1944-1945. Ein Beitrag zur Geschichte der Religionswissenschaft im Dritten Reich”, ZfR 5 (1997), pp. 203-230. Pentru o reevaluare sobră și pozitivă a concepției
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
noima "în restaurația intensificată în vremea din urmă". Între primii aflați în vizorul nemilos al criticii se va afla G. Călinescu;, prins ca în insectar, el este redus la dimensiunile unui "curtean în mînă c-o lalea", pentru constantul lui oportunism, pentru opacitățile sale critice, dar nu mai puțin ideologice; toate punctate cu obiectivitate și strict documentate. O anchetă din "Contemporanul" (1976) asupra filosofiei românești prilejuiește o amară și întristătoare concluzie, valorificarea tradițiilor gîndirii filosofice românești este o iluzie, și marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bun-simț, dar nu mai puțin substanțial, aflăm în Dimpotrivă la o Scrisoare către intelectualul din Occident, publicată în "Viața Românească" de Constantin Noica, în 1986. O scrisoare (în fond, neavenită, pentru noi, cei tineri atunci), din nefericire, nu lipsită de oportunism partinic. Pe bună dreptate se întreabă Virgil Ierunca: "Pe ce lume trăiește cel mai de seamă filosof român de astăzi?". Nici cei din exil nu sînt iertați, pentru atacurile lor nerușinate la adresa unor clasici ai literaturii naționale. Un caz, E.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a idealismului afirmat sub influența ideologiei burgheze, și nu mai puțin idilismul, ce se manifestă prin sulemenirea realității sau prezentarea ei tendențios unilaterală, și aceasta pentru că "nu avem nevoie nici de reclama mincinoasă a idiliștilor, care fără îndoială miroase a oportunism dar nici de ponegrirea negativiștilor, care, oricît s-ar ascunde "după piersic", spun cu predilecție și adeseori cu exclusivitate ceea ce le place dușmanilor regimului nostru". Vigilent, ține să precizeze în continuare: "Oricărui liberalism noi îi opunem spiritul de partid. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am dat” cu „fosta putere”, fie nu ne-am atașat cu convingere așa-zișilor „anti-comuniști”, adică acelora care după Revoluție și-au descoperit o fervoare luptătoare, politică, cu greu previzibilă „Înainte”. Politica, virusul ei - combinat, se’nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor - dar nu uitați de publicul lor, de lectorii lor Împrăștiați În toată țara -, prea ocupați, azi, de „hurducătura istoriei”, a „istoriei românești” cel puțin, acest vehicul cu arcuri primitive și comenzi ciudate, paradoxale, pentru a cădea În boala noilor oportunisme politice, instalată chiar și În sfânta-sfintelor a literaturii naționale. 2 Astfel, unii dintre noi ne-am trezit Într-un fel de semi-exil intern chiar și după ce libertatea - Libertatea! - s-a instalat cu mult vacarm În Țara românească. În ce mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că orice injoncțiune morală sau teoretică În câmpul valorii estetice este și a fost dintodeauna o frână, mai grav - o diversiune, menită a favoriza indivizi sau grupuri de indivizi nesiguri de propria lor vocație sau animați de resentimente sau felurite oportunisme. Or, Întreaga „teorie” a postmodernismului la noi - „dincolo” ea a Început să apună, ca orice modă tiranică! -, sub argumentele estetice, ascunde, În fapt, nu atât o neputință, cât mai ales o grabă; o ne-stăpânire, o nerăbdare În fața capricioasei zeițe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la rând În conștiința publicului românesc nu numai ca „mari creatori”, dar și ca puncte de sprijin În salvgardarea memoriei și a reflexelor naționale, a fost chiar mai mult decât un act de manipulare culturală; a fost unul de real oportunism, nociv prin aceea că se Încearcă, profitându-se de clișeul psihologic grosolan că „odată cu căderea unui sistem trebuie să cadă toate numele și valorile acelui sistem!”, de a da la o parte nu numai nume, dar și opera semnată de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai cei din țările pe care le-am citat adesea, de la Nordul nostru, dar și Rușii! -, noi vrem să ne sărăcim patrimoniul spiritual cu o inconștiență și o brutalitate explicabile numai printr-o „barbarie a spiritului” de un primitivism și oportunism etern. C.T. Popescu, unul dintre gazetarii „de frunte” ai României, șeful Biroului de presă național și extrem de influent În mass-media, televiziunea inclusă, ca și În rândurile politicienilor, printre numeroasele atacuri pe care le-a proferat, direct sau prin interpuși, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar... nu știu din ce pricini, pe ce „considerente”, nu am fost ascultat! Tant pis, iar „domnul” de care vorbeam mai sus continuă și azi să influențeze mass-media, politicienii și opinia largă! 3 Un val de vulgaritate, de un „nou oportunism”, s-a abătut nu numai asupra României, dar și asupra lumii literare. Nouă, „vechilor maeștri”, nu ne-a rămas decât să ne retragem În „citadelele” noastre, cărțile, revistele pe care le conduceam - unii dintre noi - și Îngustul cerc de prieteni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însă... curând, prea curând, cum o spuneam mai sus, primele fisuri Își făceau deja apariția. Manolescu, În revista al cărei director fusese de curând ales, România literară, Întoarcerea mea și acceptarea conducerii Contemporanului le tratează ca pe un act de „oportunism”; G. Liiceanu, prieten de idei și complice al peregrinărilor noastre În Germania și Franța, s-a arătat nu numai mult mai indiferent la Întâlnirile noastre ocazionale, dar a refuzat să-mi publice la editura pe care i-a concesionat-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la zi, elemente, uneori simple detalii, pompos enunțate, ale unor teme, cum spuneam importate iute de aiurea sau „snoabe” pur și simplu; nombrilismul intelectualului autohton putând naviga cu toate pânzele Întinse, această puerilă și de fapt provincială - când nu ascunde oportunismul cultural, care trece, azi, prin culoarele mass-mediei! - auto-admirație, această „admirație În oglindă” a unui spirit Încă tânăr, viguros, cum este cel românesc, care se grăbește să se Încarce cu aerele satisfăcute, suficiente, de fapt, ale Occidentului. El Însuși, după un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această „veche gardă“, cu totul insuficientă În sine, a apelat În mod firesc la oameni mai tineri, unii având din familie o tradiție liberală sau țărănistă, alții aderând probabil din convingere la ideologiile respective, nu puțini Însă veniți din pur oportunism, În căutarea unui partid care să-i primească. Convenția a fost un conglomerat, cu deosebiri sensibile Între partidele componente, ca și Între generații sau traiectoriile individuale ale oamenilor. Un evantai foarte larg, de la vârstnicii trecuți prin Închisori, pentru care anticomunismul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei cupolă, de altfel, s-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se salte cu un ceas mai devreme și în absența unei opere reale, în stima criticii și a publicului, neagă sau diminuează cu insistență valorile, personalitățile izbitoare, unice, care s-au exprimat în această ultimă jumătate de secol! Un alt oportunism cultural, viguros și lipsit de nuanțe, semn al surpării unui sistem, e adevărat, dar și, cum o spuneam, al neîncrederii unora că pe acest sol se pot produce valori majore. Un Nichita Stănescu, un Eminescu sau Bacovia, Arghezi nu pot
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]