985 matches
-
de rasă decît de clasă. Lee îl prezintă în scena următoare pe Malcom intrînd într-o lume a infracțiunii, unde întîlnește un lord al crimei din Harlem care îl ia sub oblăduirea sa, sugerîndu-i că ura de rasă și nu opresiunea de clasă îi împinge pe negri la crimă. Lupta de clasă nu este nicăieri explorată în mod adecvat de către Lee. Malcolm, cel care se convertește la islamism, își însușește în mod hotărît și valorile clasei de mijloc și astfel clasa
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la islamism, își însușește în mod hotărît și valorile clasei de mijloc și astfel clasa de jos a negrilor aproape că dispare din film o dată ce el părăsește închisoarea și devine o figură politică majoră. Astfel, Lee nu reușește să descrie opresiunea de clasă, proiectîndu-și propriile sale valori ale unui negru din clasa de mijloc, asupra personajelor din toate filmele sale. Amiri Frakara susține că Lee "este reprezentantul tipic al spiritului celor tineri, care se îndreaptă spre trepte sociale superioare, un negru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
intervenții cinematografice mobilizatoare și provocatoare care sînt cu mult superioare mărețelor performanțe de gen din cinematografia hollywoodiană. Rap-ul și discursul radical al negrilor Afro-americanii au folosit în mod tradițional muzica și idiomul muzical ca forme privilegiate de rezistență la opresiune. Gospelul a apărut ca răspuns la sclavie, în timp ce blues-ul a răspuns la rasismul instituțional, ambele exprimînd astfel suferința produsă de opresiune și rezistența față de aceasta. Ragtime și jazzul s-au adăugat apoi experiențelor afro-americane, căutîndu-și un idiom muzical care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
al negrilor Afro-americanii au folosit în mod tradițional muzica și idiomul muzical ca forme privilegiate de rezistență la opresiune. Gospelul a apărut ca răspuns la sclavie, în timp ce blues-ul a răspuns la rasismul instituțional, ambele exprimînd astfel suferința produsă de opresiune și rezistența față de aceasta. Ragtime și jazzul s-au adăugat apoi experiențelor afro-americane, căutîndu-și un idiom muzical care să exprime suferința și bucuria, agonia colectivă și revolta individuală, dominația și rezistența. Pe măsură ce afro-americanii s-au mutat din sud în orașele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și a bolilor transmise pe cale sexuală, a atacurilor în bandă și a violenței urbane. Muzica rap articula experiențele și starea negrilor americani care trăiau în condiții violente de ghettou devenind un vehicul puternic al expresiei politice, exprimînd furia afro-americanilor în fața opresiunii crescînde și a șanselor din ce în ce mai scăzute de înaintare pe scara socială, în care simpla supraviețuire era și ea o problemă. Muzica a atins o coardă sensibilă, de aceea cîntecele și albumele rap au urcat pînă în vîrful clasamentelor, determinînd companiile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
iar muzica rap atacă în mod sistematic cultura media, în timp ce ea însăși contribuie la dezvoltarea unei culturi alternative. Într-adevăr, muzica rap întruchipează într-un fel ceea ce Herbert Marcuse (1964) descria drept "marele refuz", refuzul de a ceda dominației și opresiunii. Cîntecele rap invocă în mod frecvent grupuri care fac cu adevărat ceva, ca și eroi negri radicaliști și tradiții ale trecutului recent. Public Enemy și alte grupuri rap fac adesea referiri la Malcolm X, la Panterele negre, la R. Rap
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
așa cum am arătat, tinde să susțină o formă de capitalism consumatorist în care negrii au și ei rolul lor. În plus, Chuck D de la Public Enemy vede sistemul ca pe o structură de oprimare și mulți raperi pledează pentru sfîrșitul opresiunii și pentru o schimbare politică radicală. O parte a muzicii rap susține în mod deschis cauza unei revoluții violente, în timp ce Lee susține cel mult o reformă liberală. Imaginile orbitoare din videoclipurile muzicale a celor de la Public Enemy demonstrează oprimarea la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu terorismul (în Clark, 1992: 188 ff). În timpul războiului, hărțuirea s-a intensificat și liniile aeriene Pan America chiar au decis să nu permită îmbarcarea pasagerilor arabi în avioanele lor! Identificarea membrilor etnici ai unei țări cu însuși "dușmanul" promovează opresiunea, minoritățile aparținînd acestor grupuri. Această identificare a avut loc în Al doilea Război mondial în cazul japonezilor americani care erau internați în lagăre de concentrare și în perioada crizei din Golf cînd FBI-ul a început să investigheze situația arabilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
putea foarte bine să fie purtate și pe deasupra, pentru a afișa această formă de sclavie. Pe de altă parte, aceste embleme ale oprimării femeii prin modă sînt transformate în simboluri erotice în iconografia Madonei și arată modul în care mărcile opresiunii pot fi transformate în mărci ale ironiei și ale plăcerii sexuale. Acest proces de deconstrucție modernistă operat de Madona a fost răspîndit prin intermediul unei estetici a șocului și a excesului, definită prin atitudinea, comportamentul și stilul vestimentar abordate de ea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unor imagini de femei puternice care înfrîng dominația masculină este salutară și ar putea da forță femeilor, ele nu depășesc structura ierarhică de putere și dominare din societate și nici nu prezintă o alternativă la aceste relații de dominare și opresiune care organizează viața cotidiană în societatea contemporană. În mod evident, evaluarea fenomenului Madona depinde de opțiunea politică și moralitatea fiecărui individ în parte. Astfel, un artist precum Madona care cultivă estetica șocului și a excesului va supăra și va deveni
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
înlănțuire istorică, poate fi o dorință destul de naivă -, dar nu trebuie să fie o politică și încă politica unei națiuni, cu marea ei tradiție de voință, hotărîre, curaj, stăruință și putere de sacrificiu, cum este America. Forțele sclaviei și ale opresiunii, forțele răului, nu vor fi niciodată învinse prin așteptare. Nu trebuie să uităm că nazismul n-a fost doborît prin așteptarea dezagregării. El a trebuit să fie distrus prin puterea armelor aliate la el acasă. Democrațiile pot fi, mai degrabă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
tălmăcește povestirea „Menia” scrisă în limba germană de K.E. Franzos, fost coleg de gimnaziu al lui Mihai Eminescu. Mai ales în perioada fraților Hurmuzachi, Foaea era scrisă într-o limbă curat românească și era larg răspândită în toate provinciile românești. * Opresiunea imperiului habsburgic i-a făcut pe românii din Bucovina să se organizeze și în 1862 alcătuiesc „Uniunea română de leptură din Cernăuți” prezidată de M. Zotta. În Comitetul de conducere mai făceau parte: Al. Hurmuzachi, Aron Pumnul,, I. Calinciuc, Al.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
alegeri și în importanța propriei lor inițiative. Cât despre popoarele din Balcani, care secole la rând (și, de fapt, în întreaga lor existență) nu au simțit niciodată ce este libertatea și propria lor alegere, pentru care „istoria” este totuna cu opresiunea suzeranilor și cu propria lor nenorocire - pentru ele este imposibil ca istoria să aibă semnificație, astăzi mai puțin decât oricând. Sens are doar ceea ce eludează categoriile istoriei, anume puterile veșnice, care se manifestă în mituri și povești, poezie și muzică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o concentrare extremă a atenției asupra a tot ceea ce a fost în relație cu nazismul, cu Vichy, sau astăzi cu ideile perverse din unele grupuscule de extremă dreaptă". Este considerată firească de către Monica Lovinescu uimirea unui observator occidental, străin de opresiunea comunistă, că aceasta nu se află pe banca acuzării, dar rămîne o enigmă "că în țările ce au avut de suferit direct de pe urma unui astfel de sistem timp de șaptezeci de ani, pentru Rusia, și cincizeci pentru Europa vasalizată, nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
situațiile politice actuale ar fi rezolvate prin activarea acestei legi: un exemplu este criza provocată de reforma justiției, criză care ar fi fost inexistentă sau semnificativ diminuată prin aplicarea Legii lustrației. Etic am evita situația victimizării încă o dată a victimelor opresiunii ce ar rezulta din refuzul societății românești de a-și înfrunta trecutul. Cum remarca universitarul londonez Dennis Deletant, în nr. 801 al revistei "22": "Lustrația nu este destinată să măsoare vinovăția, rolul ei este să identifice responsabilități și să obțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rezulta din refuzul societății românești de a-și înfrunta trecutul. Cum remarca universitarul londonez Dennis Deletant, în nr. 801 al revistei "22": "Lustrația nu este destinată să măsoare vinovăția, rolul ei este să identifice responsabilități și să obțină de la uneltele opresiunii recunoașterea acestor responsabilități. Dacă societatea românească nu se ocupă de demonii săi, va avea de-a face cu ei și în viitor". Vom continua trecerea în revistă a mărturiilor supraviețuitorilor, adunate în Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, volum apărut în 1997
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
urmare a bătăilor și torturilor la care a fost supusă în timpul anchetelor". Această simplă trecere în revistă, a celor pe care i-a cunoscut un singur codeținut, într-un interval relativ scurt, evidențiază amploarea fenomenului și nu mai puțin direcționarea opresiunii primitive în principal contra intelectualității. Trimis, în 1950, la închisoarea de tranzit din Ghencea, cunoaște, între alții, pe Mihail Manoilescu, fost ministru de externe, generalii Gheorghe Mihail și Nicolae Coroamă, pe Petre Țuțea, care își fermeca auditoriul carceral cu discursurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se pare că ghidul nostru este un exhibiționist notoriu și-i place să fie în centrul atenției, să-și afișeze nonconformista orientare sexuală. Scăpat de chingile opresiunii ideologice, devenit un loc de maximă atracție a artiștilor de pe tot globul și de grase investiții financiare, Berlinul, capitala Germaniei reunificate, trăiește o frenezie a pasiunilor și a decomplexării. Nu degeaba mulți îl consideră a fi „viitorul New York al Europei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reală, „modificarea oamenilor, a instituțiilor și a reflexelor de gândire”, cu un cuvânt, suprastructura, este singura ce justifică o „revoluție”. În absența ei, a unei noi „și revoluționare” suprastructuri, orice așa-zisă „revoluție” nu e decât o dictatură și o opresiune „de moment”, indiferent că acest „moment” se poate încărca de ani și decenii de timp!...Ă Cezar, când l-am cunoscut, era student la Litere, împreună cu soția sa, Lenuța (ce a semnat mai târziu câteva volume lirice sub numele de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literară, pro și contra, cum se întâmplă, o spun de la început, o altă valoare decât aceea de a „anunța” două voci autentice poetice nu au. Împănate de „concesii”, de versuri propagandistice, ele nu puteau fi, în acel timp de dură opresiune politică, decât „un semnal”, o portiță de intrare în aula literară strict păzită și dur „instructată” de cerberii comitetului central. (Să amintim că numai cu doi ani înainte, în ’58, Dej, pentru a-i liniști pe ruși și pe Hrusciov
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm - și am știut și altădată, când am acceptat și apoi am refuzat, cu un gest sinucigaș social, prerogativele și „gloria” unui aparat exersat mai ales în dezinformare și opresiune! - să apreciem succesul, gloria reală, mai mult sau mai puțin meritată, deoarece, dacă o merităm sau nu, în profesiunea noastră, ne-utilitară, ne-materialistă, doar postumitatea are ultimul cuvânt de spus, iată unul din riscurile, dar și din „noblețea” ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum a fost Eugen Ionescu, care, spre deosebire de alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși eram departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât de masivă, de compactă precum cea românească modernă și eram lipsiți totalmente de arma - poate cea mai redutabilă în lupta contra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-o continuă ostilitate cu genitorele meu! -, o ură, o profundă respingere care, se pare, a târât după ea o stare de iritare contra tuturor celor „ce veneau de acolo” și se făceau într-un fel sau altul remarcați, „în ciuda opresiunii politice care ar fi trebuit să înăbușe orice afirmare valorică personală”! L-am auzit eu însumi, la radio sau citindu-i articolele, în presa franceză, vorbind de „Siberia spiritului” care s-ar întinde „imediat dincolo de bariera ce despărțea Berlinul, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se pare, și care poartă numele de „estetică”. În „ea” se afirmă, pe scurt, că opera unui scriitor se judecă nu numai după criterii strict estetice, ci și după comportamentul civic sau moral al artistului aflat, ca și ceilalți, sub opresiunea brutală a puterii, a timpului. Sau, după unele declarații ocazionale ale acestuia, în afara operei propriu-zise etc. Sau „numai” după operele sale mincinoase, ocazionale, și exemplul cel mai invocat a fost bineînțeles acel Mitrea Cocor al maestrului Sadoveanu, o carte pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Până la marginile paranoiei, deoarece tânărul stângace și aparent lipsit de „talent” ce eram nu era măcar în posesia elementarelor instrumente ale amplei creații epice la care aspira. Depășit cu certitudine de unii colegi de generație care, în ciuda vârstei și a opresiunii brutale a sistemului, reușiseră deja să exprime și să publice pagini originale, îndreptățind speranța unei critici, și ea tânără și curajoasă, în renașterea artei și a literaturii chiar și în „pușcăria socială!” Aveam, o mărturisesc, complexul grav de inferioritate al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]