1,583 matches
-
formă de experiment. Iată o a treia trăsătură. În sfârșit, nu mai insist. E cert că, prin acumulare, această tradiție a ajuns să reprezinte, în proza românească, un model de succes. Cea de-a doua este aceea a prozei scurte optzeciste. Iarăși nu spun lucruri necunoscute. Alexandru Vlad a debutat în 1980 cu volumul Aripa grifonului (după ce, doi ani mai devreme, beneficiase de un comentariu atent semnat, în România literară, de Mircea Iorgulescu), impunându-se drept unul dintre prozatorii adevărați (și
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
timp de 10 ani în domeniul cercetării și al proiectării de profil. în 1981 renunță la inginerie, devenind consilier ș...ț. Timp de doi ani, între 1988-1990, este șomer. După 1990 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România...". Bibliografiile scriitorilor optzeciști, despicate elegant de un "după 1990" al normalizării, înregistrează treceri spectaculoase, sau doar multe, dintr-un domeniu în altul, includerea premiilor, titlurilor și a funcțiilor deținute de-a lungul anilor le face mai alerte, îi prezintă drept oameni activi, neliniștiți
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
sau chiar/ să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.” (dar sunt și amintiri adevărate). Acest moi aussi curățat de orice vanitate, fiindcă vanitățile obosesc, a inspirat, de bună seamă, metoda optzecistă, a relatării faptului divers trăit pe pielea proprie. O diferență este, însă, între abordările lor mult mai concrete, cu subiect și predicat, cum s-ar spune, și această melancolică plimbare vorbită printre sentimente care poate-au fost, poate nu. Incertitudinea
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
Manolescu? Și n-o spun eu, o spune chiar exigenta instanță de la microfonul Europei libere: "Și Nicolae Manolescu, și Marian Papahagi au insistat, în cronicile lor, asupra aspectului Ťexperimentalť al Întâlnirii, prin care Gabriela Adameșteanu s-ar pune la ceasul optzecist al reînnoirii strategiilor narative. Deși aparențele pledează pentru a astfel de opțiune, ea ni se pare departe de a epuiza interesul textului... În această Odisee concentrată, tragicul și derâderile lui domină orice experiment. Aici nu o dimineață este pierdută, ci
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
prea tolerat bisericuțe autocefale; democrația nu a reușit să propună un model vital de mișcare literară. Există mai degrabă un fel de solidaritate intelectuală transgeneraționistă între niște spirite elective. Astfel, 80-iștii (atît cît sînt) basarabeni se simt solidari cu "optzeciștii" (ca vîrstă) Vasilache, Busuioc, regretatul V. Levițchi... M.V.: Ultimii - firește absenți din "Portret de grup (o altă imagine a poeziei basarabene)". Ce părere aveți despre antologia lui Eugen Lungu? E.G.P.: Există o variantă "austeră" a antologiei, incluzînd vreo 10 autori
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
autori. Ceilalți fac umbră. Dar și umbra e parte din noi. M.V.: Din ce cauză n-au urmat și alte antologii '80, doar chiar și prin prefață (dar nu numai) autorul face o provocare, aruncă o mănușă? E.G.P.: Cine dintre optzeciști s-ar încumeta să ridice mănușa aruncată de A. Mușina? Mă tem că doar A. Mușina! Astfel că n-ai decît să-i readresezi întrebarea. M.V.: Ce sînt pentru dvs. "luptele" mai mult sau mai puțin literare în care adesea
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
alătură, de fapt, acesteia din destule puncte de vedere. Măcar din unghiul încrederii în puterile poeziei (avem destui poeți mesianici în rândul poeților afirmați în jurul anilor 2000, de la Marius Ianuș și Elena Vlădăreanu până la Ștefan Manasia), douămiiștii stau binemerci alături de optzeciști, de nu chiar de șaizeciști. Multe s-au schimbat în literatura română după Revoluție, însă predilecția pentru poezie continuă să supraviețuiască aproape inexplicabil. Și mai interesant e că mediile virtuale vinovate în Occident de scăderea interesului pentru poezie la noi
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel puțin pe datele ei secundare, slabe, nesistemice, se ajunge la un fel de concavitate, un cuib de direcții și energii latente, care pot accelera inovația. L-au preluat imediat optzeciștii (sau le-a fost dăruit) dar într-o formă simplificată până la caricatură, doar ca exercițiu stilistic. Analizat în rațiunile și traseele lui, cu o bună companie interdisciplinară, acest du-te vino între tehnicismul poeticilor moderne și ancorajul metafizic al poeticilor
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
asumat postmodern. Democrația funcționează însă până la un punct. Mai întâi că nu orice poet intră în spotul de lumină al Auctorelui și în organigrama opului său; iar apoi, spațiul cel mai întins îi este rezervat lui Eminescu, la care scriitorul "optzecist" se raportează în mod constant. Semnificativ pentru transformarea poligonului de parafrazare textuală în bază de piramidă canonică este cântul al șaptelea, în care Manoil ajunge într-o "domă urieșească" și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
un mediu extrem de fertil pentru autori din toate generațiile de creație, de la Constanța Buzea, Emil Brumaru ori Angela Marinescu și până la Dan Sociu, Ștefan Manasia, Claudiu Komartin plus nume încă mai fragede din ultimul lot liric. În acest decupaj generaționist, "optzeciștii" își au locul și rolul lor, reconfirmate prin antologii și reeditări, dar și prin volume ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
un mediu extrem de fertil pentru autori din toate generațiile de creație, de la Constanța Buzea, Emil Brumaru ori Angela Marinescu și până la Dan Sociu, Ștefan Manasia, Claudiu Komartin plus nume încă mai fragede din ultimul lot liric. În acest decupaj generaționist, "optzeciștii" își au locul și rolul lor, reconfirmate prin antologii și reeditări, dar și prin volume ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
justificată cu cît opțiunea lui Corin Braga pentru această convenție literară este făcută de dragul convenției. Orizontul de așteptare al cititorului poate fi un adăpost, în cazul adecvării, sau un sistem inchizitional, în caz contrar. Avem de-a face, începînd cu optzeciștii și continuînd pînă în actualitate, cu o reevaluare a criteriului autenticității, al acestui "miraj" de care se leagă în mod programatic numele lui Camil Petrescu și care traversează experiență literară modernă și postmodernă. Gheorghe Crăciun găsea o dublă determinare a
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
Drăghici și Nicolski, spre deosebire de Cațavencu, n-au cerut niciodată iertarea și au murit "nevinovați"6. Spiritul ludic, "necanonic" rămâne o constantă steinhardtiană ca și opoziția față de regimul totalitar ceaușist. Binomul "paradoxuri textuale și paradoxuri umane" este ilustrat prin opera scriitorilor optzeciști. Cele cinci studii de caz din volum sunt microeseuri care ar trebui editate și separat de corpul lucrării, pentru uzul studenților și nu numai. Ele dovedesc excelența autorului, forța de a evidenția locul lui N. Steinhardt între Dostoievski, J. Benda
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
poetic" cu fostul regim comunist. Poate vă dezamăgim o dată în plus, dar noi, domnule Vieru, nici nu simpatizăm comunismul și nici nu credem în el. Pentru că nici o altă ideologie nu a distrus mai în profunzime ființa națională! Obsesia Dvs. pentru ,optzeciști" și ,postmoderniști", văzută ca generația destabilizatoare, iconoclastă, străină de specificul local, v-a făcut să nu observați apariția pe scena literaturii a unei generații noi, mai tinere. în acest context, divagațiile Dvs. pe seama faptului că literatura generației noastre ,e bântuită
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
loturi, Situațiunea sau Atmosferă încărcată, ca și o primă sugestie cu privire la referentul livresc - mai exact, gazetăresc - al prozei (prin apelul la un text până atunci ignorat de exegeți: Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Se poate afirma că interesul scriitorilor postmoderni, optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, pentru modelul Caragiale se datorează, într-o măsură însemnată, relecturii pe care o operează ediția din 1972. Demersul lui Dan C. Mihăilescu este încă și mai radical decât cel al lui Preda. Ediția sa readuce la „momentul
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
din care acesta făcea parte. Cei singuratici, fără tutela, erau bănuiți și dintr-o parte și dintr-alta că fac jocul celorlalți. Am urmărit acum cîțiva ani, cu stinghereala, bătălia pentru Uniunea Scriitorilor care s-a dat între "lupii tineri" (optzeciștii) și "bătrînii elefanți" (preiau aici o formulă a lui Alexandru Mușina, care îi numea astfel pe teoreticienii moderniști care nu prizau postmodernismul, dar politizez literar amintită sintagma, referindu-mă la cei care au preluat puterea în cadrul Uniunii Scriitorilor, majoritatea făcînd
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
aici o formulă a lui Alexandru Mușina, care îi numea astfel pe teoreticienii moderniști care nu prizau postmodernismul, dar politizez literar amintită sintagma, referindu-mă la cei care au preluat puterea în cadrul Uniunii Scriitorilor, majoritatea făcînd parte din generații anterioare optzeciștilor), întrucît am simțit că și unii și alții combat de pe poziții rigide și orgolioase. M-am întrebat, chiar, daca nu cumva s-ar cuveni înființată o a treia Uniune pentru cei care nu aderau la nici una din cele două structuri
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
al Pieței; în interiorul Sistemului și în marginea contestării lui; în Universitate și împotriva "Fabricii" universitare; în manualele școlare și împotriva felului în care manualele școlare deformează tânăra generație. Chiar inaccesibile lui Discursilă, Recenzilă și Grăbilă, rețelele textuale ale autoarei post-"optzeciste" rămân impure prin mixajul lor întotdeauna convenabil, oportun. Nu există o linie discursivă în care principiile enunțate să fie desfășurate și realmente asumate. Când contextul se schimbă, se modifică automat și principiile, puse pe hârtie la fel de bățos. Deontologia este pliabilă
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
urmă - ca o epocă a contingenței, a diseminării, a suprafețelor sau a „simulacrelor” (cu termenul lui Baudrillard), pe scurt o epocă lipsită de transcendență, de preocuparea metafizică. Or, „viața umană în afara iluziei metafizice e imposibilă” - scrie Gheorghe Crăciun, vechiul promotor optzecist al postmodernismului (ca formulă de frondă, de impunere teoretică și generaționistă, în anii ’80). Așa cum notează în primul eseu, „Pe un peron de metrou”, Gh. Crăciun își dorește să scrie „o carte vie, fără repere bibliografice”, în care „conceptualizarea” - adesea
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
dumneata unde ți-ai lăsat obrazul - spune femeia -, domnul meu?, vorbesc cum vreau - spune studentul -, încă doi pași - gîndește Isidor -, vrei să mă enervezi - spune individul, șamd". Însă aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză mare de afectare livrescă prin care legăturile se fac, nu atît cu proza "făpturilor neînsemnate" a volumelor anilor '70-'80, ci cu translările în fantastic sau metarealitate din anii '90
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
se împotrivea eseistului H.-R. Patapievici. Văzînd articolul din Cotidianul, la oarece distanță în timp de discuția cu pricina, ne-am zis că dl Moraru a recidivat. Chiar așa crede și dl Mincu. În realitate, dl Moraru face elogiul criticii optzeciste românești și o consideră unica posesoare de “intuiție clară” în privința noilor orizonturi intelectuale ale disciplinei. Mă rog, treaba d-sale! Să vină supărarea d-lui Mincu din polemica d-lui Moraru cu criticii generațiilor mai vechi? Așa ne-am zis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
intră în jocul simbolic al luptei cu niște arme pe care generația vârstnică nu le cunoaște. Și sunt și mulți - deschiderea are avantajele sale -, cohorte lacome să se afirme. Status quo-ul pare imposibil de păstrat. Sunt și tinereți răzbunate, întîrziate. Optzeciștii, obișnuiți cu gherila urbană și cu spiritul de corp, își refac în fel și chip ideile și idealurile pe care nu le-au putut împlini la vreme, din cauzele istorice știute. Deși, evident, ei nu mai sunt "tineri" și se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
Irina Petraș S-a observat deja înrudirea de stil cu proza scurtă optzecistă. În prefață, Horia Gârbea trimite și la Cehov și Gogol, deși mai degrabă prozele unor Zoșcenko, Romanov, Ilf și Petrov, antologate în celebra, pe vremuri, Romanță a samovarului, s-ar putea impune ca repere. La rândul său, Alex Ștefănescu vede
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
semne ale înrudirii cu Marin Preda sau Vasili Șukșin. Dincolo de aceste conexiuni și de altele, oricând posibile, cea mai frapantă și mai convingătoare trăsătură a prozelor scurte semnate de Ioan Matei rămâne privirea cinematografică, din plin exploatată și de prozatorii optzeciști. „Desantiștii” - Nedelciu, Iliescu, Teodorescu, Cușnarencu, Cristoiu, Groșan etc. - aduceau în prim-plan cotidianul mărunt și cenușiu, propunând o topică inedită unor segmente banale. În plus, la ei, o explozie încântată de sine a inovațiilor formale. Ioan Matei păstrează și perfecționează
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
cu reprezentări (ochiul regizoral e mereu la lucru, prozele sunt, ici-colo, ample, pedante didascalii), panoramările sunt puține, gros-planurile duc greul, efectele se produc la nivel de paragraf, de frază, după legea dozelor infinitezimale cu urmări surprinzătoare. Maniera e frecventată de optzeciști - autorul trece de la condiția de martor la cea de spectator, obiectivitatea implicată a primului fiind înlocuită de subiectivitatea detașată a celui din urmă. Viața măruntă și colcăitoare a omului obișnuit își extinde expresivitatea joasă și memorabilă și asupra textului. Esențele
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]