3,041 matches
-
se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou de studiat peisajul dindărătul picioarelor figurii. Mica cetate din stânga părea unul din numeroasele orășele cu turnuri din reprezentările peisagistice ce Împodobeau toate bisericile din Italia, de când moda frescelor prinsese rădăcini. Îi lipsea orice amănunt care să o facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
binișor fără. A trecut sesiunea și, În fața bobocului, s-a deschis perspectiva promițătoare a celor trei luni de vacanță estivală, prima lui vacanță mare. Când și-a făcut geamantanul În vederea călătoriei de fix 323 de kilometri care despărțeau Osaka de orășelul său natal, a găsit ceasul buclucaș care, Între timp, nu revenise la sentimente mai bune. Și mort a rămas, deși Toshiro Fujimori i-a aplicat În reluare Întreg complexul de proceduri menite să-l dezmorțească: zdruncinări repetate, manevrarea limbilor Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce e, dragă - mama îi turna lui tanti Mae niște sherry special în pahar, ca s-o binedispună - rochia aia s-ar putea să fi avut succes pe scenă, dar tu n-ai habar cum e să trăiești într-un orășel ca ăsta. Dacă aude Frank de povești dintr-astea, n-o să te mai lase să stai aici. Așa că te rog să nu-mi mai faci niciodată asta. Sherry-ul o amuțise pe tanti Mae, dar eu știam că nu ascultase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că nu mai pot sta mult. Plicul pe care mi-l dăduse domnul Williams era în buzunarul de la palton, așa că am ieșit din poiană, m-am mai uitat înapoi o dată și am început să cobor pe cărare. Am mers prin orășel și i-am salutat pe oamenii pe care-i știam dar nu m-am mai uitat înapoi spre deal, sau spre casa noastră sau ce mai rămăsese acolo. Nimeni nu auzise împușcătura. Casa era prea departe de orice alt loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
atât mai exagerată cu cât abia dacă trecusem de două ori în scurta-mi viață pe strada respectivă și cu atât mai mult cu cât nu aveam nici o legătură, repet, nici cea mai mică legătură cu lumea literară a micului orășel. Uram de altfel tot ceea ce însemna manifestare a artei și, dintre toate, arta scrisului în mod special. Și totuși așa era. Eu chiar stăteam acolo, tâmp, fixând un perete. Numai că... incredibil, acesta nu era încă cel mai neplăcut lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în brațe pe amândoi deopotrivă, pe noi, cei doi fugari speriați ai nopții. Inutil să vă mai spun că atât eu, cât și Maro am luat teribila decizie de a nu mai frecventa nicicând vreun cenaclu literar al micului nostru orășel. Nu știu în ce măsură și-a respectat bunul Maro promisiunea făcută, întrucât la un moment dat drumurile noastre s-au despărțit, cert este însă că mie soarta mi-a rezervat cu totul altceva. Ca un paradox venit să răstoarne - ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce e mai bun, de la mine a luat! O cunoscuse pe soția lui cu trei ani în urmă, într-un concediu pe care-l petrecuse la capătul celălalt al țării, undeva aproape de Deva. Baia de Sus, așa se numea micuțul orășel de munte unde se dusese ca să se refacă după un accident pe care îl suferise în activitatea lui de polițist. Stătuse în gazdă în casa tatălui ei, șeful secției de poliție de acolo. O plăcuse și o ceruse de nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ce mai este acolo în loc să meargă la muncă. Atmosfera devenise foarte încărcată și chiar începuseră să se certe din te miri ce. Nu mai suporta, așa că începu din nou să plece de acasă. Ca să nu-l ispitească cârciuma, ieșea din orășel și urca pe munte. Umbla prin pădurile seculare, ajungând tot mai departe. Își calcula cu grijă timpul ca să apuce să se întoarcă înainte de căderea întunericului, numai bine pentru a evita discuțiile cu femeia. Sus era liniște, nu-l deranja nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă a soarelui după-amiezii târzii îi mângâia plăcut obrajii. Casa lui Simion Pop, cel la care trăsese cu ceva mai puțin de un ceas mai devreme, era aproape de marginea orășelului Baia de Sus. Dincolo de coroanele înalte ale merilor bătrâni ce creșteau în fundul grădinii mai erau doar câteva gospodării după care, muntele se ridica semeț spre înălțimi. O bătaie discretă în ușă îl făcu să tresară. Da, poftim! spuse el, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mirat stăpânul casei. Păi... la volan... Ascultă la mine, aici în Baia de Sus n-ai nevoie de mașină. Localitatea asta nu-i mare, oriunde vrei să mergi, ajungi mintenaș pe jos. Cristian nu mai spuse nimic, Pop avea dreptate. Orășelul era înghesuit pe valea dintre munți și îl puteai străbate cu piciorul în mai puțin de jumătate de oră. Văzuse asta la venire. Totuși lăsă neatins păhărelul pe masă. Ia spune, cum te simți? îl întrebă Simion Pop împingând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
verii toate sunt aglomerate. Cred că mai mult m-ar obosi să merg acolo. Cine ți-a spus că te trimit într-o stațiune? Mă gândeam să te duci la Baia de Sus. Acolo m-am născut eu. E un orășel mic și foarte liniștit. Fără hoteluri și fără turiști. E în creierul munților, înconjurat de păduri și cu un lac foarte frumos în preajmă. Nu ai nimic de făcut, nu te bate nimeni la cap și nici nu te deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
călcâiele, dar nici nu-i trecea prin cap să se însoare. Cel puțin nu deocamdată. Sus, în biroul lui Simion Pop, Cristi răsfoia un dosar gros. Rapoartele cu privire la disparițiile din Baia de Sus erau adunate toate acolo. Câți locuitori are orășelul dumneavoastră? întrebă el, închizând ultimul dosar. În jur de nouă mii de suflete. Mda. Treizeci de cazuri de dispariții de persoane, la nouă mii de locuitori e puțin cam mult! concluzionă el. Și asta în nici măcar o lună, îl aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aprobator. Ce putea să adauge? Omul avea dreptate, în activitatea de polițist te întâlnești cu de toate și bune și rele, dar mai ales cu rele. No, continuă Simion, acum să nu crezi că sunt un fel de super polițist! Orășelul nostru nu-i cine știe ce, e destul de mic, iar acum, după ce minele s-au închis, tineretul a început să plece. Numai la exploatarea forestieră, la Pinforest, se mai găsește ceva de lucru, dar și acolo, nu se știe cât o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși zâmbind cu gura până la urechi în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa de dragul conversației, se interesa. Toma se distra. Curiozitatea chelnerului îl amuza teribil iar insistența cu care încerca să confirme vorbele ce circulau prin orășel era dezarmantă. La început fu tentat să-l lase să fiarbă în suc propriu dar apoi își dădu seama că dacă nu-l lămurește, face mai rău. Negând fără să dea nici o explicație, nu făcea decât să întărească acele zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici am copilărit și, în perioada în care am fost plecată la studii, mi-a fost dor de locurile astea. Nu vreau să plec de aici, chiar dacă este o localitate micuță și cu un viitor destul de incert. Sunt atașată de orășelul acesta, chiar îl iubesc. Îmi plac oamenii de aici, îmi plac locurile din împrejurimi și nici nu-mi trece prin minte să plec vreodată în altă parte. Toma se răsucise puțin în fotoliu ca să o vadă mai bine. Își rezemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu au mai stat de loc așa. Comuniștii le-au luat tot. Au deschis o mină mare, au adus oameni din alte părți și au început exploatarea industrială. Sătucul de mai demult s-a dezvoltat transformându-se într-un mic orășel. După câteva decenii însă, filoanele au secat și deschiderea altor băi nu mai era rentabilă. Imediat după revoluție, minele s-au închis de tot iar oamenii au rămas pe drumuri. Veneticii s-au dus înapoi, acolo de unde au venit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ei, nu! izbucni Cristi, lovindu-se cu palmele peste genunchi. Acum ai început și tu. Ce aveți fraților, cu toții, în orașul ăsta? Nu ești prima care îmi spune așa ceva. Sunt în concediu. Până să ajung aici, habar n-aveam de orășelul Baia de Sus și de comandantul Pop. Pur și simplu am venit aici să mă odihnesc. Ileana îl privea pe sub sprâncene. Se vedea că nu-l crede. Taică-tu m-a rugat să-l ajut într-o problemă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
omoruri? Peste treizeci. Tocmai numărul acesta mare, pe de o parte mă face să ezit, deoarece și mie mi se pare greu de crezut, pe de altă parte mă sperie îngrozitor gândul că ar putea exista aici, la voi în orășel, un asemenea individ. Vrei să spui că pe străzile din Baia de Sus circulă în libertate un asasin în serie? Nu știu dacă pe străzi ori prin pădurile din jur, însă da, asta vreau să spun. Mă sperii! Îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am luat masa într-o seară la local și apoi am făcut câțiva pași împreună, înainte de a ne întoarce acasă, nu depășește cu nimic limitele unui comportament normal. Cred că nu am făcut nimic imoral chiar și după standardele unui orășel de provincie. No, stai blând măi ficior, că n-am nimic cu tine! N-aveți decât să vă plimbați ori să stați de vorbă cât vă poftește inima. Mie personal, îmi placi și după cum văd eu că stau lucrurile nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fii noul paznic. Poftim? sări ca ars inspectorul. Ei, nu, că asta-i prea de tot! Lui Cristian Toma nu-i venea să-și creadă urechilor. După toate poveștile pe care fusese nevoit să le asculte de când venise în micul orășel de munte, acum mai avea parte de una, parcă și mai gogonată. Despre zei, vâlve, paznici și domnițe, ce să spună? El era un om ancorat în realitate, nu credea în asemenea lucruri, dar nici nu-i putea împiedeca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
micii localități de munte. Imediat după ea, întins pe o coastă dulce care mai apoi se pierdea în munte, era cimitirul nou. Chiar în spatele bisericii se ridicau câteva monumente funerare impunătoare. Mineri cu stare și câteva din fostele notabilități ale orășelului își dormeau somnul de veci acolo. Mai departe, din iarba deasă, se ridicau cruci modeste înfipte la capul oamenilor obișnuiți care se stinseseră de curând. Noaptea era la jumătate. Căldura zilei trecute încă răzbea din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau să găsesc mormântul pe lumină ca să nu să orbecăim la noapte, căutându-l cu lanternele. Nu lipsise mult de acasă, orășelul nu era mare și drumul până la cimitir și înapoi nu durase. Locul unde era înmormântat Calistrat era în marginea cea mai îndepărtată de biserică, lângă gardul de sârmă dinspre pădure. Fiind vorba de o sinucidere, preotul nu fusese de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată tihna din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un pic de intimitate. Acolo, fiecare știa ce face fiecare iar el avea nevoie de discreție ca de aer. În orășelul acela nici nu avea unde să iasă seara să se distreze. Terasa din centru era singurul loc unde se putea duce. Și, ce să facă acolo? Să bea bere? Ce băutură era asta? Nici măcar nu aveau o votcă mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta de loc, pentru că țânțarii din orchestră nu erau în stare să cânte nici măcar un cazacioc ca lumea, iar berea nu-i stârnea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]