1,823 matches
-
limba obișnuită și cu discursul obișnuit. V. argumentație, demonstrație, implicație, inferență, silogism. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LOGOS. După Aristotel, logosul este mijlocul de a convinge prin argumente, ceea ce implică o identificare a argumentelor necesare de către orator, o selecție a lor din perspectiva scopului urmărit și o prezentare care să slujească acestui scop. În limba greacă, cuvîntul lógos este polivalent și, de-a lungul timpului, învățații au scos în evidență una sau alta dintre semnificațiile ce i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO RETORICĂ. Una dintre cele mai cultivate științe despre limbă în lumea antică greco-romană, retorica, îmbina arta construcției discursurilor cu o teorie a discursului, în special a celui cu funcție persuasivă, deoarece, prin discursul său, oratorul urmărea să impună un punct de vedere, un mod de exprimare sau orientarea către o activitate. Cultivată de predecesori, retorica a fost studiată în mod deosebit de Aristotel, care i-a dedicat o lucrare specială, dar a fost apreciată și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
învățămînt. Abia în ultimele decenii ale secolului trecut retorica a fost reabilitată, dar ca o nouă retorică, printr-o restructurare teoretică și prin conferirea unor extinse valențe analitice. Situația a devenit posibilă datorită celor trei efecte perlocutorii constatate în discursul oratorului: plăcerea (etosul sau propria imaginea proiectată), informarea și convingerea (logosul sau logica relatării și a argumentării), emoționarea (patosul). Actele vizînd producerea acestor efecte sînt concentrate în introducere, dar sînt prezente și în narațiune și argumentare, precum și în concluzie. Astfel, retorica
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care probabil nu s-a sfârșit nici când a avut loc ceea ce el numește prima sa convertire, adică aceea la literatură, petrecută în 373, în urma lecturii lui Hortensius de Cicero: un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filosofiei. Acest interes pentru filosofie (să nu uităm, totuși, că era vorba de filosofia romană, mai practică, mai speculativă decât cea greacă) a dus, în același timp, la apariția unei anumite răceli
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ammianus Marcellinus, care nu își mai compusese scrierile sale istorice în Antiohia, patria sa, ci la Roma, în latină. În jurul anului 380, Augustin redactă prima sa operă, astăzi pierdută, Despre frumos și potrivit (De pulchro et apto), dedicând-o unui orator din Roma, iar în 382 plecă la Roma, dezamăgit deja, între timp, de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase să găsească răspunsuri complete la întrebările sale cele mai urgente și se dovedea prea materialistă în ce privește concepția despre divin: s-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stima lui Simmacus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător chiar la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Simmacus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgâne pe care le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și sunt menite instruirii catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cântare (De cantico novo) și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versuri, exemplul cel mai cunoscut datând din secolul al doilea: e vorba de Omilia despre Paște a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și retorică și participă la dezbaterea unor probleme teologice. În 487 și-a început studiile juridice și a început să frecventeze faimoasa școală de drept din Berit; apoi, în 492, s-a mutat la Constantinopol unde a fost „retor”, adică orator, și „scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a câștigat un oarecare renume, a avut anumite sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. În această calitate, el a participat în 536
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
normale. Ele nu reprezintă decît prelungirea unei lupte pe care au dus-o timp de mulți ani. Lupta impune opțiuni simple: ești de o parte sau de cealaltă, într-o societate sau în cealaltă. Se citesc ziarele lor, sînt ascultați oratorii lor, se discută cu tovarășii lor, se trăiește în lumea lor. Există un atașament, o legătură indestructibilă, cvasi-religioasă față de partidul său, față de pămîntul făgăduinței, față de URSS, de șeful său, Stalin. Bineînțeles, pentru intelectuali, au existat îndoieli, întrebări, dar atît de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
deputat. Dar la legislativele din 1985, ei nu vor mai întruni mai mult de 1,8% și un deputat în adunarea națională. Totuși, emblema partidului este relativ respectată în rîndul opiniei publice. Liderul său Leonidas Kykros, personalitate carismatică și strălucit orator, are rezultate remarcabile în sondajele de opinie. Dar KKE-ES plătește slaba reprezentare în rîndul clasei muncitoare și suferă de pe urma legii polarizării din viața politică grecească. Partidul comunist din Marea Britanie cunoaște și el lupte intense care-l slăbesc. Conducerea partidului condamnă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și al XII-lea, concluzii care-i influențează pe partizanii revoluției franceze. Scrie Histoire du Tiers État, pentru care este considerat apologet al burgheziei liberale. Apreciază pozitiv rolul jucat de Evul Mediu. 4 François Pierre Guillaume Guizot (1787-1874), istoric francez, orator și om de stat. Scrie 26 de volume despre istoria Angliei și 31 de volume despre istoria Franței. În concluziile sale Evul Mediu are un rol pozitiv în progresul social. Poartă amprenta violenței lăsate de executarea tatălui său când el
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
București, 1992 ; Manolescu, N., Lecturi infidele, E.P.L., București, 1966; Manolescu, N., Teme, IV, Editura Cartea Românească, București, 1983; Manolescu, N., Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987; Manolescu, N., Metamorfozele poeziei, Editura Timpul, Reșița, 1996; Moț, Mircea, Despre Bacovia, Editura Orator, București, 2002; Negoițescu, I., Scriitori moderni, E.P.L., București, 1996; Pop, I., Jocul poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1985; Pop, I., Recapitulări, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995; Streinu, Vl., Pagini de critică literară, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să fie făcute doar în cuvântul de deschidere al șefului de misiune. Pentru a evita orice neînțelegere și eventuale reacții din partea invitaților, lucrările simpozionului au început în noua sală de reuniuni, înaintea sosirii invitaților, numai în prezența participanților români, singurul orator fiind șeful misiunii. După ora de sosire a primilor oaspeți, s-a făcut prezentarea referatelor, într-o formă sintetică, toate expunerile durând mai puțin de o oră. Fusesem preveniți că, dacă se pronunță numele lui Ceaușescu, mai mulți oaspeți străini
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
I960, unde Hrușciov bătuse cu pantoful în bancă (vechi obicei parlamentar englez, după părerea lui Gromîko, care încerca să-l scuze), ceruse un punct de ordine sub președinția irlandezului Boland în Adunarea generală, întărit prin lovituri cu pumnul în pupitrul oratorului, care dezafectase instalația microfonului. Hrușciov l-a felicitat public într-o cuvântare după plecarea lui de la New York, ca pe un emul merituos, dar nu și autoritățile românești. Știam, de asemenea, din 1960, că Gheorghiu-Dej nu are o părere bună despre
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - Întreg; și, ca să se rostească, el găsește cuvintele cele mai sonore, expresia adesea hiperbolică, nota cea mai Înaltă a vocii. Ca orice autor de manifeste, Voronca-integralistul e, În felul său, un „orator”, textele lui participă la o retorică a adeziunii (cum vor ilustra și una a negației și rupturii), căci se adresează de fapt unui public pe care urmărește să-l convingă, convertindu-l la noua „religie”. Regimul sloganului pur - precumpănitor În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
într-o cafenea sau în piața satului. Auditorii s-au deplasat pentru a-l asculta pe candidatul cu care au ceva în comun: este originar din același sat sau din aceeași regiune sau le este apropiat ideologic. Candidatul este un orator care trebuie să vorbească cu o voce puternică pentru că nu există microfon; în acest caz, nici nu se pune problema de a vorbi în șoaptă sau de a prezenta argumente complicate: scopul este realizarea unei unități imaginare a unui grup
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o conivență între el și auditoriu pentru că va fi ascultat de toți, prieteni, dușmani, indiferenți, iar ascultătorii nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Publicul nu mai este o comunitate de ascultători voluntari care constituie un grup în fața unui orator, ci niște ascultători dispersați și anonimi față de care locutorul nu se poate erija în "orator". Discursul are tendința de a deveni o adresare de la individ la individ. Prin urmare, apariția la televizor va provoca o nouă transformare a adresării politice
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
iar ascultătorii nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Publicul nu mai este o comunitate de ascultători voluntari care constituie un grup în fața unui orator, ci niște ascultători dispersați și anonimi față de care locutorul nu se poate erija în "orator". Discursul are tendința de a deveni o adresare de la individ la individ. Prin urmare, apariția la televizor va provoca o nouă transformare a adresării politice: va reduce importanța expunerilor de idei în avantajul dezbaterilor în care trebuie suscitată simpatia telespectatorilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Tipul de fenomen care, conform retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea sa, enunțiatorul își revelează personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului (sinceritatea contează prea puțin) pentru a face o bună impresie: sînt ariile sale preferate [...]. Oratorul enunță o informație și, în același timp, spune: eu sînt așa și nu altfel"23. Eficacitatea ethosului este determinată de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului (sinceritatea contează prea puțin) pentru a face o bună impresie: sînt ariile sale preferate [...]. Oratorul enunță o informație și, în același timp, spune: eu sînt așa și nu altfel"23. Eficacitatea ethosului este determinată de faptul că el învăluie oarecum enunțarea fără să fie explicitat în enunț: Nu este vorba de afirmațiile măgulitoare pe care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunță o informație și, în același timp, spune: eu sînt așa și nu altfel"23. Eficacitatea ethosului este determinată de faptul că el învăluie oarecum enunțarea fără să fie explicitat în enunț: Nu este vorba de afirmațiile măgulitoare pe care oratorul le poate face la adresa propriei persoane în cadrul discursului său, afirmații care, dimpotrivă, riscă să rănească auditoriul, ci de aparența pe care i-o conferă debitul, intonația, călduroasă sau severă, alegerea cuvintelor și a argumentelor... [...] În calitate de sursă a enunțării, el este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Hrisostom a întrecut cu mult pe maestrul său. Libaniu a fost cel care i-a șlefuit gândirea, rațiunea, creierul, iar Meletie - sufletul. Libanius l-a învățat să vorbească, iar Meletie i-a insuflat extraordinare idealuri și aspirații vrednice de un orator desăvârșit. Se pare că Ioan a fost <<norocos>> în ceea ce privește prieteniile și alianțele<footnote John Heston Willey, Chrysostom: The Orator (Men of Kingdom), Unknown Rinding, New York, 1906, p. 40. footnote>. Acest bine cunoscut sofist Libaniu trăia în Antiohia, acest oraș fiind
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
iar Meletie - sufletul. Libanius l-a învățat să vorbească, iar Meletie i-a insuflat extraordinare idealuri și aspirații vrednice de un orator desăvârșit. Se pare că Ioan a fost <<norocos>> în ceea ce privește prieteniile și alianțele<footnote John Heston Willey, Chrysostom: The Orator (Men of Kingdom), Unknown Rinding, New York, 1906, p. 40. footnote>. Acest bine cunoscut sofist Libaniu trăia în Antiohia, acest oraș fiind și locul lui de naștere. A studiat la Atena iar tinerețea și-a petrecut-o la Constantinopol și în
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
i-a determinat pe profesorii publici să-i planifice decăderea și a fost exmatriculat pe motive de practicarea magiei<footnote Ibidem, p. 34. footnote>. Libaniu a fost un student credincios de-al lui Demostene, un bun analist al discursurilor marilor oratori și un iubitor înflăcărat al stilului antic atic și e drept că uneori pare mai preocupat de formă decât de substanță în lucrările sale. Era primul retor și oratorul oficial al orașului și reprezentantul său în ocaziile speciale. Ținea mult
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]