2,543 matches
-
printr-o legitimitate academică și o competenta științifică). Există ceva lăuntric, ceva interior și adânc în fiecare lucru ce nu se lasă smuls prin erudiția afișată cu aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate și stufoase demonstrații ne orbește, făcându-ne să rămânem exteriori față de profunzimea ascunsă a creației. Sfinții Părinți au insistat mereu că apofatismul creației trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. Căci cine dintre marii înțelepți, încrezându-se în uneltele raționale și bazându-se
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
printr-o legitimitate academică și o competenta științifică). Există ceva lăuntric, ceva interior și adânc în fiecare lucru ce nu se lasă smuls prin erudiția afișată cu aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate și stufoase demonstrații ne orbește, făcându-ne să rămânem exteriori față de profunzimea ascunsă a creației. Sfinții Părinți au insistat mereu că apofatismul creației trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. Căci cine dintre marii înțelepți, încrezându-se în uneltele raționale și bazându-se
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
și supraveghetor, am găsit-o mai mult înghețată încercând să spioneze pe Pacoste. Ai înțeles? Șocată la început de brutalitatea cu care a fost zguduită de bărbat, s-a trezit ca dintr-un vis urât, intrase în transă, gelozia o orbise, nu accepta realitatea, nu voia explicații, simțul proprietății prea dezvoltat la ea îi întunecase judecata. Ultimele cuvinte spuse de Mihai a adus-o cu picioarele pe pământ, a început să gândească lucid, îi părea rău pentru ieșirea ei. Îi venea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
De veți avea curiozitatea/ să simțiți cum bate inima/ acestui bolnav de cântec/ n-o să vă vină a crede că-s eu.” Metaforele ventilate, inovative și deloc la îndemâna oricui, rezistă trecerii în materializarea și receptarea poemelor sale: „Doar ochii sunt orbi. Restul e lumină./ Cearșafuri de patimi întinse la uscat./ Dintr-o întâmplare,/ inima mea bună/ într-o fântână de lacrimi/ s-a înecat./ Du-te!” Fiecare nouă lectură înseamnă o altă descifrare a semnificațiilor conținute. Practic, autorul ne deschide un
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
adus! Dar s-a sfârșit și, mă tem prea mult de acest sfârșit amar al iubirii ca să ți-o cer din nou. Ți-aș cere sufletul-geamăn sau sufletul-pereche... Dar, cine știe, dacă obosit, de atâta alergătura pe meridianele globului și orbit de lumina amețitoare a zăpezii pe care o înfrunți, an de an, ca să ajungi până la noi, nu te vei înșela iarăși, orbit din cauza furtunilor de ceață argintie...!? Ți-aș cere liniște și pace sufletească, dar știu că sunt atâția oameni
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365774_a_367103]
-
Ți-aș cere sufletul-geamăn sau sufletul-pereche... Dar, cine știe, dacă obosit, de atâta alergătura pe meridianele globului și orbit de lumina amețitoare a zăpezii pe care o înfrunți, an de an, ca să ajungi până la noi, nu te vei înșela iarăși, orbit din cauza furtunilor de ceață argintie...!? Ți-aș cere liniște și pace sufletească, dar știu că sunt atâția oameni, zbuciumați, și atâția copii “îmbătrâniți ” înainte de vreme, care au nevoie de asta!..... De aceea, dacă n-ai uitat copilul care am fost
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365774_a_367103]
-
până-n os, Oarbă-ți este-a ta privire, Ochiul tău e mincinos! Plâns-ai tu de mușcătura Fraților de-același fel? Iar acum din vârf de culme, Te comporți ca un mișel! Bârna ce în ochi te-nțeapă Ți-a orbit sufletul tău, Te crezi prințul de la curte, Dar cerșești un rol în hău! Te trezește dar' făptură, Zvârle rolul eremit! Că nu ești decât un vierme, Ce scobești pe cel rănit! imagine internet Referință Bibliografică: PAIUL DIN OCHI / Daniel Dac
PAIUL DIN OCHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576]
-
caracterizează stilul delicat al lui Dumnezeu, atent și grijuliu la libertatea noastră, pe care nu o știrbește nici chiar cu un cuvânt prin care să Se autopropună. “Pentru că unui om dacă îi pui brusc o lumină puternică în față, îl orbești”, exemplifică Andrei Pleșu, care precizează că “parabola vrea să satureze toate formele posibile de comunicare. Și ar fi pentru știința comunicării o temă de cercetare: cum se obține un tip de discurs care să împuște trei sute de iepuri odată, nu
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când mi-ai gonit ploile am crezut că m-ai adunat din umbra nopții și că diminețile vor înflori în curcubee; șchiopătam cu un nor pe umeri, orbisem de înjurătura ce o primeam aruncată ca un codru de pâine uscată, la colț de stradă unui câine vagabond... Mă credeai prostituată și eu eram cerșetoare de iubire întindeam sufletul fiecărui trecător- câte o firimitură ca să ajungă până la tine... vântul
CÂNTECUL LEBEDEI -CERŞETOARE DE IUBIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351822_a_353151]
-
eu până nu-ți trag o bătaie zdravănă, nu mă las. - Ușurel, bătrâne, nu se teme Gary de-o pișcătură! - Să-ncercăm? - Las'o baltă... Mai bine privește-acolo, se zăresc lumini. - Le văd și eu, nătărăule... încă n-am orbit, sunt luminile de la han. - Și... zici că dai un whisky la Șeriful cel Bun? - Dau, gură spartă, dau... Toată viața am avut de dat câte ceva. Eheee, de n-ar fi fost John să te ia sub aripa lui... - M-ar
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
decât pe trei orbi, căci era la amiază. Ne-am așezat alături de orbi în liniște fără să scoatem vreun cuvânt și am început să citim din cărțile noastre. Orbii vorbeau între ei. Unul din ei a spus celuilalt: - Cum ai orbit? - Eu, a răspuns cel întrebat, eram corăbier în tinerețe. Am plecat din Africa cu corabia pe mare. În mijlocul mării m-am îmbolnăvit de ochi. Neputând să mă vindec am căpătat albeața și am orbit. Apoi l-a întrebat pe celalalt
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
ei a spus celuilalt: - Cum ai orbit? - Eu, a răspuns cel întrebat, eram corăbier în tinerețe. Am plecat din Africa cu corabia pe mare. În mijlocul mării m-am îmbolnăvit de ochi. Neputând să mă vindec am căpătat albeața și am orbit. Apoi l-a întrebat pe celalalt: - Tu cum ai orbit? - Eram din meserie șlefuitor de sticlă, a răspuns acesta. Din pricina focului mi s-au topit ochii și am orbit. Cei doi l-au întrebat pe al treilea. - Dar tu cum
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
cel întrebat, eram corăbier în tinerețe. Am plecat din Africa cu corabia pe mare. În mijlocul mării m-am îmbolnăvit de ochi. Neputând să mă vindec am căpătat albeața și am orbit. Apoi l-a întrebat pe celalalt: - Tu cum ai orbit? - Eram din meserie șlefuitor de sticlă, a răspuns acesta. Din pricina focului mi s-au topit ochii și am orbit. Cei doi l-au întrebat pe al treilea. - Dar tu cum ai orbit? - Vă voi spune adevărul, a răspuns el. Când
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
de ochi. Neputând să mă vindec am căpătat albeața și am orbit. Apoi l-a întrebat pe celalalt: - Tu cum ai orbit? - Eram din meserie șlefuitor de sticlă, a răspuns acesta. Din pricina focului mi s-au topit ochii și am orbit. Cei doi l-au întrebat pe al treilea. - Dar tu cum ai orbit? - Vă voi spune adevărul, a răspuns el. Când eram tânăr, mi-era grozav de urât să muncesc și am ajuns un stricat. Cand nu aveam ce să
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
l-a întrebat pe celalalt: - Tu cum ai orbit? - Eram din meserie șlefuitor de sticlă, a răspuns acesta. Din pricina focului mi s-au topit ochii și am orbit. Cei doi l-au întrebat pe al treilea. - Dar tu cum ai orbit? - Vă voi spune adevărul, a răspuns el. Când eram tânăr, mi-era grozav de urât să muncesc și am ajuns un stricat. Cand nu aveam ce să mănânc furăm. Într-o zi după ce făcusem multe blestemații, stăteam în piață și
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
spre mine și-a apropiat degetele de fata mea și mi-a scos ochii. Atunci eu nenorocitul am lăsat totul jos și am ieșit din mormânt, cuprins de mare durere și primejdie. Iată, v-am spus și eu cum am orbit. După ce am auzit acestea, Sofronie îmi face semn. Și am plecat de la ei. Și mi-a spus: - Într-adevăr avvo, azi să numai luăm lecții, căci ne-am folosit mult din povestirea orbilor. Pentru că noi am tras o învățătură folositoare
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
imposibil se deschide ușa întrebărilor dau năvală se așterne fiecare pe un scaun în urma lor paharul rămâne pe jumătate plin farfuria rămâne goală fața de masă are alt colț zdrențuit pliat într-un alt unghi imposibil de calculat cu privirea orbită de festinul abia închis între două umbre de fericire agonizând între a rămâne și a pleca în haita întrebărilor agresive un singur scaun rămâne neocupat se deschide ușa timid intră un sfert de răspuns se stinge lumina se aprinde lampa
SE DESCHIDE UŞA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352511_a_353840]
-
orânduit sub semnul animei, dar și al fuziunii contrariilor. Poetul pare să acorde o prețuire tot mai intensă structurii cosmoidale a subconștientului ființei, suverană impulsionare a oricărui act creator: „În lumea pământeană/ de tristeți/ a izbucnit în flăcări/ glasul visului/ orbindu-mi aripile/ Cred că ieșise/ din cuptor/ Soarele/ or vreo altă/ eternitate/ mă iubea cu furie/”. Din viziunea mitopoetică negulesciană nu putea să lipsească oul cosmic ivit din apele primordiale. El este Spiritul divin ce îl însoțește încă de la începturile
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Tu omule gândești rezemat pe speranță tu și un rău secat cu prăvălite maluri pietriș imense deschideri cascade vraiște brațe supuse păcatului zodii orizont cerșim iluzii orbiți de nimicuri în lumea de azi cruce din crengi se moare trăind spectacol trist plouă cad noduri poduri de palme drumuri și nimeni chiar nimeni nu vede nici rimă nici vers nici aer ozon zărim vin acru în pahare același
CASCADE PRINTRE BRAŢE, OMULE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350646_a_351975]
-
de la Alex Omoreanu Soarele în toată dup-amiza ar fi stins Și Nilul din deșert ar seca La Polul Nord n-ar mai fi nins Dacă tu n-ai există Buzele mi s-ar lipi și s-ar usca Privirea mi-ar orbi Inima nu mi-ar mai pompă Daca-n seară înainte de culcare “ te iubesc' nu mi-ai șopti Sângele prin vene nu mi-ar mai curge Membrele mi-ar paraliza Privirea-mi după tine-ar plânge Dacă de lângă mine ai pleca
COMPLET de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351476_a_352805]
-
e poezie. Aprinde colinde pe drumul spre mine - Podoabe-nflorite pe clipe senine, Și astăzi, și mâine, și încă un veac, Iar dorul va fi cu un spin mai sărac. În palma luminii, cu drag or să ardă Doi fluturi orbiți de-atâta zăpadă. Și-atunci vor începe viorile toate Să spargă cu sete oglinzi înghețate. Trimite, iubite, trimite și-o rugă, Calea spre tine e-o sabie lungă, O poartă haiducii de dor legendar Ca to rță de veghe pe-
COLINDE, PE DRUMUL SPRE MINE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351562_a_352891]
-
geme de durere) Este ca și cum mi-ar fi fost ascunsă atâția ani. Am simțit asta, am avut senzația aceasta, că mi-a fost ascunsă. Și acum am văzut. A fost ca un fulger în noapte care îți iluminează tot cerul, orbindu-te. Ca mine, în intervalul dintre materia stelară și creierul universal, în timpul veșnic care a trecut, timp în care clepsidra universului s-a răsturnat e o infinitate de ori, între o răsturnare și alta, a mai existat unul ca mine
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe trecură doar și ursul ședea doborât la rădăcina copacului, cu botul umflat de înțepături, urlând de durere: - Nu mai pot, Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își luă picioarele la spinare
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
aceluia care iubește. Iubirea devine stăpână a luminii, alegorie prin care Homer orb a devenit simbolul poetului itinerant: „Ce se prefiră-n lacrima din noi?/ Găsi-vom oare candida sorginte?/ De-atâta dor, tăcut cu drag în doi, Eu am orbit, tu numai ai cuvinte”. Semn al unirii, cinci, după pitagoraieni este număr nupțial, „Al cincilea anotimp” este glossa numărului speranței, al renașterii naturii, un simbol al armoniei și al inimii: „Cu gloanțe verzi va ninge, ai primăverii fluturi, / Din mugurii
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]