1,564 matches
-
jertfa este artistul care, în Odă, se topește-n flăcări pe propriu-i rug, se mistuie de propriu-i vis" (sau de "propriu-i cânt" după o variantă din Perpessicius, Opere, III, p. 25). Concentrarea sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ci și tarele ființei. E o conexiune între "ochi" care e, întotdeauna, de partea subiectului și "privire" care e de partea lucrurilor, în opoziția teoretizată de Lacan.2 E o privire care se-neacă-n celălalt ochi, se aruncă-n orbirea celeilalte ființe: Eminescu lucrează tablourile rembrandian, cu umbre. E pierdere a ochiului în ochi, a ființei în ființă ("Și-n ochii mari albaștri ființa să mi-o pierd..."; Mureșanu), e o sete nu de lumina celuilalt ochi, ci de întunericul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vicioși și defectivi în vorbire dar și amicilor lor. Din sumarul primului număr, cităm temele: „Gândirea și vorbirea” de Dimitrie Rusceac, „Surdomuții” de Ion Cioronescu; Câteva cuvinte despre ocrotirea și îndrumarea profesională a orbilor, de George Halarevici; Boalele de ochi, orbirile la copii, cauzele lor, profilaxia și combaterea lor, de dr. Alfred Dechner; Din trecutul educației anormalilor mintali, de Ioan Guga; Însemnătatea educației anormalilor morali, de Ioan Guga; Problema educabilității anormalilor, de D. Scorpan. În chiar primul număr al revistei se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a primi acest onor, mie făcut de Colegiul al IV-lea mehedințean; cu toate că scump îmi este a vedea în votul său și a lui întărire că țara, în a sa neatârnare, știe a-și revărsa dreptatea asupra urii și a orbirii patimilor. Mai este aceasta o dovadă că, dacă am putut face ceva pentru țară, ea nu a uitat-o și tot crede că, de departe ca și de aproape, nici o împrejurare 10 nu-mi poate stinge adânca dorință de a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de infiltrații „amiloidice” pe rădăcinile nervoase. Neuropatia periferică - cu evoluție cronică, însoțește adeseori mielomul multiplu. În funcție de localizarea procesului patologic și de traiectele nervoase interesate, bolnavii pot prezenta: sciatalgii, pareze sau paraplegii, nevralgii intercostale și radiculite, modificări de vedere (mergând până la orbire, somnolență, obnubilare, dezorientare în timp și spațiu). Una dintre cele mai impresionante manifestări neurologice semnalate la acești bolnavi este encefalopatia hiperalcemică, mai frecventă în mielomul multiplu, decât în alte stări, care evoluează cu hipercalcemie (cum ar fi hiperparatiroidismul), nivelul calciului
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
probleme trebuie să se țină seama de anumite legi și anume: 1. Legea acomodării asigurarea unui efort vizual optim printr-o minimă solicitate a ochiului, știind că acomodările bruște și repetate duc la oboseală, la pierderea sensibilității și chiar la orbire. 2. Legea contrastelor simultane după cum se știe, contrastul dintre culorile învecinate influențează puternic, înclinând percepția spre dominanta celei mai mari opoziții. Astfel de schimbări pot fi cele mai bine observate în relațiile dintre alb, negru sau cenușiu. O pată albă
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
nu au făcut altceva decât să pregătească explozie după explozie, ba la World Trade Center, ba În Penn Station. Nu știu În ce măsură Mircea Dinescu are astfel de informații și pe ce lume trăiește, cel puțin În această privință. Pentru mine, orbirea În raport cu un lucru elementar - faptul că ne aflăm Într-o stare de război Împotriva terorismului - mi se pare de nescuzat. Îmi este foarte drag Mircea Dinescu, nu vreau să ne supărăm dacă afirm acest lucru. Este dreptul lui să spună
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Mult maro și vermillon. Cer șters, căzut cutreierat de ciori și corbi. Oare au forța să nu le pese dacă sunt auziți sau nu? Sau inconștiența este cea care...? Dincolo de șanț nu e nimic. Poate un altul... Mai crudă decât orbirea este mirarea lor tâmplă. Nu știu ce să strige. Și cine să te audă dacă nu strigi? Privind cu atenție, Ioana avu senzația că puținele ciori au început să zboare, că în urma lor sunt altele care vor acoperi cerul, vor umbri iarba
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de 80 de ani dintre Olanda și Spania 22. Expresivitatea fețelor orbilor incită la o clasificare medicală a cecității. În articolul Peter Breughel the Elder as a Guide to 16th Century Technology H. Arthur Klein indică numele câtorva tipuri de orbire reperabile după fețele și orbitele celor șase orbi: pemfigus, atrofia orbitei, leucom cornean, amauroză și enucleare 23. O comparație între tabloul original și copia realizată de fiul lui Breugel impune câteva observații importante: culorile tabloului original sunt șterse, până la dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
simetrie simbolică între topografia locurilor din roman (Dealul Oarbei pe care îl amintește Iustin în scrisoarea pentru Ioana) și celebra pânză Parabola orbilor: "Parabola orbilor este rama care încadrează problematica Refugiilor. Tabloul lui Breugel, privit de Ioana Olaru, devine oglindă. Orbirea este un operator cu funcție importantă, dacă observăm că apare mereu, chiar și în topografie locurilor. " Am rămas câteva zile singur, pe Dealul Oarbei; nu mă gândeam la nimic, nu mă văicăream, așteptam în prostie un răspuns - care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o înmânează Ioanei. Fragmentul epistolar reia problematica ilustrată în tablou - cecitatea -, în două rânduri. Pe de o parte, scriindu-i Ioanei despre stările pe care le experimentează, despre viața alături de Codruța, Iustin vorbește despre speranță ca despre o formă de orbire: Dar nu putem trăi fără frică, fără obsesii și mai ales fără speranță - această orbire absolut necesară"36. De cealaltă parte, - primatul observației îi aparține lui Cornel Ungureanu (vezi nota 24) - topografia locurilor prin care rătăcește Iustin, încercând să se
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de o parte, scriindu-i Ioanei despre stările pe care le experimentează, despre viața alături de Codruța, Iustin vorbește despre speranță ca despre o formă de orbire: Dar nu putem trăi fără frică, fără obsesii și mai ales fără speranță - această orbire absolut necesară"36. De cealaltă parte, - primatul observației îi aparține lui Cornel Ungureanu (vezi nota 24) - topografia locurilor prin care rătăcește Iustin, încercând să se regăsească, și despre care îi vorbește în scrisoare, circumscriu câmpul semnatic al ideii de orbire
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
orbire absolut necesară"36. De cealaltă parte, - primatul observației îi aparține lui Cornel Ungureanu (vezi nota 24) - topografia locurilor prin care rătăcește Iustin, încercând să se regăsească, și despre care îi vorbește în scrisoare, circumscriu câmpul semnatic al ideii de orbire - dealul pe unde se plimbă se numește Dealul Oarbei. Centrul de interes al descrierii ekphrastice rămâne șirul de orbi. Dominantă însă, de data aceasta, este înregistrarea reacției contemplatorului, respectiv a Ioanei. Structural, fragmentul ekphrastic se construiește prin balansul între prim-
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu imploră, așteaptă doar... Au o credință atât de puternică, sau și-au pierdut încrederea în vorbe? Și cine să-i audă?", vezi nota 12 ). Nu atât detaliul fizionomic este esențial, deși preocuparea pentru redarea expresiei există - "Mai crudă decât orbirea este mirarea lor tâmpă. Nu știu ce să strige. Și cine să te audă dacă nu strigi?" (vezi nota 12) -, cât dialogul pe care l-ar putea avea. Descrierea background-ului tabloului sesizează o schismă a spațiului pictural ce poate sugera chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o supracopertă care reproduce tabloul lui Caspar David Friedrich, Naufragiul navei Speranța. 31 Varianta integrală a poemului Aproape Novembre este următoarea: "Negru, în fața ochilor mei,/ Un pictor sumbru/ a pictat o sumbră pictură./ Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit./ Oh, și mi-e frică,/ o animalică
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
care va fi scuturat de spirite. Practică vindecarea bolii prin tehnica ghicitului bazată pe vibrația greutății unui obiect ținut în mână atunci când i se pune o întrebare spiritului; * șamanismul coreean și japonez. Aici șamanismul „este practicat în general de femei. Orbirea este un semn sigur de elecțiune”. Femeia nord-coreeană moștenește, de obicei, darurile șamanice pe linie ereditară; * șamanismul nord- American presupune o asceză neobișnuită. „în multe arii geografice, șamanii tind să formeze asociații profesionale.”; * șamanismul sud-American „cunoaște toate motivele prezente în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
infiltrații „amiloidice” pe rădăcinile nervoase. Neuropatia periferică - cu evoluție cronică, însoțește adeseori mielomul multiplu. În funcție de localizarea procesului patologic și de traiectele nervoase interesate, bolnavii pot prezenta: sciatalgii, pareze sau paraplegii, nevralgii intercostale și radiculite, modificări de vedere (mergând până la orbire, somnolență, obnubilare, dezorientare în timp și spațiu). Una dintre cele mai impresionante manifestări neurologice semnalate la acești bolnavi este encefalopatia hiperalcemică, mai frecventă în mielomul multiplu, decât în alte stări, care evoluează cu hipercalcemie (cum ar fi hiperparatiroidismul), nivelul calciului
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
asistăm la emergența unor noi elite, care periclitează monopolul elitelor stabilite la putere. Când acestea pactizează cu noii lor rivali, asistăm la un proces de diversificare a elitei, ce reflectă acceptarea naturii compozite a societății respective. Dacă, din principiu, din orbire sau de teamă, elitelor stabilite refuză această conciliere înseamnă că a venit timpul pentru o ruptură de natură revoluționară. Evenimentele de natură revoluționară Revoluțiile nu constituie decât un caz particular al rupturilor de echilibru despre care vorbește Pareto. Reluând metafora
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
putea găsi ajutor de la școala medicală. Doctorul ei de casă Îi dăduse numai asigurarea consolatoare că se va face mai bine cu timpul. În realitate, migrena dispăru după o durată de 15 ani; se prezentă Însă, aproape În același timp, orbirea. Fără Îndoială că nimeni nu bănuia, că aceste două manifestări erau În legătură cu aceeași cauză, ci toți se plângeau de nenorocirea că se prezentase o nouă suferință, după ce dispăruse, În sfârșit, cea veche. Lucrurile s-au petrecut Însă foarte natural, materiile
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
întoarce împotriva sa dorind mistuirea propriei identități temporale și saltul triumfător spre invincibilitatea propriei firi. De aici convingerea că cel îndrăgostit își poate sfida și depăși limitele dragostea întru eros fiind oarbă. Totuși, ce semnifică, în profunzime, o astfel de orbire caractreristică proiecției lipsite de măsură a dorinței pentru celălalt? În sens larg, spunem despre orbire că survine atunci când vederea absentează ori îi este neutralizată funcționalitatea prin excesul de lumină, prin surplusul de întuneric sau simbioza celor două stări. Pentru cel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
De aici convingerea că cel îndrăgostit își poate sfida și depăși limitele dragostea întru eros fiind oarbă. Totuși, ce semnifică, în profunzime, o astfel de orbire caractreristică proiecției lipsite de măsură a dorinței pentru celălalt? În sens larg, spunem despre orbire că survine atunci când vederea absentează ori îi este neutralizată funcționalitatea prin excesul de lumină, prin surplusul de întuneric sau simbioza celor două stări. Pentru cel îndrăgostit, realitatea ce înconjoară persoana iubită este cuprinsă de vălul unei întunecări depline ignorarea acestei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
eul său ideatic, el trăiește ca și cum acest schimb existențial s-ar fi petrecut, ca și cum amintirea superiorității propriei firi a devenit unica realitate. O astfel de narcoză structurată pe efortul acceptării unilaterale a existenței numai în ideal dăruiește îndrăgostitului nu doar orbire metafizică ci și energia creatoare a romantismului visător. Dinspre potențialul unei asemenea imense energii se consolidează posibilitatea dăruirii depline persoanei adorate. Cu acest idol împrumutat de extazele afrodisiace cel îndrăgostit își făurește la marginea inconștienței acel ev atemporal, acel tărâm
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tristeții survine pe fondul conștientizării realității transcendente ca plan nerelativ și indisolubil spre care ființa umană poate și trebuie să-și investească întreaga concentrare de resurse și potențe. Spre deosebire de efemeritatea structurilor temporale, dimensiunea surprinsă de privirea ce se desprinde din orbirea mundanului relativ oferă deplinătatea și siguranța unei stabilități spirituale infailibile. Important este faptul că lumea deziluziilor și efemerității spiritului uman exilat în corporalitate fiind învăluită de imperiul veșnic al transcendenței se dovedește a fi, în finitudinea sa insignifiantă, parte a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
efemeritate. Ancorarea în miezul vulcanic al lumii circumscrise istoric presupune, așadar, o deșteptare, o deschidere a privirilor interioare spre realitatea abordării celuilalt de către o mare parte a ființelor umane. Deșteptarea, trezirea, accesul intelectului la luciditate presupune o etapă anterioară de orbire și sincopă metafizică, un somn lipsit de visele transcendenței, o beznă fără străfulgerări crepusculare. Ciocnirea de răutatea celorlalți și suportarea copleșitoare, adesea traumatizantă, a unei astfel de plăgi negative aduce ca un prim impact disiparea confuziei dintre cei buni și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
naivității cotidiene. Astfel, întors prin răutatea aproapelui spre profunzimile lăuntricului, naivul își pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale, cu unda unei lucidități ce-și are temeiul în natura crepusculară și atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar izbucnit din miezul unui sine redeșteptat. În acest sens, se poate spune că, adesea, suferința produsă de răutatea celuilalt înalță spiritul celui ofensat spre propriul cer pe
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]