1,646 matches
-
1991; Nichifor Crainic, Memorii, vol. II: Pribeag în țara mea, pref. Alexandru Cojan, București, 1996; Emil Cioran, Scrisori din tinerețe, București, 1999; Mihai Eminescu, Versuri lirice, București, 2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Moștenirea lui Nichita, RL, 1985, 44; Daniel Cristea-Enache, Orbitor, kitschul, ALA, 1997, 383; Laurențiu Ulici, „Planeta Moft”, „Privirea”, 1997, 77; Dan Silviu Boerescu, Existențe-kitsch sau Blestemul lui Caragiale, „ArtPanorama”, 1997, 2; Dimisianu, Lumea, 407-410. R.D.
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
precursor al textualismului), într-un context literar autohton nu tocmai limpezit. Comentarii critice (2001) e o încercare de cuprindere - mai ales - a prozei actuale, după o selecție în care se ghicesc gusturile și afinitățile de lectură ale criticului: „brebjuanul” Breban, „orbitorul” Cărtărescu, „vrăjitorul” Bănulescu, Țârlea în postură de „surprinzător romancier realist”, deja clasicul Țepeneag, M. H. Simionescu, „notre grand MHS”, „ruralul” modern Sorin Titel, G. Cușnarencu și alții. Nu lipsesc, în secțiunea eteroclită a Revizitărilor, poeții („Dimov mitograf”, Marta Petreu), criticii
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
eliberare”) și awakening („trezire”), în tradiția Zen a Japoniei ca satori, în sanscrită ca nirvana și în limbajul taoist ca wu-dao („trezirea către Cale”), se produce, de obicei, brusc și pe neașteptate, în urma practicii îndelungate și tenace, într-o strălucire orbitoare de inspirație universală care transportă mintea dincolo de cuvinte și concepte, într-un loc mai înalt de conștiență în care se găsesc răspunsuri la toate întrebările și se rezolvă toate îndoielile, într-o viziune luminoasă unică. În urma acestei experiențe, adeptul este
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
scormonire precipitată, nervoasă. Genunchii, coatele se ridicau într-o ciudată fixitate anatomică. Plăcerea a fost ca flacăra unui chibrit în vântul înghețat - un foc care are timp doar să-ți ardă degetele înainte de a se stinge lăsându-ți un punct orbitor în ochi. Am încercat să o sărut (credeam că acela era momentul în care trebuia să o fac); sub gura mea i-am simțit buza mușcată adânc... Și ceea ce m-a îngrozit cel mai mult e că, în secunda următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sub codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e, subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire, A nourilor lume aurită [e] de soare Ce, cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe; Apunerea cerească părea de raze ninsă Ca pâsla păreau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vă mai destingeți de bolta ce o țineți; Dar spre apus prin nouri s-arată loc subțire {EminescuOpVIII 119} Prin care[-i] ceru-albastru cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă, frumoasă, orbitoare Împrăștie în neguri subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci raze, sclipiri curgeau șiroaie, Pe șesurile limpezi... ploaia cădea cu soare, Împlind întreaga lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
simți tu, tu care ți-ai pus inima în zâmbetul lor diafan și viața ta în privirile lor. O nebun ce sunt!... Aplaudă ei artea, nu aplaudă ei numai zdrențele strălucite și împestrițate, numai spoiala albă și roșie, numai lumina orbitoare a lampelor? Asta aplaudă ei, asta li-ntărîtă simțirile, asta duce favoarea într-o vijelie sălbatecă, într-o turbare sălbatecă. Și daca unul din noi, prin gloria sa, prin favoarea sa, ajunge în cercuri mai nalte și aci trebuie să se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
răsărită de prin lumi necunoscute Îmbăta a mea vedere și, cu mințile pierdute, Îmi părea cumcă o mare de lumină, de miroase Și de dulce încîntare varsă raze călduroase Împrejurul litierei. Frumusețea ta cea mare, Sigură de biruință, mândră, era orbitoare Mistuind împrotivirea ca a soarelui lumină. De o patimă turbată a mea inimă fu plină Și atunci hotărâi tare să câștig al tău amor, Fie-o zi, fie o oră, fie fulger trecător {EminescuOpVIII 462} De o clipă, iar pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta rece. Eu credeam că fericirea mea nimic n-o va întrece, Dar, așa de scump plătită, nu prin tine-o dobândii. Eu credeam că mă apropii chiar de soare, și găsii O ființă ca de gheață, răspândind o strălucire Orbitoare dar lipsită de căldură. Nălucire Ca din munții mei tesalici, când, din zarea cea senină, Iese steaua dimineții vestitoare de lumină: Munții-ncep pare c-a arde și e semn cumcă i-a nins. O, nălucă luminoasă ce-ai pierit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mi-e părerea căci, de-l aperi de rușine, Va primi din a ta mână libertatea... {EminescuOpVIII 466} CHALKIDIAS (ascuns ) Suflet bun! BOMILKAR (aparte, privind pe LAIS) Admirabilă făptură!... Nu mai știu ce să-i opun. Umerele ei sunt albe, orbitoare de vederi, Și mă tem că voi fi prada unei singure căderi în mizerie. LAIS Îți place dezlegarea ce-o ofer? BOMILKAR (aparte) Umerele aste albe... (tare) Să ședem. (s-așază amândoi pe patul de repaos) Da, însă cer Ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci adevărul ce voim a-l spune e aspru. De aceea nu prea întrebuințăm eufemismi. Oricât de împodobit cu titluri și ranguri ar fi un cumulard ori o nulitate, în ochii și sub pana noastră rămâne ceea ce este, iar luxul orbitor al unei virtuți problematice nu ne va îndupleca să-i dăm un atestat de moralitate. Ne pare rău că în țara aceasta nu s-au aflat pururea destui oameni cari să aibă curajul de-a numi lucrurile cu numele lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu fusese Radoslav mai aproape de moarte. În jurul oului de metal strălucitor, aerul începuse brusc să strălucească. Speriat, s-a aruncat înapoi în cldire și a închis ușa tocmai la timp pentru a vedea, prin crăpăturile lemnului vechi, cum o lumină orbitoare strălucește preț de o clipă și apoi dispare, de parcă sursa ei s-ar fi ridicat repede spre cer. Era convins că sonda ajunsese deja la destinație. Armaghedonul probabil că începuse undeva, într-un punct anonim al Federației Sagittarius. Locul în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
neagră a policornilor, mintea lui se răzvrăti. Privi în zare și văzu cercul de foc al Dumnezeului său și ochii minții sale se îndreptară spre Kasser. Negura care îl înconjura pe bătrân se destrămă, prea slabă pentru a rezista luminii orbitoare cu care strălucea cercul din viziunea Abatelui. - Dumnezeu nu o să îngăduie să ne cuceriți! strigă Radoslav, îndreptînd o ură imensă spre zidul policornilor și simțindu-i pe Kasser cum se eliberează de tensiunea luptei. Cu un strigăt inuman, Kasser reuși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se trezi într-o peșteră înaltă. - Nu e o viziune cam simplă? Într-atât o disprețuiești? întrebă Xtyn care încerca să privească deodată în toate părțile. Nici chiar mintea ei nu poate fi... Deodată între mâinile Făurarului apăru un grăunte orbitor pe care acesta se grăbi să-l lipească de peretele întunecat al peșterii. Ca și cum sădise acolo inima unui cristal, din punctul atins de Făurar începu să crească în toate direcțiile o substanță strălucitoare, care înainta pe direcții din cele mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încăpere fu inundată de o lumină galbenă, strălucitoare, care-l surprinse pe Xtyn prin frumusețea ei. Imediat sclipi o descărcare roșie, apoi una verde, din ce în ce mai multe, până când lumina începu să treacă prin Făurar și prin Xtyn devenind de un alb orbitor. Simțind că Arrus dă să se retragă, Xtyn îl apucă de mână. - Asta c tot? - Mințile simple nu au nevoie decât de o scânteie. Tânărul clătină din cap și arătă spre o zonă în care pereții erau irizați într-o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-l fidel. “Locuirea” statuii de către zeu este surprinsă în Srimad Bhagavatam, prin imaginea în care, în fața unei situații extreme, petrecute în templul zeiței Kali, “deodată murti se topi. </footnote> și zeița țâșni, cu capul radiind de o lumină intensă și orbitoare ”. Și astfel ajungem din nou la faptul că zeii provin dintre oameni (v. §II.4.3.5), fie chiar și pentru simplul motiv că aceste statui sunt, peste tot în lume, antropomorfe! Din nou se pune problema manifestării unui arhetip
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
repere și de certitudini. Nominalismul duce la război contra idealismelor, el acționează asemeni calului troian în istoria filosofiei oficiale... Definind adevărul ca pe un moment într-o mișcare, atrăgând atenția asupra fluxului care durează vreme îndelungată și nu în apogeul orbitor al clipei, Montaigne inventează, în felul lui, dialectica modernă. în același timp, el numește un anume moment pentru folosința hedonistă a timpului, un îndemn la trăirea clipei și la umplerea ei cu densitate. S-a afirmat, în mod eronat, că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
a ceda. Se poate, de asemenea, întâmplă că dificult)țile de adaptare și necesitatea unei acțiuni calculate s) devin), pur și simplu, prea covârșitoare. Claritatea cu care necesit)țile de acțiune pot fi acum observate poate fi ștears) de fulgerarea orbitoare a exploziilor nucleare. Teamă c) aceasta s-ar putea întâmpla înt)rește forțele și procesele pe care le-am descris. IV Un sistem de dou) puteri are numeroase virtuți. Înainte de a le explica mai detaliat, ar trebui examinat) chestiunea durabilit
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mai „facă sens”, să nu mai depindă de un centru unic, În care asociațiile decurg dintr-o logică ce scapă unui logos. Ca să vin mai aproape, În literatura română, cred că tot anarhetipic funcționează câteva din scrierile ultimului deceniu, de la Orbitorul lui Mircea Cărtărescu la Exuviile Simonei Popescu. Logica lor nu mai este constructivă, cosmoidală, este o logică a asociațiilor mnemotice, sinestezice sau de orice altă natură, inclusiv mitice, dar nu bazate pe un mit unic, ci pe fragmente de mituri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
configurează Într-un sens unitar și final, există totuși unitățile mai mici de sens. Pe undeva, nu știu dacă nu cumva pe trupul mort al arhetipului nu se ridică niște copii arhetipali la fel de unitari. Mihaela Ursa: Puneai pe același plan Orbitor cu Exuvii ca exemple de rupere, de destrucție a textului. Mie nu mi se par a sta deloc pe același plan, chiar În afara oricărei judecăți de valoare, tocmai pentru că Exuvii ajung la anarhetip, la niște fulgurații de sens Între care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oricărei judecăți de valoare, tocmai pentru că Exuvii ajung la anarhetip, la niște fulgurații de sens Între care se Încheagă niște condiționări și niște tensiuni precum cele din norul de materie stelară-arhetipală pe care Îl dădeai ca metaforă a anarhetipului. Or, Orbitor este totuși, o spun cu riscul de a fi acuzată de vulgaritate, dincolo de calitățile ei evidente, o carte care devine pe alocuri prolixă pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși făcută necanonic, merge pe o structură care intră totuși În arhetip (În arhetipul copilăriei Înminunate, cu mirări și fascinații), În timp ce Mircea Cărtărescu, cu Orbitor, intră, prin pulverizarea intenționată a poveștii și prin acel puzzle de mituri, În structura de anarhetip. Din punctul de vedere al stilului, Într-adevăr, ambele proze țin, după mine, de un demers anarhetipic, chiar dacă autorii textelor nu au avut În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
scriitor al modernismului. Îl invoc ca unul dintre mulți alții tocmai pentru că Îmi permite să realizez un contraargument În oglindă. În altă ordine de idei, Îmi pare rău că trebuie să spun că mie mi se pare că și În Orbitor, și În UBUcurești există un arhetip clasic, ce funcționează ca la carte. În ambele cazuri autorii fac tentativa de a-și fixa un punct de reper, ba chiar de a-și centra discursurile Într-un arhetip bine cunoscut nouă, transparent
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
există un arhetip clasic, ce funcționează ca la carte. În ambele cazuri autorii fac tentativa de a-și fixa un punct de reper, ba chiar de a-și centra discursurile Într-un arhetip bine cunoscut nouă, transparent. La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]