1,597 matches
-
pot dezvolta boli psihice sunt următoarele: a) Constituția perversă este caracterizată prin scăderea considerabilă a simțului moral, până la pierderea acestuia, personalitate de tip imoral, vicioasă, inadaptabilă, delictuală, antisocială, needucabilă, perversă; b) Constituția paranoică desemnează tipul suspicios, egocentric, rigid, interpretativ, retras, orgolios, cu dificultăți serioase de adaptare și comunicare; c) Constituția emotivă se caracterizează prin hipersensibilitate, labilitate, dispoziție afectivă inegală, imprevizibilă; d) Constituția mitomaniacă sau imaginativă se caracterizează prin tendința la mitomanie, confabulație, înclinare către reverie, imaginativi, tendință către simulare sau suprasimulare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se supraestimează, este virulent, conflictual, agresiv, mereu în conflict cu societatea. 5) Psihopații vanitoși Aceștia sunt acele personalități care vor să apară mai mult decât sunt în realitate. K. Jaspers îi numește isterici. Ei sunt personalități de tip artificial, orgolioși și excentrici care caută în mod permanent să atragă atenția celorlalți asupra lor. 6) Psihopații cu dispoziție labilă Ei sunt, de regulă, persoane cu o dispoziție fie excitabilă, fie depresivă, cu un caracter permanent oscilant. Le sunt caracteristice fugile, excesele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
timpului, în România, în funcție de regimurile ideologice care i-au folosit (de la comuniști la politicienii din postcomunism, care au fost eminențele cenușii ale mineriadelor). Din studiul lui Rus reiese că minerul este proiectat și se autoproiectează prin intermediul unei masculinități puternice și orgolioase, care a fost speculată de diferite regimuri ideologice. Comunismul, în prima sa fază, a construit din miner un „proletar arhetipal”, un „vârf de lance al proletariatului”, un om nou. Minerii au acceptat această mitizare, care le conferea o aură simbolică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și a gratiilor la ferestre. Din aceleași motive, multe personalități, chiar politice, își numesc psihoterapeutul „sfătuitor/consilier”, dar și pentru că se asociază cu ideea de slăbiciune interioară. Noi putem schimba numele realităților după nevoile noastre emoționale sau ale satisfacerii eului orgolios, însă falsificările ne înfundă mai devreme sau mai târziu. Un „expert în reincarnare”, unul care promite legături cu „lumea de dincolo” sau chiar „eliberarea prin sinucidere”, cum a fost cazul sectei din Tenerifa, unde s-a încercat evitarea prin suicid
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu sprijinul lui Titu Maiorescu, se transferă, tot ca profesor, la Iași. În 1872-1873 l-a suplinit pe Maiorescu la Catedra de filosofie a Universității din Iași. P.-F. a fost membru al societății Junimea din 1868, dar, impulsiv și orgolios, cu toate că avea aceleași idealuri estetice, se îndepărtează de gruparea ieșeană. Preocupat de orientările mai noi ale filosofiei și disciplinelor înrudite, a tipărit manuale de psihologie și logică și a popularizat metodele pedagogice ale lui Friedrich Fröbel. Activitatea de scriitor a
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic și ironie (inclusiv autoironie), către epicul ori portretul șarjat. Poetul declară, de altfel: „Sunt un François Villon, născut din flori,/ În jurul meu
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
în Imperiu, administrator chibzuit și cu dragoste de țară, atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
semnele unei teribile anxietăți, sub imperiul căreia în cele din urmă își curmă viața. De la teza freudiană scriitorul își permite o singură corecție, antrenând textul într-o direcție facil cvasifantastică. Cu toate că autorul nuvelelor și povestirilor din deceniul ’20-’30 declara orgolios în interviuri, ori de câte ori avea prilejul, că își dorește eliberarea de sămănătorism, în romane el rămâne captiv, deliberat și cu o anume frenezie, al inventarului de teme al curentului, avându-l de cele mai multe ori companion și pe Mihail Sadoveanu. Mai mult
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de Hector Berlioz nu este întâmplătoare. Scriitorul experimentează o formulă stilistică neobișnuită și oarecum singulară în proza românească. Își propune, de pildă, să insinueze narațiunii modelul retoric al simfoniei lui Berlioz. Tentativa amintește teoretic de André Gide și de proiectele orgolioase ale eroului din Les Faux-monnayeurs (1925). Practic însă, P. este mai aproape de experiența pe care o întreprinde Aldous Huxley în Punct, contrapunct (1928). Și el își dorește un tip de narațiune în care conlucrarea internă, infrastructurală a capitolelor să aproximeze
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
operat. Ambele curente afirmă subiectivitatea, cultivă sentimentul, urmează principiul înfățișării lumii așa cum este percepută de subiectul liric, și nu așa cum pare a fi aievea, obiectiv. Însă în timp ce romantismul arborează acest principiu cu ostentație, programatic, îl teoretizează, îl expune în manifeste orgolioase, p. îl aplică discret, neavând o estetică proprie, explicită. S-a spus, pe bună dreptate, că „preromantismul exprimă mai mult o psihologie decât o filosofie” (Mircea Anghelescu). Îi lipsește și combativitatea. Pasiv, „feminin”, p. nu adoptă atitudini polemice, nu cultivă
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă conștiință de sine, fără false sfiiciuni, a vieții unei dive căreia ursitoarele nu s-au îndurat să-i menească și o faimă europeană. SCRIERI: Amintiri din teatru, Iași, [1922]. Repere bibliografice: Dafin, Figuri, I, 65-67; Dafin, Iașul, I, 213-216; Otilia
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
studiului substanță și coerență. Prin reconstituire se ajunge la portret: „Sistemul de contraste funcționează implacabil. Un anxios care se voia olimpian. Individ de geniu, așezat pe un agresiv complex de superioritate - poate fi inhibat de privirea rece a unui student! Orgolioasă timiditate, sensibilitate exacerbată. Călinescu era un Hercule cu multe călcâie ahileene.” P. se arată preocupat și de teoretizarea anumitor aspecte ale mass-media. În Elemente esențiale de tehnică mediatică (2001) prezintă sistematic noțiuni, concepte și practici proprii domeniului. Autorul e și
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
principalelor trepte lirice. Prima etapă este cea a spiritului insurgent, vocația contestației constituindu-se în element definitoriu: „Nu ne vom înghiți niciodată/ sub epiderma sfâșiată a zilei/ ascunși în avanposturi înșelătoare” (Veto!). Urmează, firesc, conturarea propriilor motive poetice, cu invocarea orgolioasă a modelelor: „Am văzut îngerii -/ copiii teribili ai epocii noastre/ reali ca o desprindere sau un efect al tristeții/ pe trotuare/ sfidând rețetele” (García Lorca, Brecht, Neruda și alții). Obsesia orașului și o apăsătoare lehamite de cotidian, motive dominante, conduc
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
și în resorturile ei intime, i se descoperă cu greu. Este o alteritate de o factură aparte, care nu se dezvăluie, se apără, se ascunde cu obstinație în spatele unor tradiții inamovibile. Zidul (fie că e vorba de Marele Zid, semn orgolios al grandorii, fie de zidurile succesive care protejau palatul imperial din Pekin, fie de incinta reședinței rezervate solilor, și ea un fel de închisoare) și poarta, strașnic păzită, par a fi „mobilele” unei steme a impenetrabilității. Totul în acest univers
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
o alteritate bine înțeleasă) - au a prezenta cititorului, făcând mereu apel la un referent - civilizația europeană, o mare civilizație. Superpopulată și hiperurbanizată („împărăția chineză nu e atât de mare, pe cât este de plină de târguri și înțesată cu oameni”), mândră, orgolioasă în „deosebirea” ei, pe care o conservă printr-o izolare sprijinită și natural („pare o lume despărțită de restul pământului, căci din toate părțile drumurile celorlalte împărății către ea sunt împiedicate parcă de un zăgaz natural”), lumea chinezească nu încetează
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
o izolare sprijinită și natural („pare o lume despărțită de restul pământului, căci din toate părțile drumurile celorlalte împărății către ea sunt împiedicate parcă de un zăgaz natural”), lumea chinezească nu încetează să se baricadeze prin opreliști nu mai puțin orgolioase în gigantismul lor. Marele Zid, căruia M. îi descrie atent structura și funcțiile, s-ar fi putut legitima „alături de cele șapte minuni ale lumii” și să păzească o autarhie ale cărei vechi temeiuri păreau că începuseră - dacă nu se scapă
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
spirit manierist, dar gândește manierismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică, iar ambiguitatea ca o posibilitate a spiritului de a îmbogăți obiectul analizei. Cărțile proprii îl dezmint, totuși. Ele arată un spirit angajat, hotărât să moară pentru ideea morală, orgolios la culme și irepresibil. Este, din acest punct de vedere, o oarecare contradicție între inflexibilitatea moralistului și ideile de toleranță și democrație pe care le propagă. Polemicile nu mai sunt deloc cordiale în cărțile apărute după 1989. Revoluția l-a
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
răspunde la un compliment. Terapeuții notează pe tablă „gândurile care împiedică să...”. Principalele gânduri automate care apar atunci când trebuie să se facă un compliment cuiva sunt: - „Va fi prea lingușitor”. - „Voi roși și se va observa acest lucru” - „Va deveni orgolios”. Terapeutul îi pune atunci întrebări pacientului care joacă în legătură cu gândurile și emoțiile sale, în manieră socratică, apoi le scrie pe tablă și discută despre ele cu ceilalți membri ai grupului. Grupul tocmai a citit „gândurile care permit să...”. Apoi, terapeutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acțiunea din prezent și pe câteva personaje, implicate într-o stranie crimă petrecută pe plajă, la mare. Personajul central, Theodor Hristea, nu mai este un justițiar, ci un doctor foarte bine plasat social și profesional, un ambițios, dar nu un orgolios al adevărului, ci al puterii. Implicându-se într-o anchetă, nu o face decât pentru a-și dovedi forța, invulnerabilitatea. „Puștiul” delincvent nu are voie să îl înșele, să-i strice planurile, concediul, încrederea în sine. Hristea vrea să îl
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
libertate și religie la sfârșit de mileniu (1997) au ca supratemă „urgența depășirii uneia dintre polaritățile definitorii ale lumii moderne”: cea dintre secular și sacralitate. N. se situează polemic față de maniheismul contemporan, care opune tranșant, de o parte, raționalitatea științifică orgolioasă, iar de cealaltă, sistemul de referință categorial și discursiv al religiei, așa cum a fost fixat în Scripturi, căutând în ele marile modele metanarative. În tot ce întreprinde, teoreticianul probează un simț versat al urgenței intelectuale - românești, ca și general culturale
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
imaginare sau rememorate. E o tehnică mizând pe aglutinare și pierderea reliefului exact, pe arabesc, în care se resimte influența mai vârstnicului prieten Mircea Ivănescu, apariție reală în poeme (ca personaj). O anume nostalgie difuză, care cedează uneori în fața unei orgolioase, masculine vitalități, se explică prin împrejurări biografice, ușor de discernut: plecarea soției, mama copilului său, obsesia iubirii pentru ea, obsesia trecutului împreună, a cuplului / familiei destrămate etc. Iubirea rămâne tema principală a liricii lui P., o poezie autentică, trăită, prin
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
traduceri din versiunile apărute în diferite limbi neoromanice în cartea Romanische Volksbücher. Querschnitte zur Stoffgeschichte und zur Funktion ausgewählter Texte (1978). O importanță aparte are inserarea culturii române în cercetarea unor fenomene europene similare, aceasta fiind discutată fără declarații inutile (orgolioase în subtext) despre „specificul național”. Cărțile populare, mai ales Varlaam și Ioasaf și Genoveva, au numeroase legături cu legendele și parabolele medievale, după cum argumentează K. și în Menschen im Märchen. Studien zur Volkserzählung (1994). Materialul narativ al Genovevei este înrudit
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
dramaturgului e de a avea replică, cât mai deșteaptă și subțire. În Noaptea e un sfetnic bun e vorba de dramă. Drama este a inginerului Anatol, om cu experiență vastă și de o neîndoielnică bună-credință, însă prizonier al unor convingeri orgolioase și definitive. Abia în urma unui grav accident, cuprins de remușcări, el își va înțelege greșeala, renunțând la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]