854 matches
-
ochii noștri bate ceasul vârstelor, iar ,,muzica” lui pornește din inimă. Această muzică este zgomotoasă, romantică, tristă, după vârstele omului sau după felul său de a trăi clipa. Ceasul inimii cred că nu este sincronizat cu ceasul de pe mână, cu orologiul, cu pendula, cu cronometrul... cu Big Ben-ul Londrei. El măsoară fericirea, liniștea, disperarea, dar în emoții, nu în secunde. Ceasul inimii, aidoma ceasului-ceas are toate timpurile învățate la școală: trecut, prezent și viitor. Dintre toate, ar trebui să înfrumusețăm
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ci timpul cât durează ea. Nu timpul real al duratei reale a muncii reale, durată care se identifică cu ea, ci, și în acest caz, o reprezentare a acestui timp real, adică timpul obiectiv al universului, timpul lumii și al orologiilor așa cum nici munca obiectivă nu era decât reprezentarea muncii reale în această aceeași lume. Însă măsura timpului obiectiv care se scurge între ora 8 și prânz, între ora 14 și ora 18 și care se scrie "opt ore" măsură matematică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și În care Înotau blânzii delfini și cumplitul Leviatan. Peste această barieră, brațul femeii atingea ușor mâna bărbatului, Întinsă ca să Îl apuce, iar Împreună alcătuiau un semicerc. Existau și niște semne gradate și niște cifre arabe, care aminteau de un orologiu solar. În partea de jos, Într-un cartuș, era scris: DECLINATIONIS MAGNETICAE GRADUUS. Apăruse pe neașteptate, ieșind din tenebre. Trebuie că urcase din puț, prin galeria subterană. Privirea sa nu avea nimic prietenesc, iar ochii albaștri Îi străluceau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca lui de labrador, cum Îi plăcea să-și spună, aplauda de unul singur replici sau scene care Îl impresionau. Sala Îl urma docilă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și aici pentru a sărbători plecarea domnului Cain În Israel. E prima repatriere Înconjurată cu bucurie și dragoste. De aceea pot spune, fără teama de a greși: ne veți lipsi, domnule Cain. (Aplauze) Vă mulțumim pentru sutele de ceasuri și orologii pe care le-ați reparat, ceea ce ne-a permis să ținem pasul cu timpul, și vă asigurăm de veșnica noastră pomenire. (Aplauze) Și, pentru că nu se știe dacă o să ne mai vedem vreodată, permiteți-mi să vă urez de pe acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toți inițiații scriau în ritm și în rimă. Pe de altă parte, nici iubitele nu știau, probabil, exact ce să-i răspundă. Pentru că niciodată nu-i răspundeau. 356 DANIEL BĂNULESCU Rămase încremenită. Se roti lent, cu zgomot de mecanism de orologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture și jumătate. În sensul acelor de ceasornic. Fu oprită din nou în aceeași poziție suspendată. Un glob de pâclă roș-albăstruie (luminat din interior), coborî de-a lungul reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
O geniu, ce pătrunzi Nemărginirea - iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse. Taci, taci, suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pare Că din aceeași rădăcină crește O insulă în sus și una-n jos. Și nu-i nimica în aceste ramuri: Dintr-un copac într-altul numai țes Painjini de smarald painjinișul Cel rar de diamant - și greeri cântă, Ca orologii aruncate-n iarbă. Și peste râul mare, de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legăndu-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în ev. Timp, căci din isvoru-ți curge a istoriei gândire, Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a fi compuși? Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pân-la groapă, În ăst spaț-nu-i adevărul. Orologiu ești ce sapă... Tu nedând v-o deslegare, duci l-a deslegărei uși. Ș-astăzi punctul de solstițiu a sosit în omenire. Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcînd schițele ei; În zădar palizi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dup-un colț dispar acum... {EminescuOpIV 195} O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil, Un câne fuge spăriet, Șuer-un lotru de băiet, Într-o răspînție uzată Și-ntinde-un orb mâna uscată, Hamalul trece încărcat, Și orologiile bat - Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. {EminescuOpIV 196} MURMURĂ GLASUL MĂRII Murmură glasul mării stins și molcom Încunjurând a Italiei insulă mândră - O luminați, a cerului stelele albe, Câmpilor noștri. Vă vărsați icoanele voastre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai trezi... păcat! și nu mă-ndur. Dormi liniștit c-un braț pe după cap. Din când în când cu ochiul eu te fur, Din când în când din mână cartea scap. {EminescuOpIV 245} Și-s fericit... Pulsează lunga vreme În orologiu cu pașii uniformi... De ce te temi? Cu mine nu te teme! De nu te culci, te culc cu sila... Dormi! {EminescuOpIV 246} ÎN FEREASTRA DESPRE MARE În fereastra despre mare Stă copila cea de craiu - Fundul mării, fundul mării Fură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
curat și antic - Toate-mi sunt de o potrivă, Eu rămân ce-am fost: - romantic. {EminescuOpIV 297} {EminescuOpIV 298} Mureșanu (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericii bate miezul nopții). MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se sbate miază-noaptea... iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Și somnul, frate-al morții, cu ochii plini d-eres
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
izolate În capsulele lor. Ce s-a-ntîmplat cu ei? Zici că-s vreo rasă de pe-o planetă Întunecată care nu suportă lumina puternică de-aici. — SÎnt refugiați din calea timpului, Charles. Uită-te și tu În jur - nu există niciun orologiu nicăieri și mai nimeni nu poartă ceas la mînă. — Refugiați? Da... În unele privințe, locul ăsta Îmi amintește de lumea a treia. E un fel de favelă din Rio pentru locatari cu dare de mînă, sau un bidonvil luxos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
faptul că a ajuns să-i urască pe cei care râd în gura mare. ― Pentru ce-mi spui toate astea? ― Nu știu. Spun ce-mi trece prin minte... Am visat o cetate care avea tot ce-i trebuia, clădiri, turnuri, orologii, piețe. Un singur lucru îi lipsea: trecutul. Orologiile nu voiau să măsoare decât clipa. Sunetul lor n-avea nici un fel de ecou. Bătrânii mureau singuri printre copaci și ziduri fără umbră. Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cei care râd în gura mare. ― Pentru ce-mi spui toate astea? ― Nu știu. Spun ce-mi trece prin minte... Am visat o cetate care avea tot ce-i trebuia, clădiri, turnuri, orologii, piețe. Un singur lucru îi lipsea: trecutul. Orologiile nu voiau să măsoare decât clipa. Sunetul lor n-avea nici un fel de ecou. Bătrânii mureau singuri printre copaci și ziduri fără umbră. Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici zidurile, nici copacii, nici oamenii. Soarele trecea prin
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ia la revedere, Uri îi puse un deget pe buze. Nu la revedere, spuse el. L’hitraot. Înseamnă „Până când ne vom revedea “. Și ne vom revedea. Curând. Se sărutară și amândoi știură că promisiunea nu era în van. Acum un orologiu bătrân bătea ora zece în depărtare, fiind fără îndoială un dar din partea britanicilor care construiseră acest sediu al guvernului când stăpâneau Palestina. Maggie auzi deodată un val de zgomot venind de afară: sunetul mai multor mașini și o gloată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asigură doar transportul feroviar al țării unde ministrul de resort și-a dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute și jumătate. Era exact ora 18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu ochii de cadranul alb și rotund, Toshiro Fujimori și-a privit, din instinct, rablamentul expirat de la mână. La urma urmei, era un rău și un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul gării, ca să poată potrivi orarul și minutarul ceasului său, amândouă oprite aleatoriu În timpul ultimului exercițiu de resuscitare dinaintea plecării din Osaka. Nu era nevoie: obiectul care dăduse În primire În urmă cu două luni și care Îl făcuse de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
treacă-meargă, se poate accepta și cvasiimposibilul; a doua oară, coincidența magică era absolut exclusă, inclusiv În teorie. „Încearcă să-ți imaginezi starea mea În clipa când am luat În mână Citizenul și am constatat că pornise și că arăta, asemenea orologiului meu estudiantin de odinioară, ora exactă”, aproape s-a rugat să-l cred Toshiro Fujimori. „Roger, știu că pare o nebunie, Îmi dau seama că orice creier Înzestrat cu un minimum de rațiune nu poate admite așa ceva. Eu Însumi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul nevinovăției Îmi dădea o stare de liniște vecină cu inconștiența. Nu mă temeam câtuși de puțin, cu toate că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai continui În această direcție. Povestea anilor de colegiu petrecuți În Anglia este de fapt povestea strădaniei mele de a deveni scriitor rus. Aveam sentimentul că Întreg Cambridge-ul și toate celebrele sale caracteristici - ulmi venerabili, ferestre cu blazoane, turnuri cu orologii locvace - nu erau importante prin ele Însele, ci existau doar ca un cadru și un suport al profundei mele nostalgii. Pe plan emoțional eram În situația unui om, care, pierzând o femeie, rudă apropiată, Își dă seama - prea târziu - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sprijinit de perete, încercând să nu se gândească decât la drumul pe care îl avea de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape complet altul descoperit, în care un bărbat așezat în spate saluta mulțimea ridicând brațele. Polițiștii stăvileau mulțimea care striga și aplauda, iar de la ferestrele caselor femei și copii aruncau flori și serpentine colorate. Strânse arma cu putere și așteptă. Orologiul gării slobozi două bătăi, îndemnându-l, parcă, încă o dată să uite totul, dar ecoul lor se pierdu între urletele sirenelor, strigăte și aplauze. Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi dorit să fac parte din familia florilor-orologiu. Dar m-am gândit serios la asta zilele trecute bulversată de meridianele și paralelele peste care sar în fiecare zi, ca într-o cursă aiurită de obstacole, cred c-aș fi un orologiu natural dereglat. Sunt un fel de cetățean al lumii care și-a cam pierdut busola. Nu mai știu unde este nordul. Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca un rug În Întuneric. Un fluierat sparse aerul și un șir lung de lumini Îi apăru În orizontul privirii lui, mișcându-se Încet. Se uită la ceas, În timp ce un orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]