21,114 matches
-
sălbatic. // Vine ziua aurindu-mi pâinea. / Vine seara aromindu-mi vinul. Vine mama îndulcindu-mi gândul. («Patria» VRF, 30). Desigur, dacă ești bună sămânță: Dar mai întâi / să fii sămânță. / Tunet să fii. / Ploaie să fii. Lumină să fii. Să fii os / de-al fratelui tău / retezat de sabia dușmană. / Brăzdar să fii. / Doină să fii / Ca să ai dreptul / a săruta acest pământ / îndurerat / de-atâta rod. («Dar mai întâi” VRF, 31). Mâna Mamei-Patrii este coroană-mpărătească pe fruntea fiului: Când m-am
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
mamei” VRF, 52). Profunde reverberări de suflet românesc întâlnim și în alte poezii în care apare simbolul mamei: Pe izvor cu val de verde / Suflet sună, gând se vede. Tot ce-i veșnic și frumos, / Ce-i frumos, e domnesc os ! / Pe izvor cu val de bine / Doină crește, dor tot vine. Tot ce-i dor e neușor, / Chiar de vine pe izvor ! («Izvorul mamei” VRF, 54); Pe fag dulce-amărât / Arde, mamă, alba-ți stea, / Te uitași la ea atât / Încât
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
aveau de partea lor atât populația, cât și străinătatea. Plus spaimă paralizanta a iliescienilor, care se așteptau, din clipă în clipa, să fie ridicați și zvârliți în pușcării. N-ar fi opus nici o rezistență, pentru că se știau putrezi până-n măduva oaselor. Or, oamenii lui Constantinescu și Român (cei doi poli negativi ai societății românești de dupa '96) erau ocupați să zmulgă din mână pedeseristilor benzinăriile, pădurile, lanțurile de shop-uri și funcțiile de conducere de la bănci, FPP-uri și alte vaci grase
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
mască umană. Publicul vede în personajul iluzoriu o realitate umană palpabila, de fapt o incarnare a propriei fizionomii la care visase. El renunța pentru un timp să întrupeze idealul prin propriile forțe. Idealul se află de față în carne și oase îmbrăcat și împodobit după ultima modă. Fizonomia vedetei devine o imagine interiorizata cu ușurință pentru că ea este familiară, pozitivă, prietenoasă. Ea are o însușire rară, - aceea de a răspunde afirmativ dorințelor tale întrupându-le imediat în concretul imaginii. Ea devine
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
Gheorghe Grigurcu Să citim un poem al lui Jean Follain, din volumul sau de tinerețe, La main chaude (1933): Se vede cum se lungesc cămpiile/ pe care le-nfloreste trifoiul stacojiu:/ o sărăcie aprigă/ usucă/ oasele craniene/ prin niște linii franțe ămbinate,/ palida cenusă-a unui Byron/ se vantura pe malul marilor;/ albele oscioare/ ale urechii lui Mallarmé/ șanț ascunse an tărăna din Valvins,/ postavul verde/ al hainei ămpăratului/ se destramă că spumă/ și inima lui Apollinaire
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
un amestec de lirism și fiziologie, de tentație vizionara și concretețe biologică, doveditoare a unei trăiri poetice care nu s-a eliberat de corporal, care se-ntoarce obsedant spre mediul acestuia că spre unul salvator. Dacă mințile se fierb aidoma oaselor pana la dispariție, daca larvele spaimei transpira an drumul lor ascendent, daca peștele e dezmierdat cu cuțitul și dacă suferinzii de inimă ași comercializeză săngele, aceasta ănseamnă că poezia se mulează pe viață imediată, ca participa la existența materiei, așa cum
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului sau/ plăngăndu-i pe umăr.// Patria se pustiise de noi.// Lumină nu lumină.// Timpul ăntepenise la gură cuvântului" (Recviem). Întretăierile dintre obiect și ființă accentuează și ele decompoziția unui
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
o cameră cu ziduri livrești" (Ștreangul negru). Cartea nu e decît o entitate thanatică, o cripta: "Dacă toate gîndurile duc într-o carte/ fericită carte ești pămîntule/ o moarte întreaga voi dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Ori un grandios decor mort, o istorie provocatoare prin contrastul sau față de prezentul viu: "Oare lașitate se cheamă întîrzierea în utopii?/ Voci. Mereu voci. Stau în camera mea/ ca-ntr-un templu de
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
filozofice. Firește, e vorba de coloraturi stilistice diferite în aceste două cărți: prima e un tratat de filozofie, în sensul aproape clasic al cuvîntului, în vreme ce a doua păstrează savoarea vie a unui discurs cîndva adresat unor fapturi în carne și oase, fie acestea chipuri într-un auditoriu, sau doar bănuiții cititori ai unei reviste. Ce vreau sa spun e că Lévinas-ul tradus de Ticu Goldstein e mai emoționant, mizează pe o retorică rafinată a poeticului infuzat în cele mai grave reflecții
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
steaguri ros-tricolore nu fluturau în preajmă. "Evident", mi-am spus, "o grevă!" Deducția părea logică, pentru că de ani buni doar grevele pot să-i solidarizeze pe români! Curios să aflu cărei categorii sociale îi ajunsese de data aceasta cuțitul la os, m-am apropiat de un domn ce stătea calm și l-am întrebat: "De la ce întreprindere sunteți?" M-a privit contrariat, fără să-mi răspundă. Am insistat cu întrebările: "Pentru ce faceti grevă?" Oarecum plictisit, dar și vag amuzat, mi-
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
blestemul scenei, că artiștii sunt în stare să facă orice, să se zvîrcolească, să se cațere pe funii, să se bălăcească în vopseluri - orice, dar pentru nimic în lume să nu stea locului. Un morb hiperactiv le-a intrat în oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul gurii, actorii dezlegînd cuvintele de o pronunție normală și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
de puține eforturi să fie căutate și publicate, câte se mai pot găsi, nu numai pentru a impune o dimensiune necunoscută bine a literaturii vremii, ci și pentru a omagia curajul și poate talentul unor scriitori care și-au lăsat oasele în închisorile de atunci, odată cu manuscrisele lor uitate în sertarele cenzurii. Cartea Lilianei Corobca conține un foarte bogat material pentru cunoașterea condițiilor în care scriau scriitorii acelor vremuri tulburi și întunecate. Din ea se pot nutri multe alte proiecte, pe lângă
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
din aburi. Tic tac, tic tac, ... Câte împarte grăunțele cu siguranță. lemnele putrede, rămase nearse. după-amiezi de duminică ronțăie Geana le știe rostul. Șoptit, În cameră aerul e înghețat și timpul cu zgomotul marcat de vorbește cu mama, care frământă oasele mă dor sub plapuma rece. liniște. Și nopțile lungi, de iarnă. aluatul cu aceiași îndemânare cu Un deget de la picior mă doare cât Acuma tace. Mă ridic încet să nu care Geana împrăștie bobii. un picior întreg când îl ating
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
Baschetbalistului american Hardy Chauncey, de la CSS Giurgiu, nu mai putea fi salvat, din cauza leziunilor severe ale trunchiului cerebral, produse de hipertensiunea intracraniană severă. Hemoragia consecutivă traumatismului a comprimat și distrus masa cerebrală, doearece oasele craniului nu permit expansiunea lichidului, care astfel distruge unele zone ale creierului. Medicii trebuie să explice, eventual după necropsie, dacă ar fi fost posibilă salvarea pacientului printr-o intervenție rapidă, în Giurgiu, care nu are însă o clinică de neurochirurgie
De Ce a murit baschetbalistul american Hardy Chauncey () [Corola-journal/Journalistic/25002_a_26327]
-
doi eroi principali ai cărții, dintre care unul figurează ca un soi de alter-ego al lui Eça însuși, Carlos da Maia, se vor regăsi și recunoaște în finalul cărții drept romantici incurabili. Tot ceea ce a scris Eça după 1888, după Os Maias, poartă marca împăcării discrete cu romantismul care începe să inunde paginile ultimelor lui romane. În momentele sale de sinceritate și în marile nuvele, Caragiale - cel de la maturitate și bătrînețe - își va recunoaște păcate romantice, demonstrînd că avea cu romantismul
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
Românie proprii, amîndouă inventate. Portugalia lui Eça apare ca o țară oprită în timp, toropită de căldură, abandonată la o margine a Europei, unde nu se întîmplă nimic. Marile creații romanești, Vărul Basílio, Capitala, pentru a nu mai vorbi de Os Maias, înfățișează spectacolul unei Lisabone iremediabil provinciale, unde oamenii nu fac altceva decît să discute la infinit, fără vreo consecință practică. Viziunea queirosiană asupra Portugaliei este cea a unui loc situat în afara timpului, a unei lumi oprite din evoluția ei
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
trasee excepționale. Dandysmul îl caracterizase pe Eça încă din tinerețe, cînd milita în principiu pentru idealurile sociale ale lui Proudhon și Hugo, pasionîndu-se concomitent de Baudelaire și de satanismul simbolist. Pe măsura trecerii anilor, ultima latură devine dominantă. Deja romanul Os Maias marcase un nou tip de proză față de proza practicată pînă atunci. Fraza atinsese un soi de alexandrinism stilistic, redutabil, pe care proza portugheză ulterioară nu l-a mai egalat. Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
60 se vor recunoaște, în ultimul deceniu al secolului, drept niște vencidos da vida („cei învinși de viață”), Eça știe să evite prăbușirea spirituală a acestor „învinși” fără să cadă în disperarea ultimă, care i-a măcinat pe eroii din Os Maias. Estetismul și arta pură - iată o interesantă soluție personală de supraviețuire. Ultimele romane queirosiene (Corespondența lui Fradique Mendes, Ilustra casă Ramires, dar mai ales Orașul și muntele) duc la extrem inovațiile stilistice din Os Maias: absența aproape completă a
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
lui Caragiale. S-au instalat în literaturile lor naționale în regim monoic și în afara timpului. Chiar dacă în a doua jumătate a secolului al XlX-lea există romancieri portughezi care reiau temele queirosiene, care își populează romanele cu personaje inspirate de Os Maias (de exemplu Abel Botelho, Lourenço Pinto, Teixeira de Queirós), mediocritatea absolută a literaturii acestora nu face decît să lumineze distanța enormă care îi separă de Eça. Iar secolul XX, secolul romanului portughez, nu a dat nici un nume care să
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
a putut avea la noi loc din cauza diferenței de statură și de categorie între maestru și scriitorii care i-au urmat. Ceea ce îi unește etern pe Eça și pe Caragiale este faptul că unul a scris, dincolo de alte capodopere, romanul Os Maias, iar celălalt, dincolo de alte capodopere, piesa O scrisoare pierdută, unicate ce își consolidează valoarea pe măsura trecerii timpului. Cuplul luso-român Eça-Caragiale are toate șansele să înfrunte cu succes încă un secol.
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă-mă dor pe călcâi, Nu mai am înveliș, să mângâi iarba nu mai am înfățișare, tocită pe sandaua din osul drumului. nu mai am miez de foșnet. Doamne, fă-mă dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
nu mă sperie! Dr. Nițescu, cel care i-a făcut intervenția chirurgicală, a mărturisit că frumoasa brunetă a stat patru ore în sala de operație. ”Nasul ei va fi acum puțin mai mic ,căci accidentul i-a distrus mai multe oase”. Nu destule, aș dori să precizez, dar o să spui că fac asta din invidie. Ce accident? Dracu știe. O fi lovit-o vreun admirator cu un ciocan, de i-a frânt doar oasele nazale, nu și mandibula, cu care, iată
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
căci accidentul i-a distrus mai multe oase”. Nu destule, aș dori să precizez, dar o să spui că fac asta din invidie. Ce accident? Dracu știe. O fi lovit-o vreun admirator cu un ciocan, de i-a frânt doar oasele nazale, nu și mandibula, cu care, iată, se mai ajută la vorbit, din păcate. Dar care ciocan? Poate Christian Ciocan, revenit la viață, după ce a fost ținut pe tușă mai bine de un an. Adevărul face topul celor mai mari
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
Nimigean, în modul de asumare a scrisului, se întâlnește cu nouăzecistul Cristian Popescu. Într-un fragment de jurnal, autorul Artei Popescu vorbea despre „poemul care înglobează în el și împrietenește cititorul cu un personaj liric (poetul în carne, hârtie și oase) compus explicit din mai multe euri: auctorial, biografic, moral, ontologic, «lectorial» (adică eul care-și cară în cârcă toate lecturile atunci când se rostește, atunci când se scrie...)“. Nu altceva spune O. Nimigean, într-un poem discursiv, subliniind identitatea dintre sine și
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
fiind de fapt bazat pe de închisoare Cum anchetatorul de păsa... aceiași invenție a mea care era la Securitate mi-a arătat că voi sta la ND : Revenind la Viena, cum aplicată industrial la Combinatul ei “până îmi vor putrezi oasele”, am de ai optat pentru SUA când aveai Chimic din Craiova și brevetata în căutat să-mi folosesc timpul rude atât în Franța cât și în mai multe țări cu industrie chimică (“condamnarea administrativă” era Germania? avansată. de fapt de
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]