1,547 matches
-
este cazul lui Lisandru la Samos ori al lui Timoleon la Siracuza). Unii rămân anonimi, definiți doar de locul în care erau celebrați (precum eroul de la Maraton), ori prin stricta lor specializare (medic, portar, bucătar, apărător de muște, erou al ospățului, al bobului, al șofranului, al amestecării vinului cu apa, al măcinatului grânelor ori chiar "sperietorul cailor" de la stadionul Olimpia căruia i se cunoaște și numele, Taraxipos).41 Cultul eroilor, dublat de valențele sale politice, este strâns conectat cu teritoriul protejat
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a pururea cu noi; pe cînd viețuitoarea dinainte te rog să iei aminte! n-ar fi în stare să ne facă, zău, nicicînd un rău... Ba poate chiar ții minte ce te-nvăț? ne-am înfrupta din ea la vreun ospăț. În schimb, Cotoiul, fiule e-o cutră, ce prin cruzime sau prin viclenie își bizuie pe șoareci, cum toată lumea știe, întreaga lui bucătărie. Să nu mai judeci lumea, băiete, după mutră!" (La Fontaine, Fables) Observăm că fabula în general restrictivă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de acest fiu și eu, și bărbatul meu, și toți cei din preajma noastră și i‑am dat slavă celui Preaputernic, din tot sufletul. L‑am crescut cu trudă. La vremea cuvenită, i‑am căutat o soție și am făcut un ospăț. Dar când fiul meu a intrat în odaia de nuntă, a căzut mort” (9,43-10,1). Explicarea vedeniei întrerupe interpretarea lui Irineu: „Această femeie pe care ai văzut‑o”, spune arhanghelul Uriel, „este Sionul pe care îl vezi acum ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
maturitatea spirituală: „Chinurile sunt necesare credincioșilor, pentru ca ei, fiind oarecum măcinați, apoi frământați prin răbdare împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, în sfârșit, copți în cuptor (quodammodo contriti et attenuati et conspersi per patientiam Verbo Dei et igniti), să fie gata pentru ospățul Împăratului [ceresc]” (V, 28, 4). Nu este vorba aici nici de fatalism, nici de acomodare cu puterea persecutoare, ci, pur și simplu, de o înțelegere teologică a realității. Fiecare persecuție este un pas înainte pe drumul crucii și al curățirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
temă abordată de Irineu în mai multe locuri din Adu. haer. Vezi, de exemplu, V, 28‑29: „De aceea și prigoana este necesară celor ce se mântuie, pentru ca, fiind zdrobiți, frământați, puși la dospit și copți să fie buni pentru ospățul Împăratului. [...] În cărțile dinainte am pomenit cauzele pentru care Dumnezeu a îngăduit să se întâmple așa”. În fine, dimensiunile destul de reduse ale acrostihului îl obligă pe Commodian la o dozare foarte strictă a informațiilor. Este greu de conceput că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însuți, că „trezia” înseamnă provocare întru (re)cunoaștere și întru anticipare a ceea ar trebui să fie menirea unui artist. Iar acest proces al zămislirii nu putea trece decât prin „necuvânt”, prin „necreat” și, ca „Iărâmă”, firește, înspre un generos „ospăț al minții”. Cu-atât este mai merituoasă recunoașterea, sinceră și nedisimulată, cel mai frumos dar, ca o prosternare în fața unui prinț al poeziei românești. Bucuria de a se adăpa la fântâna dătătoare de miresme a poeticului nichitian a avut un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lăcașului. Divagația istorică romanțioasă reliefează figura excesivă, sadică a lui Jicmond (împăratul Sigismund), care îl supune pe Nicodim la încercări consacrate de hagiografie. Minunile religioase, ca și datinile populare, sunt frecvente în textele lui A. Zilele de hram, încheiate cu ospețe rafinate de o gastronomie fabuloasă, sunt însoțite de numeroase scene de aglomerare umană. Când schimbă mediul rural de inspirație, autorul se pierde în snoave echivoce, cantonate în anecdotic. SCRIERI: Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi, pref. C. D. Fortunescu, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
în minte cuvintele lui Iisus, consemnate de evanghelistul Luca (23, 46): „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe”. Filtram această percepție prin prisma lecturii cărții lui Giovanni Papini despre Viața lui Iisus, citită în traducerea lui Alexandru Marcu. Mă uimeau și, în același timp, mă răcoreau vorbele de bici ale Domnului către farisei. În templu și în piețe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale Bisericii Ortodoxe sunt articulate imperativ, iar nu deliberativ. Adeseori nu ascultarea filială, ci și comanda la supunere în stil islamic par să reprezinte adevăratul modus vivendi al ortodoxiei postcomuniste. Cândva, libertatea comuniunii în har, curajul profetic al mărturisirii și ospățul Cuvântului euharistic erau razele de aur ale dreptei credințe; astăzi, supușenia oarbă și frica de adevăr se revarsă din trista semilună a răsăritului... Sunt rari, dar nu încă definitiv dispăruți, episcopii și preoții iubitori de oameni, bărbați înzestrați cu charisma
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau Kamciatka -, tinerețele mele s-au obișnuit cu trista duplicitate a vieții de preot al Bisericii și colaborator al organelor de stat. Am acceptat excomunicarea fratelui meu, pr. Calciu-Dumitreasa. M-am scăldat în apele gri-unsuroase ale fățărniciei. Prin ploconeli și ospețe mănăstirești cu tovarășii din marea nomenclatură, am urcat nestingherit în ierarhie. România suferea de foame, iar eu uitam de votul sărăciei monahale, participând la congrese ecumenice despre lupta pentru pace. În timpul dărâmării lăcașurilor de cult am lăudat ideologia Internaționalei Socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
literat, teolog și păstor al Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul „onomastic” din înțelepciunea Sfintei Scripturi sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul scris, rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iconarilor (1995) îi valorifică adecvat predispozițiile lirice. SCRIERI: Fericiți când renaștem, Timișoara, 1976; Noua promisiune, Timișoara, 1980; Scoica de aur, Timișoara, 1984; ed. (Cine rămâne treaz), Timișoara, 1994; Călătorie spre dragoste, Timișoara, 1988; Purgatoriu, Timișoara, 1995; Tânguirea iconarilor, Timișoara, 1995; Ospățul solemn, Timișoara, 1998; Piscina, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Fericiți când renaștem”, F, 1977, 2; Ulici, Prima verba, II, 162-164; Marian Odangiu, „Noua promisiune”, O, 1980, 48; Eugen Dorcescu, „Noua promisiune”, F, 1980, 12; Nicolae Georgescu, Experiment modern, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
Sfânt, când avea să vină în urmaJertfei lui Hristos (Ioan 7, 38-39), va sluji ca să-L preamărească peHristos: „Din al Meu va lua și vă va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14) ca„Vistier al bunătăților”, care ia și dă la ospăț din „Vițelul cel îngrășat” (Luca 15, 23). Este vorba de marea taină a lucrării lui Hristosprin care toate cele de dincolo de moarte s-au arătat și semănat pe pă mânt, ca „Sânul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 18), „Dreapta Sa” (Ieșire
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de Dumnezeu,cerându-și „partea de avere”, de ființă (Luca 15, 12). Învierea a în-semnat, de asemenea, deschiderea ochilor pentru a vedea viața Luica „Lumina vieții” fără de moarte a „Părintelui Luminilor” (Iacob 1,17) și a o gusta ca un ospăț al darurilor Duhului Sfânt aduse printăierea „vițelului îngrășat” (Luca 15, 23), deoarece în Hristos „a binevoit Dumnezeu să se sălășluiască toată plinătatea dumnezeirii dupătrup” (Coloseni 2, 9). Ca „Ușă” de intrare, Jertfa este hotărâtoare pentru cunoașterea întrupării și drumul ucenicilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
le spusese; „Ferice de ochii voștri că văd și urechile voastre că aud” (Matei 13, 16). Căci prin necomuniune și cugetare ne-eclezială, individualistă, inima milostivă zidită în Hristos se poateînchide și porni spre orice „cruzime”. Biserica mărturisește pe Hristospentru ospățul cu vițelul îngrășat tăiat de Tatăl fiului risipitor cares-a întors din rătăcire la casa părintească, iar nu pentru „capul deaur” (Daniel 2, 31-35) neeclezial, căruia Arie i s-a făcut slujitor; nicipentru „vițelul de aur” (Ieșire 32, 1-6) al slujirii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Tatăl” (Luca 15, 23), Duhul Sfânt se va numi: „Vistierul bunătăților”, adică ieșirea celor ce au intrat prin „Ușă” la acea„pășune” duhovnicească anunțată de Hristos (Ioan 10, 9) conformprofeției: „Domnul Atotțiitorul va pregăti în muntele acesta pentrutoate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune,cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune limpezite! Și în muntele acestaEl va da la o parte vălul care acoperă toate popoarele și perdeauacare învăluie toate neamurile. El va înlătura moartea pe vecie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfânt se va numi: „Vistierul bunătăților”, adică ieșirea celor ce au intrat prin „Ușă” la acea„pășune” duhovnicească anunțată de Hristos (Ioan 10, 9) conformprofeției: „Domnul Atotțiitorul va pregăti în muntele acesta pentrutoate popoarele un ospăț de cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune,cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune limpezite! Și în muntele acestaEl va da la o parte vălul care acoperă toate popoarele și perdeauacare învăluie toate neamurile. El va înlătura moartea pe vecie!”(Isaia 25, 5-8).Cuvintele de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
1953; Mirza Ibrahimov, Veni-va ziua, București, 1953 (în colaborare cu V. Popescu); L. N. Tolstoi, Prizonierul din Caucaz, București, 1954; Alexei Iugov, Nemurire, București, 1954; Go Mo-Jo, Scrieri alese, pref. Ion Vitner, București, 1955 (în colaborare cu Vlaicu Bârna), Ospățul lui Confucius, pref. Al. Oprea, București, 1965 (în colaborare cu Vlaicu Bârna, Alice Gabrielescu și Nina Gafița); Liu Țân, Zidul de bronz, București, 1956 (în colaborare cu Dan Duțescu); I. Vasilenko, Povestiri, București, 1956; Boris Polevoi, Aurul, București, 1956 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285805_a_287134]
-
cu teatrul, una dintre piesele sale închinată lui Horea, Execuția se repetă, fiind jucată în 1984 pe scena Naționalului clujean, iar un volum de piese pentru copii, Poveste despre pământul țării, apărând în 1979. În calitate de critic și cronicar literar, publică Ospățul lui Trimalchio (1970), Sextil Pușcariu, critic și istoric literar (1972), Lucian Blaga. Afinități și izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
a tălmăcit din scriitori germani contemporani, a îngrijit ediții din scrierile lui Ion Agârbiceanu, Mateiu I. Caragiale, Panait Istrati, N. Iorga și Ion Vinea. Este și autor al unui volum de comentarii despre conflictul din Iugoslavia (Conjurația împotriva Iugoslaviei, 2001). Ospățul lui Trimalchio, debutul critic al lui V., ilustrează preferința pentru eseul de tip livresc, pentru comentariul literar ca pretext, divagație erudită și gurmanderie culturală (în genul lui A.I. Odobescu), în care observația și disociația se comunică printr-o retorică barocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
ultimul strivit de o roată de moară. Oameni ai „lumii noi” își fac apariția, confruntarea între vechi și nou, procesul dificil al „nașterii” orânduirii sociale aduse de comunism fiind urmărite în dramatismul și complexitatea lor. SCRIERI: Cenușa verde, București, 1969; Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970; Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Cluj, 1972; Marginea lacrimei, Cluj-Napoca, 1974; Lucian Blaga. Afinități și izvoare, București, 1975; Cetăți și călătorii, Cluj-Napoca, 1977; Introducere în opera lui St. O. Iosif, București, 1977; Ion Budai-Deleanu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
ed. bilingvă, pref. trad., Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Cenușa verde”, RL, 1969, 31; Ion Oarcăsu, Patru cărți de poezie, TR, 1969, 38; Petru Poantă, „Cenușa verde”, ST, 1969, 10; Nicolae Manolescu, „Cenușa verde”, CNT, 1970, 10; Ov.S. Crohmălniceanu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Nicolae Manolescu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Ospățul lui Trimalchio” , TR, 1970, 24; Adrian Marino, Parodia eseului, RL, 1970, 25; Mircea Iorgulescu, „Sextil Pușcariu, critic și istoric literar”, LCF, 1972, 44; Dorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Dumitru Micu, „Cenușa verde”, RL, 1969, 31; Ion Oarcăsu, Patru cărți de poezie, TR, 1969, 38; Petru Poantă, „Cenușa verde”, ST, 1969, 10; Nicolae Manolescu, „Cenușa verde”, CNT, 1970, 10; Ov.S. Crohmălniceanu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Nicolae Manolescu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Ospățul lui Trimalchio” , TR, 1970, 24; Adrian Marino, Parodia eseului, RL, 1970, 25; Mircea Iorgulescu, „Sextil Pușcariu, critic și istoric literar”, LCF, 1972, 44; Dorin Tudoran, „Marginea lacrimei”, LCF, 1974, 23; Dumitru Micu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Oarcăsu, Patru cărți de poezie, TR, 1969, 38; Petru Poantă, „Cenușa verde”, ST, 1969, 10; Nicolae Manolescu, „Cenușa verde”, CNT, 1970, 10; Ov.S. Crohmălniceanu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Nicolae Manolescu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Ospățul lui Trimalchio” , TR, 1970, 24; Adrian Marino, Parodia eseului, RL, 1970, 25; Mircea Iorgulescu, „Sextil Pușcariu, critic și istoric literar”, LCF, 1972, 44; Dorin Tudoran, „Marginea lacrimei”, LCF, 1974, 23; Dumitru Micu, Periplu, București, 1974, 343-347; Paul Dugneanu, Blaga în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Der Tyrann Kritiasa und die Sophistik, Fastshr, Gundert, 1976 (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2; Guthrie, op. cit.; Untersteiner, op. cit.; Jäger, op. cit.). d) Despre Antiphon Sofistul (secolul al IV-lea î.Hr.), texte din Diels-Kranz, op. cit.; lexiconul Suda; Aristotel, Fizica, A, 2; Atenaios, Ospățul înțelepților, Minerva, București, 1978. Studii și exegeze: F. Blass, Die Attische Beredsamkeit, Stuttgart, 1912; E. Bignone, Antifonte oratore e Antifonte sofista, Argalìa, Urbino, 1974; Guthrie, op. cit.; Th. Gomperz, Les penseurs de la Grèce (trad.), Payot, Paris, 1928; F. d’Agostini, „Il
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]