1,368 matches
-
caracterizează el), șeful restaurantelor sau al alimentației publice locale. L-am văzut de cîteva ori pe la vernisaje: o namilă, un turn umblător. Se saluta cu pictorii, pe care îi cunoaște prin nevastă-sa, șefa Fondului Plastic. Nu știu ce e la bază: ospătar, sportiv, economist? Figura (un oval înflorit) și ținuta vestimentară (mai ales cea în pardesiu), îl recomandă, fără altă vorbă, ca prosper. În comparație cu el, eu îi apar fiului meu (și nu numai lui) un intelectual ineficient, de o scrupulozitate inutilă, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ulterior vor cîștiga diverse „concursuri de creație”, îndeosebi sindicale. Neîndoielnic, printre ei sînt și „ciubucari”, dar nu banul (mai degrabă pentru bani o fac „consacrații”) e cel ce îi determină să treacă peste umilințe și să prefere Revelionului obișnuit, Revelionul ospătarilor! *Dimineață, în timp ce mergeam pe Carpați, spre redacție, a trecut pe lîngă mine Filioreanu, la volanul Daciei sale negre. Deși rula încet, s-a prefăcut că nu mă vede. Eram în întîrziere, dar nu i-am făcut semn să oprească. Mergînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mulțumită, am plătit și înainte de a pleca l-am întrebat pe vânzător dacă stofa "rezistă la tăvăleală", gândindu-mă că altul nu voi putea cumpăra prea curând. Acesta m-a liniștit, spunându-mi cu un aer profesional: Nici o grijă, mulți ospătari din București au luat așa ceva de la noi și n-am primit nici o reclamație!". Am mulțumit pentru încurajare și am părăsit "buticul" și eu și soția în hohote de râs! În anii '70 Ambasada României de la Berlin, "Hauptstadt der DDR", era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu prilejul vizitei la Berlin a unei cunoscute poete, astăzi trăitoare prin SUA, venită să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei editori, scriitori, ziariști. Am organizat și un bufet și la întrebarea unui ospătar ce dorește doamna să servească, aceasta i-a cerut "un pahar de apă". Ospătarul s-a conformat, dar n-a înțeles că dorea nu un pahar cu apă, ci un pahar de apă. I-a adus în final un pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei editori, scriitori, ziariști. Am organizat și un bufet și la întrebarea unui ospătar ce dorește doamna să servească, aceasta i-a cerut "un pahar de apă". Ospătarul s-a conformat, dar n-a înțeles că dorea nu un pahar cu apă, ci un pahar de apă. I-a adus în final un pahar "de apă", cam de 200 centilitri, distinsa poetă și-a scos din geanta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Au fost cazuri de reclamații pentru perceperea unor sume necorespunzătoare de către șoferii de taxiuri sau chelneri, care ulterior au fost sancționați (La restaurantul "Bucur", pentru o sticlă de vin și trei sute de grame de alune, consumație care făcea 300 lei, ospătarul care i-a servit pe ziariștii americani, gândindu-se la lupta împotriva imperialiștilor, a mai adăugat la notă un zero, cerându-le 3000 de lei, iar la o reuniune internațională cu taxiuri albastre puse gratuit la dispoziția oaspeților, bravii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
3000 de lei, iar la o reuniune internațională cu taxiuri albastre puse gratuit la dispoziția oaspeților, bravii noștri șoferi și-au zis că e rost de făcut valută și au trecut "la atac". Menționez aici și situația penibilă creată de ospătarii de la restaurantul "Calul Bălan" din Neptun cu prilejul recepției organizate de primul-ministru iranian, Abbas Hoveida. Iranul fiind unul din marii producători de caviar ai lumii, se aduseseră pentru acțiunea respectivă 20-25 de cutii de caviar a 200 grame fiecare, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn, ne-am așezat la o masă din piațetă și am fost invitați de domniile lor să servim câte o bere și niște sandwichuri comandate unui ospătar tânăr și simpatic. Aici au urmat poveștile timp de mai mult de o oră, am mai servit și un pepene galben pe care-l purtau în mașină încă din Franța și nu apucaseră să-l mănânce. S-au bucurat că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
al sărbătorii, tipice pentru noii îmbogățiți și care ar face să pălească restaurantul Fouquet's de pe la noi: limuzine Rolls-Royce înșirate una după alta trase la peron, matroane strălucind de pomezi și de farduri, cercei și coliere de perle, majorete; baletul ospătarilor, dansul săbiilor și cel din buric, tortul uriaș adus de niște ieniceri purtând șalvari de zuav. Orient à la Las Vegas în prime time. Îmi amintesc de o altă ceremonie la care am asistat cu câteva săptămâni mai înainte în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la ce bun să mai intrăm în detalii? Mereu aceleași lamentații. Și apoi, și-au căutat-o cu lumânarea. Mai bine schimbăm subiectul..." Muncitorii palestinieni clandestini se ascund în Israel cât pot mai bine, iar în privința meseriilor "de întreținere" infirmieri, ospătari, muncitori în construcții imigrația din Sudan, din Filipine sau din România permite umplerea deficitului. Odată cu mondializarea, mâna de lucru de rezervă nu mai e o problemă. Și apoi, să fim sinceri: mulți palestinieni colaborează, și nu un francez poate fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după altcineva o gură de Snapple. Discută cu păsărele și are ca animal de companie o veveriță numită Corky, dând dovadă și de o mare dificultate în a se folosi de tacâmuri; la restaurant trebuie întotdeauna să-l întrerupă pe ospătarul care recită recomandările bucătarului, întrebându-l: „Așa ceva se mănâncă cu furculița?“ Însă Mike găsește inocența ei cuceritoare și foarte curând o inițiază în intimitatea lumii lui, convingând-o să se îmbrace sumar (chiloțeii tanga transparenți din dantelă sunt primii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cursă de ștafetă, concurs de șuturi cu mingea de fotbal printr-un disc strălucitor, călduțele critici părintești, Sarah ronțăind o coadă de crevete („De necrevet!“ a nechezat ea; da, familia Wagner servea creveți fierți) - și am mângâiat cobaiul până când un ospătar mi l-a luat din mâini, observând că se sufoca. Și atunci m-a pocnit: dorința de a fugi din Elsinore Lane și districtul Midland. Mi-era o poftă atât de mare de cocaină, încât a fost nevoie de multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcuse să mă strâmb pe-ascuns, dar acum, douăzeci de ani mai târziu, versurile acelea m-au mișcat până la lacrimi). Când Jayne și cu mine am intrat în restaurant, era pe jumătate gol. Stăteam la o masă lângă fereastră, iar ospătarul nostru avea un păr foarte lucios și când ajunse pe la jumătatea recitării specialităților zilei o recunoscu pe Jayne, moment în care turuiala lui câștigă o notă și mai falsă, timiditatea lui potențată de prezența ei. Eu am remarcat asta. Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o vreme când mă făceai să râd și erai...cald... Altă pauză. Și cred că o să se întâmple din nou. Își coborî capul și nu-și ridică privirea vreme îndelungată. - Te porți de parcă ar veni sfârșitul lumii, am zis încet. Ospătarul ne aduse băuturile. Pretinse că o recunoștea doar acum pe Jayne și îi zâmbi generos. Ea încuviință și îi întoarse un zâmbet trist. Ne-a avertizat că bucătăria se va închide curând, dar nu l-am băgat în seamă. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar grecul la care am apelat să ne arate pe unde vine hotelul „Zefiros”, în care locuia colega mea, cum a fost? N-a plecat de acasă în șlapiși a cutreierat cu noi prin campus? Și n-a fost nici ospătar, nici vânzător ca să zici că o face pentru a-și vinde marfa. A fost foarte cumsecade. Nici n-am spus că ei sunt răi. Sau grecul din Platamonas de la care am cumpărat suc și cafea, care a avut încredere să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de campania anticorupție a lui Constantinescu, cei cu bani negri au început să cotizeze la partide, luând naștere un fenomen. Abia după 2000, corupția a trecut de la stadiul de fenomen la stadiul de sistem. Este sistemul din cârciumile de altădată: ospătarul îl jecmănea pe client, umflându-i nota de plată. Dădea apoi șefului de sală o parte din sumă. Acesta dădea mai departe, la responsabil. Iar acesta, la rândul lui, îl plătea pe cel care-l numise, de la partid sau de la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
domnul președinte. Secătura, scăpată de bacalaureat, cumpără o diplomă „la distanță”, ba, dacă este ambițioasă, cumpără și un doctorat și iată, cum devine cazul, că avem specialiști în tăiat frunze la câini. Și, puteți fi siguri că un tinichigiu sau ospătar, propus școlii de domnul președinte, nu este mai valoros decât un doctor în pipăit silicoane? Cine are dreptate? Depinde din ce perspectivă privești lucrurile. Sigur, s-a spus despre școală (despre slujitorii ei) că trebuie să se reformeze și, de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mai mult cu cât ea preocupa mai ales pe soțiile românce ale ciprioților. Se afirma că de câteva săptămâni începuseră să fie aduse și din România, fete tinere care sunt imediat angajate prin diferite restaurante, în calitate de "debarasatoare" sau ajutoare de ospătar. Când mi s-a cerut părerea, am apreciat că pericolul invadării pieței cipriote cu mână de lucru din România nu mi se părea posibil cel puțin pentru încă un an. Făceam respectiva apreciere întrucât trimisesem la București de aproape o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
oarecum diferit de ceea ce constatasem comparându-le cu oficierile de tip rusesc, pe care le urmărisem la Moscova. Din primăvara anului 1991, aveam informații despre prezența în Cipru a unor tinere, angajate prin diferite restaurante ca debarasatoare sau ajutoare de ospătari. Adevărul despre această nouă afluență din România în Cipru l-am aflat printr-o întâmplare scandaloasă. Reușisem să facem mutarea sediului ambasadei în fosta reședință a ambasadorului cehoslovac. Acolo îi instalasem pe șofer și pe secretară, în demisolul clădirii, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
asta în bobote nu ajungea nicăieri, își goliră furioși paharele. Lui Arcadi îi părea rău că se lăsase dus, iar Ahile se îndoia că fusese bine inspirat când deschisese ostilitățile. Tot căutând o soluție de ieșire din impas, făcu semn ospătarului că li se terminase combustibilul. În vreme ce rotofeiul destupa o a doua sticlă, mulțumit că intelectualii "lui" se încălziseră, Arcadi își ridică arătătorul: trebuie s-o luăm altfel! Dacă voiau să discute serios, trebuia început cu începutul: pe ce bază aveau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
În sfârșit, răsună semnalul de plecare. La revedere, Lisabona! Îți mulțumim pentru generozitate!... Dar ospitalitatea portugheză nu se sfârșește aici. Nici nu apucăm să ieșim bine din gară, că încep să mișune printre fotolii cărucioare cu tot felul de bunătățuri. Ospătari în alb ne întind pe tavă păhăruțe cu vin de Porto, sendvișuri și răcoritoare. Nicolae Prelipceanu îmi face cu ochiul: Oare așa au fost tratați și călătorii legendarului Expres Nord-Sud european?... Adrian Popescu pare și el excedat de aspectul retoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intre în panică atunci când vom ajunge la Madrid. Nu voi uita niciodată delirul colectiv pe care l-am trăit pe drumul de la Lisabona la Madrid. Brusc, nu mai găsim pe nimeni din personalul de serviciu al trenului, nici conductori, nici ospătari, nici barmani. Dispăruseră ca prin farmec. Locomotiva însăși părea tractată de o forță misterioasă, indicibilă. S-a declanșat atunci un exod general după sticle de bere și răcoritoare, depozitate în număr mare în instalațiile frigorifice din vagonul-restaurant. Figuri nădușite, trupuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cele din urmă că suntem niște „nevinovați intruși”, când descoperă că nu vorbim deloc spaniola. Probabil și ținuta noastră lejeră, de vacanță, i-a semnalat o problemă. E amabil-încurcat: ce să facă? Dar dacă?... Până la urmă se apropie un alt ospătar, un fel de „șef de sală”, și ne șoptește cu politețe că recepția e pe bază de invitații. Îi spunem că a fost „o confuzie plăcută”. Mai ales că afară e o căldură mare, ca în Caragiale, dar nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
grupuri, de îndată ce simțim teren tare sub picioare. Traversăm o zonă de poteci împădurite și ajungem într-o poiană largă, mărginită spre nord de o pantă abruptă. Încerc să înțeleg scopul pentru care am fost aduși aici. Fac ochii roată. Niște ospătari frig carne pentru un picnic în onoarea oaspeților, la o bucătărie de campanie. Vom fi fost noi aceia?... De sus, de pe colină, răsună niște voci puternice, care se suprapun, aparent fără legătură între ele. Atras de ciudatele zgomote, urc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Xian, un caligraf foarte serios, a încercat de multe ori să îi găsească o imagine cât mai aspectuoasă, dar n-a reușit să fie mulțumit. A coborât din trecătoare pentru odihnă și a mers la o ceainărie din apropiere. Când ospătarul l-a văzut intrând, l-a întâmpinat fericit, cu prosopul pe umăr, cum făcea de obicei. Marginea prosopului a atins puțin masa lăsând o urmă de apă. Văzând-o, Xiao Xian a exclamat: "Extraordinar! Extraordinar". Urma de apă arăta precum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]