1,318 matches
-
gratuit și derizoriu, ca într-un film de desene animate cu episoade în care apar mereu aceleași personaje în situații diferite. O mahala dimoviană, nostalgică, un stadion, o frizerie ca din copilăria noastră, o închisoare, un circ și un blând ospiciu constituie decorul pictat din fundal. O muzică desuetă : Edith Piaf, Joe Dassin, Ella Fitzgerald, dar și Beatles, dar și Sara pe deal adie peste toată butaforia. Pe acest background se desfășoară viața și opiniile lui Nea Gică frizerul. De la început
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cartea, Vasilescu Dorel, cel ce tundea gazonul terenului de fotbal și care ajunge până la urmă "cel mai mare taxidermist din lume". îmbălsămat asemenea trupului lui Lenin, Nea Gică rămâne mai departe în frizerie, vizitat din când în când de pacienții ospiciului din apropiere. Pe măsură ce înaintăm în volum povestea capătă adâncime, și ceea ce părea farsă veselă devine în curând dramă. Mai întîi, personajul, inițial derizoriu, devine un demiurg, în lumea gândită în termeni de frizerie, evident frizerul este Artistul și Creatorul, este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai târziu. Mititica de Estelle. Uau. Să-mi bag pula, Sylvia aia și toate. Își revin ele. Și o să-și revină. După ce Drummond eliberează Împuțitude teren. Ieșim afară, pe coridor, și acolo sunt doi zugravi care Împroașcă vopsea ieftină de ospiciu pe pereți. Unu dintre ei, oberv eu, se benoclează la curu plat și osos al lui Drummond. — Ar trebui să terminăm cu asta acum Bruce. Cursul din după-amiaza asta, Îmi amintește. Îmi mut privirea de la zugrav la ea. Totuși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
combinația aia care mișcă pula, de devotament și dorință, În ochii curvei. Chrissie are cam unu șaizeci. Mă Îndoiesc că are peste treișopt de kile. Nu-i chiar ca o eroină șic, ci mai curând ce o nebună dintr-un ospiciu șic și arată nu cine știe ce de strălucitoare Într-o bluză galbenă țipătoare și o fustă neagră desupra genunchilor, care pare a fi făcută din același material ca și chiloții mei. Se așteaptă de la mine să spun ceva. Ghinion! Nu mergiașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație însă decît apelativele de la care s-au format inițial (abrudeanca, hațegana, breaza, ardeleana - dansuri; anglie, olandă, americă, damasc - stofe; astrahan, caracul, merinos, bîrsană - rasă de oi și varietate de blănițe; babilonie - dezordine; balamuc - ospiciu (< localitatea Malamuc, unde se afla un astfel de așezămînt); bărăgan - pustiu; berlină - tip de automobil; bogdan - însemna în trecut „moldovean“; brașoavă - „minciună“; un dunărea - coniac; o carpați - țigară; un moeciu - cașcaval). Procesul transformării apelativelor este permanent și poate fi surprins
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ziar anunță că Eduard Gruber a decedat la un spital din Iași. Totuși, Evenimentul din Iași era un ziar bine documentat și este greu de crezut că a greșit. Ziarul "Voința națională" aduce precizarea că decesul s-a produs la ospiciul Mărcuța în prima zi de Paște, 24 martie/5 aprilie 1896. Profesorul Nicolae Georgescu face o comparație între tragismul sorții lui Gruber și cel al marelui nostru poet Mihail Eminescu: "ca și Eminescu", Eduard Gruber a murit cu mințile întunecate
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
acțiuni caritabile, apar în această perioadă, de exemplu în 1775 se organizează în București „Orfanotropia“ și se discută insistent înființarea unui spital pentru copii bolnavi cu vârste între 3 - 15 ani. Va fi inaugurat abia în 1858. Continuă să funcționeze ospiciile de pe lângă mânăstirile, Neamț, Golia. Epilepsia numită „boala copiilor“ rămâne fără leac și în acest secol. Luesul adus de soldații străini, de cărăușii comerciali ca și alte boli venerice încep să se extindă. Spitale pentru luetici vor apărea abia în secolul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sub conducerea lui Jean-Claude Bonnet, Louis-Sébastien Mercier, un hérétique en littérature, Mercure de France, coll. Ivoire, pp. 439-464. 23 Sala de forță, parafrazare probabilă a cămășii de forță, chemise de force. (n.tr.) 24 Bicêtre joacă pe atunci rolul unui ospiciu pentru bătrâni, al unei închisori unde sunt băgați vagabonzii ce constiuie o amenințare pentru ordinea socială, ocnașii în situație de transfer la ocnele din Brest sau Toulon. Va trebuie să vină Genet, care-și plasează prima piesă Haute Surveillance (Supraveghere
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
murea în urma hemoragiei. Cartier situat în nord-vestul orașului HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Los Angeles%2C California" \o "Los Angeles, California" Los Angeles, care la începutul secolului 20, în epoca filmului mut, a găzduit majoritatea studiourilor cinematografice de pe Coasta de Vest. Ospiciu californian unde erau internați criminali periculoși, care nu puteau da seamă în fața legii de faptele comise. Închisoare californiană. FILENAME \p D:\Carti BP\Dulcele sarut al Daliei\Surse\Listat\Dulcele sarul al Daliei.doc PAGE 113
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intimă, cea mai profundă, cea mai umană a romanului dramatic care e viața lui Pirandello, faptul că a avut-o lângă el, în viața zilnică, pe mama lui nebună - și ce să fi făcut, să o fi aruncat într-un ospiciu? - m-am cutremurat, căci oare eu n-o păstrez, și încă atât de strâns la pieptul meu, în viața mea zilnică, pe sărmana maică a mea, Spania, nebună și ea? Nu doar pe Don Quijote, nu, ci și Spania, Spania nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ugo Foscolo, 1830). Pe Vitorelli nu l-am putut identifica. Marele poet Torquato Tasso (1544-1595) a dat primele semne de nebunie în 1575, în timp ce-și revizuia Ierusalimul eliberat. Mai târziu, a fost închis vreme de șapte ani în ospiciul Sant’Anna. Thomas Chatterton (1752-1770), poet englez, renumit mai ales prin contrafacerile sale de poezie medievală. S-a sinucis cu arsenic, devenind pentru romantici un prototip al geniului neînțeles. Benjamín Jarnés (1888-1940), scriitor spaniol, stil rafinat, original, sensibil. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu trenul următor plecai la Viena. Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și piticul mă ducea câteodată până la poarta ospiciului, de unde mă întorceam profund nefericit. Începui să caut cauzele tristeții mele fără leac. Analizele sângelui erau negative deși în așteptarea rezultatelor, vedeam un cimitir cu cruciulițe negre presărat pe toată întinderea creierilor. Profesorul Cvostec, cu capul cât o baniță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să mor, și nu posed nici energia necesară ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
automobilul cecul nu s-au mai spălat pe dinți două zile În bunătatea lor ca să facă de gardă În fața blocului? „Prefă-te a fi bun mereu și Însuși Dumnezeu o să te creadă”, scrie pe firma de deasupra intrării Într-un ospiciu din Indianapolis. O povață folositoare. A fost Însușită cu brio. Așa că ies la lumină, cei care Învață. Studioși. Dezinvolți. În numele demnității nule și cu binecuvîntări subversive depuse părintește pe frunte sau ce-i acolo, pornesc ofensiva. Ora 17. Radio Contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
von Mekk, pentru că Miliukova n-avea nici o legătură cu șaisprezecimile, și Înnebunește numai și numai pentru că Ceaikovski nu se culcă cu ea. Excelent echilibrată tragedia unui uriaș compozitor cu aceea, minusculă, a unei ființe anonime. Iar finalul, cu Glenda la ospiciu, Înconjurată de chipuri extrase pe viu direct din Goya, se petrece pe a patra mișcare a simfoniei nr. 6. Ultima imagine, Glenda privind printre gratii pe Adagio lamentoso, nu are nevoie de comentarii. Nu te poți ridica din fața ecranului nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
temperată, e drept, dar nu mai contează, miracolul s-a produs, de finalul filmului, care readuce lucrurile la locul lor, În brațele derizoriului, cu litere albe pe fond negru: după două discuri scoase În America, Sașa e internat Într-un ospiciu, iar taximetristul Își cumpără o mașină nouă. Cum s-a văzut, nimic asemănător la Eastwood sau Stone, mai bine rămîneau la ce se pricep, western și Vietnam. Și dacă tot am ajuns la Saigon, să spunem că Platoon este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
două crose de golf de diverse dimensiuni, un corn afgan de bătălie de un remarcabil interes arheologic, o oală de noapte și o bazuca. Chiar în ziua următoare, doctorul Quince a semnat hârtiile care autorizau izolarea ei imediată într-un ospiciu din apropiere. Nu va mai ieși dintre zidurile acestui așezământ timp de nouăsprezce ani. În acest timp a încercat rareori să comunice cu alți membri ai familiei sau să-și exprime dorința de a-i primi în vizită. Mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ultimii doi ani. Chiar a stat puțin de vorbă cu Lawrence după-amiază. Cred sincer că a uitat toată povestea cu Godfrey: nici nu-și mai aduce aminte cine a fost. I-a scris câteva scrisori frumoase lui Lawrence de la ... de la ospiciu și el a spus că, în ceea ce-l privește, a uitat și a iertat totul, așa că nu cred că vom avea probleme astă seară din partea asta. Medicii spun că e din nou un om normal, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vizitezi la Londra. — Mă îndoiesc, spuse Tabitha. Doctorul a fost din nou la mine azi-dimineață și știu ce-nseamnă asta. Vor încerca să mă învinuiască pe mine pentru ceea ce s-a întâmplat azi-noapte și o să mă ducă din nou la ospiciu. Râse și ridică din umerii costelivi. Și ce dacă mă vor duce? Mi-am ratat șansa... — Ți-ai ratat... începu Mortimer, dar se stăpâni. Se duse la fereastră și încercă să adopte un ton neutru când spuse: Da, desigur... anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
față de produsele imaginației mele - și deci aveam serioase motive economice de a-mi încerca norocul cu Tabitha Winshaw și generoasa ei ofertă. Iată cum a apărut această ofertă. Se pare că în izolarea în care trăia de mult timp în ospiciul Hatchjaw-Bassett pentru nebuni activi, domnișoarei Winshaw, pe atunci în vârstă de șaptezeci și șase de ani și mai țăcănită ca oricând, îi intrase în capul buimac ideea că era momentul să fie înfățișată lumii istoria glorioasei ei familii. Confruntată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care încă nu fusese identificat) fusese văzută luând masa cu detectivul la un restaurant din Scarborough în seara când se încercase spargerea casei: mai mult, conform unui avocat local, împuternicit de Tabitha Winshaw, domnul Onyx ar fi vizitat-o la ospiciul Hatchjaw-Bassett de cel puți trei ori la începutul lunii, probabil în interes de afaceri. Pe deasupra, articolul adăuga că el era căutat pentru a fi adus în fața a trei tribunale, fiind acuzat de atentat la bunele moravuri sub incidența articolului 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gest ferm cu mâna pentru a-mi impune tăcere. N-aveam de gând să împart gloria cu acel avocat odios, așa că după ce m-am întors în Yorkhire, am solicitat imediat o discuție cu Tabitha, personal; care a fost stabilită. La ospiciu se putea ajunge, după cum am descoperit, doar după un lung drum cu mașina printre mlaștini și de cum l-am văzut, m-a copleșit tristețea și neliniștea. Probabil că un singur loc din toată zona este mai sinistru și mai dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că foarte curând după ce expediasem scrisoarea, a sosit în Scarborough însuși Farringdon. Trebuie să fi fost în septembrie. Se părea că Tabitha ceruse să se vadă cu el și că mie mi se încredințase sarcina de a-l însoți la ospiciu. Au avut câteva discuții lungi în următoarele zile. Nu știu ce au discutat, pentru că totul a a fost ținut secret, chiar și față de mine. De fiecare dată eu așteptam pe o bancă în grădina care dădea spre mlaștini și citeam câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ele îi aparținea lui Dennis Price, cunoscut încă pentru rolul principal din Kind Heads and Coronets după 12 ani, celălalt era chipul stafidit și excentric al Esmei Caston, care-i amintea irezistibil de mătușa lui Tabitha, încă închisă într-un ospiciu de mare securitate undeva la marginea mlaștinilor din Yorkshire; și al treile îi aparținea în mod inconfundabil lui Sid James, una dintre vedetele filmului care se turna în prezent - o adaptare comică liberă după un film cu Boris Karloff, Strigoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]