2,246 matches
-
Ca pe vremea jocurilor din copilărie. Zăbovitul la o masă era o declarație unilaterală aruncată în față unei realități ostile : „Piua, aici nu mă poți atinge, aici nu mi se poate întîmpla nimic rău, sînt păzit de legile nescrise ale ospitalității !”. Ostilitate și ospitalitate, cuvinte gemene, despărțind dintotdeauna fețele vieții în societate... Acum, din toate acestea, mi-a rămas doar o pornire compulsivă de a „pune masa” ori de cîte ori se întîmplă să mai apucăm să luăm masa împreună în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
jocurilor din copilărie. Zăbovitul la o masă era o declarație unilaterală aruncată în față unei realități ostile : „Piua, aici nu mă poți atinge, aici nu mi se poate întîmpla nimic rău, sînt păzit de legile nescrise ale ospitalității !”. Ostilitate și ospitalitate, cuvinte gemene, despărțind dintotdeauna fețele vieții în societate... Acum, din toate acestea, mi-a rămas doar o pornire compulsivă de a „pune masa” ori de cîte ori se întîmplă să mai apucăm să luăm masa împreună în familie sau dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cu un gest aproape fanatic oficiez astfel adăpostirea întru sărbătoare, căutînd febril un mizilic, ceva, acolo, care să transfigureze mîncatul în festin. Ce bag apoi în gură aproape că nu mai contează : mă simt din nou în spațiul protejat al ospitalității, pe care o oficiez eu de data aceasta. Cam acesta era și rostul înțelept al sărbătorilor sătești. Cine se uită în calendarul ortodox al țăranului român fie vede, patetic, frumusețea sărbătorilor tradiționale, fie comentează, cinic, lenea strămoșească a țăranului român
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sîntem conștienți sau nu de aceste lucruri, fie că le recunoaștem în sinea noastră sau facem totul să ne autoconvingem de contrariu. Iar sărbătoarea, sărbătorescul au fost dintotdeauna antidotul ostilității, piua țipată unei realități nu tocmai prietenoase, leagănul dulce al ospitalității protectoare ; la limită, o fugă bine tem perată și legitimă de un cotidian invadator. În acest peisaj, grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei. Și, mai ales, cu cine vrei. Grătarul mai este apoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
copii, care reprezintă oile. Pentru a reveni în grup, „lupul” îi ademenește pe copii cu următoarea promisiune : „Primiți-mă în sat, că o să vă fac ciuboțele !”. Metaforic, tot ce era de spus este spus în acest joc : incluziune și excluziune, ospitalitate și ostilitate, dar și contra-dar și tot ce mai doriți. Pe scurt, meșteșugarul este lupul printre oi - dar un lup care se poate dovedi util și ca atare poate fi primit în sat. Cu o condiție : să nu uiți niciodată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ei inventarea națiunii pentru a deveni xenofobi în acest sens. Două sensuri distincte în aceeași teacă semantică s-ar putea însă să ne încurce... Străinul „tradițional”, premodern, făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puțin ritualizate a ospitalității și ostilității decît al unei uri apriorice. Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa să poftească/ Cel chemat să nu-ndrăznească !”, avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Și tot în culegerea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa să poftească/ Cel chemat să nu-ndrăznească !”, avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Și tot în culegerea sa putem găsi și alte avertismente împotriva ospitalității nesăbuite : „Cînd ești chemat la masă, mai bine te duci cu burta plină” ; „Cheltuielile ospitalității te lasă cu buzunarul gol” etc. Existau, în consecință, nenumărate modalități de a-l pune la încercare pe străin înainte de a te hotărî să-l
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
masa să poftească/ Cel chemat să nu-ndrăznească !”, avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Și tot în culegerea sa putem găsi și alte avertismente împotriva ospitalității nesăbuite : „Cînd ești chemat la masă, mai bine te duci cu burta plină” ; „Cheltuielile ospitalității te lasă cu buzunarul gol” etc. Existau, în consecință, nenumărate modalități de a-l pune la încercare pe străin înainte de a te hotărî să-l „omenești” - adică să-l faci om ca tine. Adică sedentar, om al pămîntului, pe scurt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o femeie străină așezată pe un sac de făină ; în unele cazuri, aceasta trebuia să fie o țigancă. Xenofobie, venerație ? întrebarea este fără rost. Străinul era prezent sub cele mai diferite înfățișări pretutindeni în afara - și chiar în interiorul - comunităților „tradiționale”, iar ospitalitatea era diplomația curentă de raportare la acesta, care putea duce, după caz, la asimilare, la conviețuire pașnică sau la ostilitatea războiului ori a îndepărtării. Referința de bază rămînea totdeauna ontologia proprie ; iar în cazul nostru aceasta era aceea de țăran
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și deliberare nu ar exista reguli „civilizate” la care să ne raportăm. Sîntem de acord cu toții că multe ar trebui să fie și la noi „ca în țările civilizate”, cu o singură excepție însă : discursul public. (Ah, era să uit ospitalitatea noastră strămoșească, pentru care, de asemenea, nu există model civilizațional de invidiat !) Și totuși, într-un fel, de la aceste reguli ale conăvorbirii începe totul. Ele instituie și garantează poate mai mult decît orice altceva ordinea Civilizației, elaborînd și rafinînd de-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vom sili ca protecțiunea Maiestății Noastre Imperiale să fie asigurată Moldovei. Art. XIV. Dacă inamicul s-ar întări în Domnia Moldovei și ar stabili acolo păgâneasca sa administrare, atunci în acel caz luminatul Prinț al Moldovei, cu permisiunea noastră, are ospitalitatea în Imperiul Nostru, unde va primi din Visteria Maiestății Noastre Imperiale întreținerea anuală, atât cât va fi de ajuns unui Domn, precum și urmașii săi vor fi ajutați de Maiestatea Noastră Imperială. Acte și documente relative la istoria renașcerii României, publicate
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
având absidele laterale și cea a altarului poligonale la exterior și semicirculare în interior. Temelia bisericii este din piatră, pereții sunt de cărămidă. Mulți turiști au vizitat această mănăstire și au fost impresionați de ceea ce au văzut aici și de ospitalitatea cu care au fost primiți de cei care slujesc în prezent la mănăstire. Mănăstirea aparține Episcopiei Hușilor cu care este în strânsă legătură. În cadrul celor paisprezece mănăstiri și schituri câte numără astăzi Episcopia Hușilor, Mănăstirea Fâstâci ocupă un loc aparte
MĂNĂSTIREA FÂSTÂCI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by CLAUDIA GHELBERE, IONELA ADRIANA LEPARDA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2090]
-
reușesc să parcurg cam șase km la oră, ceea ce cred că este destul de bine. In seara aceasta am concelebrat cu pr. Anton Robu în parohia lui din Badalucco. A fost o liturghie în care am simțit din plin comuniunea și ospitalitatea acestui preot originar din Hălăucești. Mă simt foarte bine la el. După liturghie am plecat împreună la Triora, una din cele cinci parohii pe care le are în grija pastorală pe o distanță de aprox. 30 km. Am vizitat acel
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
étape des Menhirs, la marginea localității, gestionat de familia Chazalet, unde mă simt foarte bine. Soțul doamnei a fost odată în România în anul 1987, în Maramureș, și păstrează amintiri foarte plăcute de pe Valea Izei, despre costumația populară, meniuri, ospitalitatea localnicilor, etc. In dormitorul pentru nouă persoane sunt doar eu singur, ceea ce confirmă ce am mai spus: numărul pelerinilor este foarte mic. La un ceai stăm de vorbă despre tot felul de probleme. Aici în zonă este foarte răspândită prelucrarea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
intelectuală. Tare amabil d.l Py, care mi-a cumpărat pâine și un croissant. Cazarea la el nu are un preț stabilit; fiecare lasă în cutiuța cu inscripția ”donativo” de pe holul de la etaj cât consideră de cuviință. Datorită generozității și ospitalității sale deosebite, las 20 de euro, deși Martin îmi spusese că de obicei pelerinii lasă 10 sau 15 euro. Dar când mă gândesc că mi-a pus la dispoziție o cameră mare cu un pat foarte confortabil, că m-am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
voluntara la discuții, căci are chef de vorbă. Este originară din Bretagne și face voluntariat în diferite hanuri pentru pelerini. Imi spune că nu-s prea mulți pelerini pe aici, deși condițiile de cazare sunt superioare celor din Spania, iar ospitalitatea și serviabilitatea francezilor le întrec pe cele ale spaniolilor, cel puțin atât cât am putut eu observa și experimenta. In Spania, numărul pelerinilor crește de la un an la altul, însă ceea ce-i curios este faptul că în anii în care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în considerare faptul că majoritatea preoților sunt ca parohul lor, demni, la datorie. Este de acord cu mine și pare convins de rolul pozitiv pe care îl are biserica și preoții ei. Ne despărțim, eu mulțumindu-i încă odată pentru ospitalitate și felicitându-l pentru realizările lui, iar el urându-mi succes și drum bun. In localitate, admir atât piața centrală dominată de o clădire cu un acoperiș impunător, ce se întinde mult peste limita zidurilor, așa cum am văzut și la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fapt, privind în cartea de oaspeți, am observat că de cele mai multe ori au fost câte doi sau trei, maxim patru-cinci, care au poposit la persbyter-ul parohial, și nu în toate zilele, deși francezilor nu li se poate reproșa nimic în ceea ce privește ospitalitatea și grija pentru pelerini. Ceea ce funcționează destul de deficitar, este marcajul drumului în Franța, cel puțin până la Arles. Si faptul că cel mai adesea ești constrâns să porți în rucsac mâncare și provizii de apă, localitățile fiind la mare distanță. Eu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
toate acestea, aici s-au stabilit și câțiva străini, o familie tânără de germani cu trei copii, un cuplu de olandezi (homosexuali, adaugă ea cu voce joasă), un englez și toți se simt foarte bine între francezi. Se vede că ospitalitatea și condițiile de viață de aici îi atrag pe mulți străini și-i determină să-și construiască sau să renoveze o casă, mai ales după ce au ieșit la pensie. In ceea ce privește situația religioasă, parohul din această zonă are în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
colectiv este mult mai detașat decât pare de multiplele sale propuneri. Plutește în spiritul timpului o generozitate de a fi care relativizează egoismele economice. De-tașare perceptibilă în multiplele căutări spirituale, în dezvoltarea sincretismelor religioase, în formele de solidaritate, chiar de ospitalitate care depășesc obișnuitele și raționalele "servicii sociale" ale providenței de stat. Utilizarea termenului "caritativ" merită în acest sens o atenție ce pune accentul pe "prețul lucrurilor fără preț". Pe scurt, o nouă căutare a Graalului nu se mai mulțumește cu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ține minte. Așa e ea, mai comunicativă. Imaginea pe care Lucian și-a făcut-o despre familia în care Liliana a crescut este cea a familiei așezate; unită, devotată valorilor tradiționale într-ajutorare, ținerea strictă a aniversărilor tuturor membrilor ei, ospitalitate. Bravo lor! Abia așteaptă să-i cunoască pe cei ce încă mai trăiesc din familie. Familia lui a fost altfel; foarte mică, a trăit aproape izolată în ciuda firii prietenoase a tatălui său și a deschiderii lui spre viața urbei. În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
imigranții) și numărul oamenilor care pleacă din societate (emigranții); oamenii migrează pentru două motive fundamentale: -noul loc exercită o atracție care îi convinge să vină, -din cauza presiunii exercitate de zona, pe care o părăsesc, unde nu se bucură de ospitalitate. Creșterea populației determină o componentă a relației cu sportul: -rata naturală a creșterii este rata globală a mortalității într-un anumit an, scăzută din rata globală a natalității în același an, -timpul de dublare este numărul de ani necesar unei
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ne transportă în goană la biserica din... Colibași, un sat destul de cuprins, situat cam la 30 de kilometri de București, unde fostul meu coleg de facultate, Bogdan, care avea acolo un conac spațios moștenit de la părinți, ne oferea o largă ospitalitate. Invitații bucureșteni, veniți ceva mai înainte cu un autobuz, ne așteptau. În fruntea lor se afla Coleșiu, ca un comandant de companie. O mulțime de săteni și sătence se adunaseră în curtea bisericii ca să vadă nunta de la București. Alexa se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de-ți uiți părinții, casa, starea, firea, tot. În plus, când să intrăm la Santa Croce, aud un flatant „nu sunteți dvs. omul care aduce cartea?“, ceea ce avea să se transforme într-o sărbătoare vizuală de câteva ore, de tandră ospitalitate florentino-valahă. Era Padre Eugen Răchiteanu, născut în 1974 la Zăpodia, jud. Bacău, „sacerdotte dell’Ordine dei Fratti Francescani Minori Conventuali“, plecat de zece ani din țară, om cu docto ratul în teologie la Roma, cu două cărți (Visita guidata nella
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai târziu că atât moldovenii cât și rușii sau ucrainienii se află umăr la umăr în politețea ospitalității. Totuși micul secret al întâmplării era legat mai ales de faptul că noul domn învățător, flăcău, era un motiv bun pentru familia Galiurov care, în afara casei, prăvăliei și pământului, avea în primul rând o fată de măritat. Dar eu, învățător
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]