1,607 matches
-
Montaigne se află Într-o poziție dedublată. Comentariul pe care Îl citește nu este, de fapt, cu adevărat al lui, fără să Îi fie totuși străin. El Îi comunică cititorului sentimentul Încercat odinioară În legătură cu aceste cărți, fără a se mai osteni să verifice dacă acesta coincide cu ceea ce ar putea să simtă În prezent. Situația este originală În raport cu contextul obișnuit al citării, pentru că Montaigne nu se referă la alți scriitori, ci la el Însuși. La limită, orice distincție Între citare și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
grabă" Grăbește-te Încet. - Festina lente (Suetonius) (În alte proverbe găsim explicația, dar și consecințele nerespectării acestei recomandări: „Graba strică treaba”; „Cine se pornește cu graba/ Se-ntâlnește cu zăbava”; „Ce se face repede piere repede”; „Cine se grăbește curând ostenește”; Cine judecă pripit va regreta”; „Cu răbdarea treci și marea, dar cu răul, nici pârăul”.) „Tratăm pe oameni ca pe niște scrisori primite: le citim În grabă, dar nu le recitim.” (Voltaire) Cine rămâne obține. (Cine perseverează reușește: „Picătura mică
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
restriște, drept și generos cu cei ce își recunosc greșelile, neîndurător cu uneltitorii (îi dă „hrană sabiei”), arbitru ascultat al treburilor de prin prejur, cârmuitor înțelept, ctitor pios și părinte grijuliu. În zugrăvirea chipului „celui cu pieptul tare”, M. nu ostenește a scotoci în depozitele de ornamente pe care le frecventa în mod obișnuit. Eroul depășește obstacolele - construcțiile în cronică fiind fundamental antitetice, toate niște „încercări”, numeroase, dar lovite cumva de monotonie - și avansează spre cucerirea unei glorii irevocabile. Campaniile militare
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă obișnuita sa parcimonie de-o parte și denunță virulent, anticipează pedepse, moralizează și comentează în duh „învățător” abaterile. Cu totul izbutită se înfățișează „nuvela” ce descrie „visul de mărire” al lui Constantin Bălăceanu, fantastul hrănitor
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
faptul că a avut puterea de a rămâne În partid În momentul crizei (1990): dacă n-ar fi fost susținut, aceasta ar fi fost mai greu de suportat. În parlamentul regional, grupul PDS face o opoziție constructivă, În vreme ce alții se ostenesc să justifice măsuri nepopulare, precum Închiderea grădinițelor de copii. H.B., odată ales, le-a redeschis. Succesul sau sedatorează și avantajului de a trăi Într-o mică comunitate, În care toată lumea se cunoaște: Îi este astfel ușor să reamintească unora ce
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sunt chemați să jelească moartea eroului: „O, pietre, acum crăpați! Copaci, dezrădăcinați-vă! Iar voi, munți, bociți! Și voi, câmpii, întristați-vă! Căci au rămas toți voinici, fără acela de care se speriau și balaurii și leii; acela care se ostenea pentru ortodoxie și era sigur că o să i se facă liturghie în Sfânta Sofia, deoarece mult se ostenea ca să unească Biserica Romei și a Constantinopolei, să o facă una singură; care nu-și prețuia niciodată viața și în nici o luptă
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
voi, câmpii, întristați-vă! Căci au rămas toți voinici, fără acela de care se speriau și balaurii și leii; acela care se ostenea pentru ortodoxie și era sigur că o să i se facă liturghie în Sfânta Sofia, deoarece mult se ostenea ca să unească Biserica Romei și a Constantinopolei, să o facă una singură; care nu-și prețuia niciodată viața și în nici o luptă nu-și cruța trupul”. Difuzată mai întâi în manuscris atât în Țările Române, cât și în lumea greacă
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
numai să i se ivească prilejul, fericit. De-o parte, primitivitatea boierului român măsurînd cu stînjenul estetica apuseană, - de cealaltă parte, la criticul divin, uriașa percepție europeană, - bruscă parcă - gravitatea, umorul, farmecul observațiilor, plus stilul gata consumat parcă de civilizație ostenită de atîta exercițiu al grandorii, deși, practic literatura română cultă modernă superior scrisă nu se întinde decît pe acel secol și ceva de cunoaștere profundă a realității... * * * Observația de bază însă a lui Golescu, printre atîtea relatări naive privitoare la
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
atâta suferință, numai pentru că propria vină și căința recunoscută au fost mai imperioase în toți acești ani, n-ar fi trebuit să lase tema îndelung evitată celor care reconstruiesc schelăria dreptei. Această pierdere este uriașă... Dar acum bătrânul, care a ostenit să mai scrie, crede că a găsit în mine pe cineva care s-ar putea lăsa provocat să relateze în locul lui - ca "locțiitor", spune el - despre invazia armatelor sovietice în Imperiu, despre Nemmersdorf și consecințele sale. Este adevărat, și-mi
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
în privința costului, acest anticomunism de paradă îi frige pe români la buzunar cînd mulți dintre ei n-au nici un ban de mîncare. Și pentru ca umorul negru să fie total, Mihai Buculei lucrează în același atelier în care Boris Caragea a ostenit la statuia lui Lenin, cea care zace acum în curtea așezămintelor Brâncovenești de la Mogoșoaia. * De mult umor, dar involuntar, dă dovadă procurorul general Joița Tănase într-un interviu de o pagină de ziar acordat JURNALULUI NAȚIONAL. Vă cităm titlul: Joița
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
ameliorarea condiției femeii (ale cărei funcții erau procrearea, gospodăria și transmiterea valorilor grupului) pe care o subliniază cele mai multe cercetări (ce nu uită să vorbească despre statutul defavorizat al femeii) este indiscutabilă. Deși uneori se deslușește cu dificultate. Istoricii n-au ostenit, însă, să iscodească și să explice chipul în care femeile au urcat, în istorie, scara demnității 10, cum învinuirile scriitorilor Bisericii (responsabili, în bună măsură, pentru imaginea lipsită de valoare a femeii 11), care vedeau în femeie janua diaboli „capcana
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cei care trăiseră în evlavie și cu chibzuință se minunau de judecata lui Dumnezeu, cum de îngăduit el ca un porcar [scriitorul îl are în vedere pe logothetul menționat mai sus] s-o lipsească de țară pe cea care se ostenise întru dreapta credință”183. Șirul „împărăteselor” ar trebui să înceapă cu Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare (cu o sanctitate recunoscută și în Apus, - latinii nu-l înscriau între Sfinți și pe Constantin - și în Răsărit; ortodocșii îi socotesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
generozitate și curmată brutal de un Voievod orgolios (și el îndatorat marelui postelnic) și de mașinațiunile celor două „vase réle” - unul „românesc” (Stroe vornicul Leurdeanul) și altul „grecesc” (Dumitrașcu țarigrădeanul, văr al lui Constantin Cantacuzino), pe care Stoica Ludescu nu ostenește să le împroaște cu blesteme. Și a urmat ziua de 20 decembrie a anului 1663 (relatată și în hrisovul lui Antonie Vodă din Popești): „Și așa de năprasnă, neștiind Constantin postelnicul nimic, au trimis noaptea de l-au luat de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
elogiului. Osteneala, ca rezultat al unei preocupări necurmate (dar și ca un fel condiție a asumării acestei griji), este impusă ascultătorului - cititor prin reveniri, variate lexical și morfologic, realizate cu ajutorul derivării: „oasele tale céle ostenitoare”, „ostenințe”, „ostenințele tale” „te-ai ostenit pentru mine”, „să ostenești”, „osteneală”, „vruseși să te odihnești de ostenéle”, „ai luat alte ostenéle mai mari” etc. Efectul este incontestabil. Neagoe Basarab continuă demonstrația, izolând un simbol al „osteninței” continue, chemat să sugereze în context hărnicia, mobilitatea, mișcarea fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al unei preocupări necurmate (dar și ca un fel condiție a asumării acestei griji), este impusă ascultătorului - cititor prin reveniri, variate lexical și morfologic, realizate cu ajutorul derivării: „oasele tale céle ostenitoare”, „ostenințe”, „ostenințele tale” „te-ai ostenit pentru mine”, „să ostenești”, „osteneală”, „vruseși să te odihnești de ostenéle”, „ai luat alte ostenéle mai mari” etc. Efectul este incontestabil. Neagoe Basarab continuă demonstrația, izolând un simbol al „osteninței” continue, chemat să sugereze în context hărnicia, mobilitatea, mișcarea fără răgaz, efortul neîntrerupt. „întruchiparea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să dea oamenilor pilde privind organizarea socială, embleme ale preoteselor Demetrei, Artemidei și ale Magnei Mater (zeități concretizând, toate, primordialul feminin), simboluri ale nașterii perpetue, ale regenerării ciclice a lumii. „Ce numai ce știu pe albină” - zice Neagoe - „că să ostenește și ia multu, că acéia niciodată de dulcețile florilor nu să poate sătura, nici de osteneală.” Mama răposată le covărșea, însă, pe vietățile alese spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prăbușeau În abisurile mării. Atât timp cât acestea rămâneau În raza noastră vizuală, simțeam totuși o oarecare consolare - Însă curând dispărură toate. Cum nava era inundată, marinarii, puțini la număr, au fost nevoiți să muncească fără oprire, ajutați fiind de pasageri. Se osteneau cu toții laolaltă, cufundați până la genunchi În apa rece ca gheața. Fiecare efort depus avea drept scop salvarea vasului; iar după ce catargul căzuse peste bord la izbucnirea furtunii, am considerat de cuviință să scăpăm și de Încărcătură, ușurând astfel ambarcațiunea. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
putea fi una a falsei fandări în semnificație a textului: „Era un castel înecat în verdeață,/ pe porțile negre sculptat un dragon/ părând că de întotdeauna veghează/ să nu intre lume străină’n donjon.// Veneam de departe, albastru derviș,/ și ostenit după șirul de ani/ purtam pe veșmânt și pe frunte înscriși/ versete din Palii și psalmi din Coran.// Eu nu căutam nicăierea nimic,/ Se auzea de prin crânguri de roze/ cântarea ciudată a lui Laostic,/ pierdut în adâncă și blândă
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
microeseuri literare, unele incluse ulterior în A doua lumină (1930) și în Act de prezență (1932). Laitmotivul este pledoaria pentru înnoirea artistică. Explicitând enunțul programatic din Aviograma, inserată (în loc de manifest) în „75 HP” - „Artistul nu imită, artistul creează”, V. nu ostenește să afișeze principiul originalității, al ineditului, sub lozinca „Inventează, inventează”. După el, arta se definește prin surpriză, implicit exclude regulile, canoanele: „A hotărî dinainte că poezia trebuie să îmbrace cutare formă [...], a limita poezia înseamnă a o ucide”; „Opera de
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de copii!... Femeia intră în casă. Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și cântecul. Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie. Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului. Partea asta este a mea. Și partea asta, a mea! Mustața asta este a mea. Și asta, a mea! La
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
imaginea convențional-acceptată a literaturii din epoca Luminilor. Cartea care îl impune, Povestiri cu strada depozitului, poartă în mod frapant semnătura promoției textualiste și are un aer demonstrativ. Personajele sunt simple marionete trase de sfori de un autor care nu se ostenește să le scoată din vidul anonimatului, mulțumindu-se să le divulge doar funcția epică - Personajul principal, Autorul ș.a. Pasionat al cinematografului, V. își construiește proza după norme preponderent vizuale. Anumite texte poartă titlul neutru Secvențe. Uneori ochiul camerei de luat
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
ai muzicii bizantine, elevi participanți în tabere de muncă, medici fără de arginți, olimpici cu origini modeste, dar împătimiți de carte. Toate acestea sunt miracole pentru care Dumnezeu trebuie lăudat 1. Însă urmăm noi îndemnul apostolului: „Cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi” (I Tesaloniceni 5, 15)? Cartea de bucatetc "Cartea de bucate" Ce anume le oferă acestora oficialii Bisericii? Câți dintre laicii cu adevărat dedicați sunt oameni de decizie în adunările parohiale? Câți tineri primesc licența de a se implica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a Părinților neptici. Numai lectura străvechii Scrisori către Diognet despre condiția creștinului în lume ne-ar putea elibera de puternica senzație de claustrofobie indusă într-un asemenea context. Cu tot respectul și neștirbita dragoste pentru toți cei care s-au ostenit la realizarea unor proiecte de succes (conferințe, pelerinaje, expoziții), trebuie să recunoaștem că unele filiale ASCOR se constituie în asociații cvasi-familiste, lipsite de verticalitate duhovnicească și clarviziune teologică de inspirație patristică. Nu puțini ar îndrăzni să spună că programul de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline albăstrui se aștern foșnetele și zumzetele tăcerii, îți vine a crede că în aceste singurătăți dorm niște copii osteniți de joacă, în vreo veselă zi de mai, cînd se culeg florile din păduri. Toate acestea se împletesc cu un sentiment de taină, încît realitatea și închipuirea se întîlnesc la jumătatea drumului, amestecîndu-se într-un singur tot. Oricît de vremelnice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
umplută cu nisip din Nantucket. Capitolul CXV BALENA MURIBUNDĂ Nu arareori ni se întîmplă în această viață ca în clipa cînd cei blagosloviți de soartă trec pe lîngă noi, la dreapta noastră, să prindem puțină briză proaspătă și astfel, deși osteniți pînă atunci, să ne simțim, cu bucurie, pînzele umflîndu-se. Așa păru că se-ntîmplă și cu „Pecjuod“. A doua zi după întîlnirea noastră cu Burlacul cel vesel, am reperat un cîrd de balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]