806 matches
-
același timp. Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Participiul intră în opoziții categoriale specifice flexiunii adjectivale: • de gen: „Mormânt închis la zgomotul de afară.” (T. Arghezi) „Urechea lui închisă pentru graiuri” (T. Arghezi) • de număr: „O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit.” (T. Arghezi) „Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp...” (M. Eminescu) • de caz: „Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă.” (M. Eminescu) „...Privirea fixă și profundă și-o aținti asupra cărții deschise înaintea lui Dan.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caracteristici adjectivale" Participiul intră în opoziții categoriale specifice flexiunii adjectivale: • de gen: „Mormânt închis la zgomotul de afară.” (T. Arghezi) „Urechea lui închisă pentru graiuri” (T. Arghezi) • de număr: „O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit.” (T. Arghezi) „Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp...” (M. Eminescu) • de caz: „Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă.” (M. Eminescu) „...Privirea fixă și profundă și-o aținti asupra cărții deschise înaintea lui Dan.” (M. Eminescu), • de intensitate: „O, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
8); „Multe mai are pe cap!”; • restrâng anumite sensuri ale enunțului sintactic la un component: numai, doar, decât: „Toți aceia care vorbe mari aruncă/ Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă.” (M.Eminescu, I, p. 151), „Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare/ Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare.” (M. Eminescu, I, p. 130); adverbul decât intervine de regulă numai în enunțuri negative: „N-am avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face/Și Apusul își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a dus, sunt ca o creangă veștedă, Care-nainte de-a-nflori se scutură, Și lumea nici o bucurie nu-i mai dă Inimii mele, boală și putredă ciutură.” (M. Isanos) „Poate-ți odihni oleacă - zise femeia - îți fi obosiți.” (C. Hogaș), „- Ostenit trebuie să fi fost cuconașul ist tânăr, observă femeia privind pe tovarășul meu cum dormea de adânc.” (C. Hogaș), „...Trebui, deci, să coborâm cele treizeci și două de scări (...); ai fi zis că te scobori în fundul pământului.” (C. Hogaș), „Cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiuni (a urca scări), cât și valoare demarcativă, ca marcă de punctuație care semnalează sfârșitul citirii paragrafului; ei i se adaugă o altă valoare, de ordin psihologic: "în sfârșit" marchează împlinirea unui lucru dorit cu ardoare, o despovărare a personajului ostenit care este sursa punctului de vedere. Astfel, funcția de organizare textuală este realizată de două ori: prin înlănțuirea acțiunilor și prin sentimentele personajelor. Cele două aspecte sunt ca o foaie de hârtie cu două fețe: acțiunile povestite coincid neapărat cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
într-un univers interior al amintirii sau al fantasmării. Se păstrează aici și ceva din proiectarea în mit pe care o realizase expresionismul, "Iar ai fugit, ca un foc de comoară,/ flacără iute, nestatornic rug de aramă./ Iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși,/ te-ascult arzând depărtată mereu". Metafora focului asociată cu exaltarea erotică sau cu pulsiunile libidoului nu e desigur recentă, dar eul liric reușește să facă să prindă contur jocul impalpabil al sentimentelor, sugestie a ceva ce poate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iau locul elementelor de incertitudine. Veșnicul joc se construiește pe un asemenea discurs din care nu lipsesc proiectările în absolut sau în viitor. ("Și iar vei fugi, ca un foc de comoară,/ flacără iute, vâltvoare de-aramă,/ iar vei fugi - ostenit, sub calde cenuși voi rămâne/ să te-ascult arzând depărtată mereu"). Eul poetic pare să fi descoperit adevărul și certitudinea este aceea că întreg universul uman se constituie dintr-un joc al aparențelor, al iluziilor. Oscilația între siguranță și îndoială
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Da, fusei în castelul/ Nababilor/Cu cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tot dai?". Bătrânul îi destăinuie călărețului pricina durerii sale, plecarea și moartea fiului și a doua nuntă a nurorii. Tânărul îi cere: Hai cu mine, hai în grabă, Und' ți-e casa de-mi arată. Că-s străin și însetat, Ostenit și nemâncat!". Bătrânul iese din curte, iar tânărul descalecă și-l urcă în locul lui în șa. Ajung acasă, unde se joacă hora, veselă și zgomotoasă; se beau ulcele de vin. Apoi lumea se pune la masă, iar bătrânul le arată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
românii pot fi parteneri de încredere. Totuși, sângele latin continuă să ne gâlgâie prin vene. La Konstantz ne-am asumat libertatea de a interpreta liber un program stabilit de nemți. Am zis că din moment ce-i duminică după-masă și suntem deja osteniți, ce-ar fi să... Numai că neamțu-i tot neamț. La 16 fix, conform programului, întreaga delegație germană ne aștepta la recepția hotelului. Aveam programată participarea la slujba religioasă de la catedrală consacrată Sfântului Konrad, patronul spiritual al orașului. O procesiune realmente
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cauți marginile firii. Other Rooms (Alte încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu-mi amintesc niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a unei ființe dragi. Poetul visează Un alt fel de vis, un loc pentru tați. Se lasă frigul, în vis, iar cei doi alunecă într-un alt vis, mai întunecat, unde se trezesc "unul lângă altul, iubitori, rătăciți / Și foarte osteniți". Apoi poetul se simte prizonier în vis, strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și epocal...” (François Villon) La fel ca Rimbaud, Labiș se scufundă în infernul intim, în năzuința de a ajunge la „necunoscut” și de a-l explica. În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub semnul „oboselii”, al unei senzații de rupere a legăturilor, de o rezonanță stranie. Ele par a porni dintr-o liniște mare, dintr-o împăcare paradisiacă, dintr-o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Dumnezeu Cel mai înainte de veci”. Acum 2000 de ani, în Țara Sfântă, în orașul Betleem, într-un staul, cu un opaiț într-un colț atârnat de-o grindă șubrezită, Fecioara Maria îl aduce pe lume pe Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Ostenită, își pune copilul în iesle, singurul loc ce i-a servit drept leagăn Domnului nostru. E vlăguită, dar fericită că tot ce stătea în puterea sa pentru mântuirea noastră se înfăptuise. Privind pe cer, o stea ce traversa cerul de la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Dumnezeu Cel mai înainte de veci”. Acum 2000 de ani, în Țara Sfântă, în orașul Betleem, într-un staul, cu un opaiț într-un colț atârnat de-o grindă șubrezită, Fecioara Maria îl aduce pe lume pe Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Ostenită, își pune copilul în iesle, singurul loc ce i-a servit drept leagăn Domnului nostru. E vlăguită, dar fericită că tot ce stătea în puterea sa pentru mântuirea noastră se înfăptuise. Privind pe cer, o stea ce traversa cerul de la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sufletului și înfrânează pornirile către patimi. Iar Efrem Sirul zice: psalmul este alinarea sufletului, dăruitor al păcii, psalmul este adunător al prieteniei, unirea celor despărțiți, al celor învrăjbiți împăcător. Psalmul este aducătorul de ajutor în vreme de necaz, odihnă celor osteniți și împovărați de grijile zilei și mângâiere bătrânețelor. Căci, cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaș al altuia, atunci când își unește glasul la un loc cu proorocul David, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
harul Său, dar ne respectă libertatea de a ne hotărî și de a ne contura singuri, cu propria noastră voință, destinul. Mântuitorul Iisus Hristos, izvorul vieții, adresează tuturor creștinilor dragostea sa, tuturor generațiilor de oameni: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și vă voi odihni pe voi.”. Așadar, fiul risipitor, după ce și-a cheltuit toată avuția părintească, a ajuns să pască porcii în țară străină. într-o zi își vine în fire, și omul păcătos se trezește la realitatea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
făcut nici cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-a adus-o până-n dreptul genunchilor". După cum vedem, limbajul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o expresie dulce-amăruie, cum o făceau contesa de Pange sau Catherine Pozzi douăzeci de ani mai devreme. Louise d'Espard, tânără a anilor '20, își concentrează întreaga senzualitate, îndrăzneală și dorință în gestica mâinii. Din afară, această mână pare doar "ostenită", odihnindu-se pe o margine de masă. Louise are astfel un alibi care îi apără onoarea, păstrează aparențele. Însă adevărata semnificație a acestei mâini întinse este că așteaptă să fie atinsă, prinsă, apucată. Cum acest contact nu are loc, "animalul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
odihnindu-se pe o margine de masă. Louise are astfel un alibi care îi apără onoarea, păstrează aparențele. Însă adevărata semnificație a acestei mâini întinse este că așteaptă să fie atinsă, prinsă, apucată. Cum acest contact nu are loc, "animalul ostenit" devine treptat, de la atâta așteptare, "mut ca o mănușă", lipsit de viață. Mâna redevine o simplă parte a corpului pe care Louise și-o trage înapoi spre ea. Bineînțeles, partenerul tinerei fete a sesizat reprezentația acesteia, însă și el joacă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un drum lung în față și prețul acestui album reprezintă pentru mine două nopți de somn într-un pat sau peste zece bilete de intrare la alte muzee sau expoziții, așa că renunț. Ajung din nou în grădină și mă așez ostenită la picioarele miraculoasei Păsări a basmelor noastre străbune și deodată, mă trezesc întrebînd cu voce tare dacă Doamna acestor locuri primește oaspeți veniți de departe. Nimeni nu înțelege ce spun și atunci, din mijlocul grădinii, se apropie un băiat subțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vacile, nici caii, si nici boii. Mâine, dacă va apărea soarele, se vor aduna iarăși în jurul căpițelor: cosași, femei, copii, toți vor întoarce brazdele, scuturându-și furcile în bătaia soarelui auriu. - Gheorghe, ia' n vezi să nu prăpădești fânul, murmura ostenita Anica, dar Gheorghe e departe. Ochii lui clipesc când și când, aprobator, dar el fluiera prin somn. Târziu, lătratul câinelui îl trezește brusc și se școala de-ndată răvășit. Prezența lui Azor în curtea lor este străveche, aproape divină, din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
moară neiertat (IV 7). Pe țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind și gingaș, și pare stins/ De-abea stă pe picioare, cu greu se mai răsuflă (V 1). Slab, ostenit, înghețat, cu părul sur, exilatul înaintează încet, cuprins de fiori și primește cununile de lauri - aduse de geți drept răsplată pentru purtarea lui pe câmpul de luptă - ca pe niște coroane funerare (V 2). Pătruns de fiori de moarte, el
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tu încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II 4) pentru a face ceva, prinsă între ziduri înăbușitoare, strâmte, întunecoase, ea își afirmă urâtul incurabil : Nu este niciun leac împotriva acestei plictiseli, acestei ostenite pustietăți (II 3). Agamemnon o găsește pradă unui rău nedefinit (Mi-e rău... inima bolnavă - II 6), aproape metafizic (O ține în mână un zeu și o strânge - II 6). El e frapat de aspectul nesănătos al soției sale (Totdeauna
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dreptate... N-aș vrea să putrezesc de viu ca biruitorii pe nedrept... am vorbit cinstit... mărturisindu-mi îndoiala (IV 7). Învingătorul de la Troia nu mai are puterea de a pune stăpânire și asupra propriului palat. Clitemnestra este mereu plictisită, Agamemnon - ostenit. Deși nu seamănă la fire, îi unește vârsta : amândoi au sufletul răvășit de trecerea anilor. Într-o scenă decisivă pentru descifrarea bolii reginei, bătrâna servitoare îi amintește Clitemnestrei că și-a pierdut farmecul (nu mai ești destul de frumoasă - II 3
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]