1,151 matches
-
întreabă unul din ofițeri. "Ca imbold" răspunde organizatorul. În materie de umor negru nu se poate inventa ceva mai frumos... (D. I. Suchianu) ...Voința de cinematograf a lui Visarion se definește, de data aceasta, nu prin împăcări și nici prin împotriviri ostentative, ci pur și simplu dincolo de ele. La ce îngemănare de scriitori apelează autorul: Sahia și Brăescu! [...] El decupează și dintr-o pagină, și dintr-alta, imaginea "luminilor", lumea imbecilizată, cazonă a lui Brăescu, lumea nevoiașă a lui Sahia, așezând peste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Oișteanu elogia Ana ca pe un film tarkovskian. Sigur, drumul inițiatic în care Alexa ne invită să-l urmăm ne duce cu gândul la marele regizor rus. Eu văd însă Ana ca un "film de autor despre autor". Fără nimic ostentativ și, cu siguranță, fără să fi gândit vreodată filmul la persoana I-a. Dar asta nu mă împiedică să observ că supliciul pe care îl trăiește "ziditorul" din filmul lui Alexa Visarion a ajuns să se apropie până spre similitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
die a liricii proletcultiste care elogia „victoriile socialismului“, electrificarea satelor, mecanizarea agriculturii, „culturalizarea“ țărănimii. Această dimensiune parodică se realizează prin tonalitatea ironică, prin deconstruirea unor clișee ale „limbajului de lemn“. Limbajul poetic cărtărescian se remarcă prin amestecul registrelor stilistice: tenta ostentativ populară a cuvintelor, neologisme (termeni tehnici) alături de regionalisme (chindie, plozi). Întregul discurs poetic ilustrează amestecul „vocilor lirice“. Astfel, în primele șase versuri, o voce impersonală marcată prin lipsa indicilor de persoană construiește imaginea unui țăran fără nicio legătură cu tradiția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic subliniată între un text literar și arhitextul „pus la vedere“ ostentativ echivalează cu o trimitere la sursă pe care opera (sau autorul ei) o reclamă imperativ. În această situație, cititorul nu poate decât să se conformeze, apelând la grila palimpsestului. Citind, de pildă, poeziile lui Nichita Stănescu Odă în metru antic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
elevi care prezintă tulburări relaționale frecvente in raport cu profesorii, părinții, colegii etc., elevi care mint si înșeală, copiază, bruschează colegii sau elevii de vârsta mai mica („bătăușii clasei"). Alții mențin violenta la nivel verbal, dovedesc inconsecventa comportamentala sau fumează ostentativ. Fiecare clasa isi are „rebelii" săi, elevi cu manifestări de nonconformism excesiv, unii dintre ei teatrali, labili psihic și totuși, pentru ceilalți, înconjurați de o adevărată „aură". Mulți dintre ei nu înțeleg semnificația regulilor sau le interpretează intr-o maniera
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
un alt interviu memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către presa
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
serioase -, deconstruindu-le, încălcînd bunele convenții și rezervînd cititorului un traseu intertextual. Multe din soluțiile comicului caragialian vin din amestecul discursurilor "de gen". Dincolo însă de potențialul evident al rescrierii ironice, de parodia ca formă de intertextualitate, ne aflăm, cu citarea ostentativă a propriilor teme / clișee, într-o altă cheie a partiturii artistului. Anecdota Partea Poetului, în care personajul titular ajunge la porțile cerului, voind a-l întîlni pe Dumnezeu și a-i cere , ca în poveste, oarece, spune mult despre vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
provinciali"55. Deși, atât Cioran, cât și Sábato, s-au îndreptat în tinerețe spre sisteme ideologice extremiste, au ajuns la concluzii-decepții asemănătoare, cu firava și salvatoarea componentă a speranței, pe care o are numai Sábato. În timp ce Cioran optează pentru retragerea ostentativa și superioară din rândul semenilor, refuzând cu dispreț să îi mai dea lecții omului, "sortit, oricum, a nu învață niciodată din greșeli", Sábato, justițiar social, nu s-a retras din lume, ci s-a angajat, declarându-și fățiș lupta contra
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acum impulsivitatea, precum și tactul relațional, atitudini ce sunt percepute și apreciate de elevi. Vă puteți baza pe faptul că elevii nu sunt nici pe departe atât de ”nesimțitori” după cum ar părea la prima vedere sau după cum afișează ei în mod ostentativ. Metafora cea mai potrivită a acestei etape ar fi aceea a cactusului extrem de țepos, dar care a ajuns să îmbrace această haină ”nesuferită” tocmai pentru a-și apăra fragilitatea interioară. Problema la care unii educatori (părinte, profesor, coleg mai mare
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
acelor modalități, proiecții imaginare prin care eul poate dobândi o altă individualitate fie că aceasta este un clovn de jucărie, o paiață sau un copac: ,,Personajele de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte din imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"157. Autenticitatea textului blecherian transpare din ,,falsificarea" vieții. Literatura, scrisul nu fac decât să-i confere lui Blecher posibilitatea de a construi și reconstrui la nesfârșit viața
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imediată altă identitate. Panopticul de ceară ia locul cinematografului. Personajele de ceară iau locul celor de film, eul narator identificând-se până la suprapunere cu acestea, având convingerea că reprezintă ,,singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"246. Perspectiva sinistră asupra lumii, ca un spațiu al figurilor de ceară, unde se exprimă teroarea de neimaginat a umanității. o regăsim la George Bacovia: Și singur
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
eul narator va încerca să identifice ipostaze și situații în care boala și suferința pot fi suspendate. Lumea panopticumului reprezintă o alternativă la existența dată: Personagiile de ceară erau singurul lucru autentic din lume: ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatatea lor stranie și artificială din aerul adevărat al lumii 344. Teatrul, bâlciul, cinematograful vor deveni, de asemenea, alternative la realitatea în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
brațe un obuz neexplodat, spre groaza și uimirea camarazilor. Fie și în exterioritatea imediată, eroul simte nevoia să-și demonstreze sieși, printr-un resort compensatoriu, că raționamentul său este corect: inamicul folosește muniție expirată. Gestul săvârșit e numai în aparență ostentativ: "Un obuz nu explodează. Din fanfaronadă, le declar camarazilor sâcâiți că artileria ungurească e inofensivă și iau în brațe obuzul, ca să le arăt că are pulbere proastă. Toată lumea strigă speriată la mine... îl arunc jos, cum ai arunca, după ce ai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și el după diversele regiuni și straturi sociale sau etnice. Nefiind niciodată preocupat de ceea ce spune, ci numai de latura fonetică, el recurgea, în exercițiile la care se deda cu o voluptate nerușinat senzuală, la formule aproape stereotipe și aproape ostentativ. Inaptitudinea totală pentru idee, se găsea compensată la Adrian Leonescu printr-o capacitate remarcabilă a organelor sale de pronunție. Întreaga lui ființă fizică și morală participa la actul aproape mistic al pronunției /.../ În toată această concentrare doar gura cu buze
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
prietene plecate în străinătate, prilej de reculegere și de analiză finală, culpabilizare și reproșuri incluse pentru relațiile destul de reci cu părinții sau cu fratele Mark, dar și estimarea ravagiilor iubirii aproapelui, mai ales când aceasta pare a fi artificială și ostentativă. Katie află chiar din gura unei predicatoare că Dumnezeu însuși nu vrea ca oamenii să fie buni în mod artificial. La rândul său, Sf. Pavel le spusese corintenilor că "milostenia nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește", iar credința
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea nici unuia din acele atribute care stârnesc în mod tradițional prețuirea și admirația elitei noastre intelectuale: monumentalitatea construcției, solemnitatea ostentativă a meditației existențiale sau o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și a nu face practic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mod de a vedea situația existențială îi va fi străin. Pentru el, viața bună însemna o societate bună și este, prin urmare, o chestiune de reflecție și acțiune rațională, o problemă socială, nu una individuală. Russell se distanța în mod ostentativ de reflecția centrată asupra problematicii existențiale a individului, calificând-o drept expresia unui „ideal aristocratic“ ce se cere depășit.51 Wittgenstein vorbea, dimpotrivă, oamenilor a căror stare sufletească bună sau rea nu depinde în primul rând de împrejurări exterioare, ci
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale Carmeliei Leonte se ascunde un cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vive et brusque qu'il fallait" [Maupassant, Bel-Ami, p.27]. Machiajul modelează și accentuează trăsăturile și de aceea este la loc de cinste. Provocator, incitant sau aproape de natural, el are un impact aproape imediat asupra spectatorului. Estetică modernista propulsează machiajul ostentativ și provocator, recomandat de Baudelaire, astfel încât doamnele de salon să se apropie de aspectul unor fete de stradă. În eseul Elogiul machiajului, Baudelaire face o descriere detaliată a artificiilor moderne 400. Doamna Girardin, Pariziana și ea, face o distincție subtilă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unor fete de stradă. În eseul Elogiul machiajului, Baudelaire face o descriere detaliată a artificiilor moderne 400. Doamna Girardin, Pariziana și ea, face o distincție subtilă între Parizienele care au diferite maniere de a atrage atenția, o școală "țipătoare" (una ostentativa și șocantă, care bate la ochi) și o școală misterioasă (mai rafinată, care captivează privirea pentru a intrigă și a atrage)401. De regulă, din a doua categorie fac parte aristocratele, cum ar fi Clăire Fromont, iar din prima burghezele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Lettre de 10.I.1847, 1986]. 402 Astfel Doamna Correur este o doamnă îmbrăcată țipător și spectaculos: "Elle avait une robe de soie mauve, très voyante, avec beaucoup de dentelles et de bijoux" [ibidem, p.30]. Clorinde afișează un lux ostentativ: "Elle portait une robe de soie orange brochée de fleurs și voyantes, que leș valets de pied la regardaient" [ibidem, p.129]. 403 "La mode était le seul moyen de rajeunir chaque année d'une année l'humanité (...) La mode
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sunt neglijate, dar preferințele sociale sunt superioare celor individuale și asta în mod tradițional. Islamul este compatibil cu valorile și structurile specifice capitalismului, etica sa seamănă cu cea protestantă, iar accentul este pus pe eficiența distributivă și reducerea consumului risipitor, ostentativ. De aici, sporirea economisirii, a investițiilor, a locurilor de muncă și a creșterii economice. Conceptul de eficiență este un mijloc de evaluare a efectului util așteptat în urma desfășurării unei activități umane, în condițiile unui consum optim al resurselor disponibile. Optimul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Cambridge și, ulterior, la Universitatea Warwick, unde și-a susținut și doctoratul cu o teză despre romanul Tom Jones al lui Henry Fielding și unde, de altfel, a și predat, pentru un timp, poezie engleză. Cumva implicit, fără declarații teoretice ostentative, Jonathan Coe pare să se situeze, din punct de vedere estetic, pe linia axiologică a victorienilor (prerafaeliți) Rossetti, Morris, Arnold și Swinburne care, în manifestul revistei The Germ, de la jumătatea veacului al XIX-lea, vedeau arta ca pe un produs
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o nevoie de ziare... Noua teorie contestă această ipoteză, subliniind că individul nu are nevoie de tomate, ci are nevoie să se hrănească; nu are nevoie de mașină, ci are nevoie să se deplaseze (sau să-și etaleze în mod ostentativ prosperitatea); nu are nevoie de ziare, ci de informație etc. De îndată, ipoteza stabilității preferințelor redevine compatibilă cu o schimbare în modul de consum. Într-adevăr, o aceeași nevoie, stabilă, poate fi satisfăcută prin bunuri diferite, utilizate singure sau combinate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]