2,363 matches
-
după scurt timp în Muntenegru, unde a încercat să organizeze grupuri militare care să sprijine operațiunile rușilor în Mediterana. Odată ajuns în Italia în mijlocul comunităților de emigranți greci, Alexei Orlov a exagerat posibilitățile și forța grecilor în viitoarea luptă împotriva otomanilor. El avea să scrie fratelui său Grigori că îi este ușor să-i mobilizeze pe greci în lupta împotriva turcilor și că elenii se dovedesc aliați credincioși și luptători viteji. Activitatea agenților ruși nu s-a limitat numai la misiuniile
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
În sprijinul asediaților din Methoni , guvernatorul militar otoman a trimis pe 3 mai aproximativ 2.000 de ieniceri din Tripolița. Prințul Dolgorukov a organizat apărarea împotriva turcilor cu o primă linie formată din insugenți greci neinstruiți. La primul atac al otomanilor, linia elenă s-a rup, dar rușii au reușit să reziste aproximativ 5 ore. Efectivele otomane s-au ridicat la aproape 8.000 de soldați, iar rușii au fost obligați în cele din urmă să cedeze. Turcii au reușit să
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
regiunea Sfakia. Peste 24.000 de oameni s-au răsculat în Epir. Klefții s-au răsculat în munții Tesaliei și Macedoniei. Un mare număr de rebeli din Macedonia au traversat Istmul Corint și s-au alăturat celor care luptau împotriva otomanilor în Moreea. Frământări ale populației creștine s-au semnalat și în nordul Greciei, în Muntenegru și Dalmația. Mustafa al III-lea a fost puternic afectat de situația din Moreea. El a dat ordin ca cea mai mare parte a rezervelor
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de luptă al grupării lui Psaro, comandantul Sokolov a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a. După înfrângerea lui Psaro și Mavromihali, numeroși participanți la rebeliune s-au refugiat în munți, unde au continuat să lupte împotriva otomanilor. Dacă în regiunile de coastă și de câmpie ienicerii au reușit să restabilească ordinea,prezența lor în regiuniile muntoase ale Peloponezului a fost mai degrabă simbolică. Insurgenții au continuat să păstreze controlul asupra unor puncte fortificate plasate strategic (Tripolitza și
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
fost mult mai mici decât se așteptaseră grecii, iar forțele mobilizate de eleni nu au corespuns promisiunilor făcute de Papazolis împărătesei. Dakin descrie în cartea sa „ „ ultima săptămână a rebeliunii, afirmând că mii de greci au încecat să evite represiunile otomanilor și să se refugieze în Navarino,unde era staționată flota rusă, dar porțile fortăreței au fost închise, nepermițându-li-se accesul. Istoricul Apostolos Vakalopulos afirmă că eșecurile grecilor și fricțiunile neîntrerupte dintre eleni și ruși i-a hotărât pe cei
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
au fost închise, nepermițându-li-se accesul. Istoricul Apostolos Vakalopulos afirmă că eșecurile grecilor și fricțiunile neîntrerupte dintre eleni și ruși i-a hotărât pe cei din urmă să se îmbarce pe corăbii și să-și lase aliații la discreția otomanilor furioși. Sarcina de înăbușire a rebeliunii a revenit în special trupelor neregulate albaneze, care s-au remarcat prin instituirea terorii nu numai împotriva populației elene, dar și împotriva celei musulmane. Reprezentanții grecilor și turcilor din Peloponez s-au adresat într-
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de către genovezi (sf.sec. al XIII-lea - prima jumătate a sec. al XIV-lea), a fost probabil sediul unui important principe local, Dimitrie ("Demetrius Princeps tartarorum"), apoi a fost ocupată de o garnizoana a Țarii Românești și ulterior cucerita de către otomani (care au denumit-o "Yeni Sale"), cetatea pierzându-și treptat importantă în decursul secolului al XV-lea, fiind apoi abandonată. În prezent, turiștii care vizitează Babadagul dispun de următoarele "posibilități de cazare: Cabană Babadag, hotelul "La Parmac"" și "Popasul "Doi
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
Războaiele bizantino-otomane (1265-1479) au fost o serie de conflicte decisive între turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia Minor (Turcia de astăzi). Imperiul
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
unei oști de 6000 de tătari în frunte cu hanul Hadji Ghirai a convins conducerea locală genoveză să consimtă la un acord cu musulmanii. Acordul încheiat a prevăzut mărirea substanțiala a tributului pe care genovezii trebuiau sa-l plătească sultanului otoman și hanului tătar al Crimeii. Totuși, neavând flotă, Hadji Ghirai s-a mulțumit să fie recunoscut ca suzeran al genovezilor din Caffa și să controleze drumurile comerțului către Caffa, ca și către Kerci și Inkerman. Hegemonia sa s-a extins
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Sasic ori Șagani - Albei). În 1388, în timpul conflictului dintre armatele otomane ale lui Ali bei și cele creștine ale țarului Șișman și ale despotului Ivanco, Mircea trimite trupe muntene care ocupă unele cetăți dobrogene, însă acțiunea acestora este respinsă de către otomani. Însă, după plecarea oștii turcești, în anul următor, Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei. Mircea păstrează organizarea locală (dovada existenței "chefaililor", funcționarii de tip balcanic) însă va face donații de pământ dobrogean boierilor săi și mănăstirilor. Sub
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
există în legătură cu victoria din 1404, anume doar o scrisoare a regelui ungar din același an, în care menționează despre "„frumoasele izbânde dobândite de voievodul Valahiei împotriva turcilor, cu ajutor trimis din partea regelui”". În 1409, Mircea respinge un nou atac al otomanilor lângă Silistra, fapt menționat într-o inscripție comemorativă în limba greacă descoperită în acest oraș: "„Io Mircea, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci]""”". Dobrogea va fi pierdută din nou de către Țara Românească în 1420
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în paralel cu dezvoltarea vieții economice. Aceasta s-a datorat în parte intensificării schimburilor monetare și a emisiunii mari aflată în circulație, dar mai ales efortului financiar pe care voievodul muntean a trebuit să îl facă în contextul conflictelor cu otomanii. Paralel cu producția internă de cereale (grâu, mei, ovăz, orz) și legume, care erau pentru consumul intern sau mergeau la export peste Dunăre, Țara Românească importa din Ardeal importante cantități din aceste produse. De cele mai multe ori erau încheiate înțelegeri ori
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
toate acestea, atât Kogălniceanu cât și Alecsandri, s-au prezentat inițial în calitate de candidați pentru titlul regent de Caimacam -Alecsandri, care era mai popular, a renunțat primul, pentru a-l susține pe Costache Negri. Candidatura lui Negri a fost respinsă de către otomani, care a preferat să-l numească pe Teodor Balș (iunie 1856). În urma alegerilor din septembrie 1857, întreaga Partida Națională a ales să-l sprijine pe Cuza la tronul Moldovei. Acest lucru a venit după ce Nicolae Vogoride, noul Caimaicam, a realizat
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Unitariene din Transilvania. David Francis a murit acolo în 15 noiembrie 1579, în închisoarea în care fusese întemnițat pentru erezie. Tot în această închisoare, generalul Basta a dorit să îi execute pe conducătorii transilvăneni. În 1657 a fost ocupată de otomani. În timpul răscoalei lui Rákóczi, în 1704, cetatea cade în mâinile curuților. Din 1713 încep lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară. Între 1717-1719, cetatea este din nou întărită. În 1752, chiar dacă importanța ei militară a scăzut, cetatea este
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
privește marea invazie tătaro-mongolă, apoi ea afectează prioritar Bucovina și se infiltrează în direcția Panoniei, Severinului și Câmpiei Române. Situația se modifică după întemeierea Hanatului din Crimeea. Din acest moment teirotriul bălțean este afectat de tătarii nogai în calitate de aliați ai otomanilor. Sunt fără acoperire științifică ca în secolele VII - IX pe teritoriul actualului Bălți ar fi locuit triburile slave ale tiverților și că ar fi fost sub jurisdicția cnezatului Haliciano-Volân sau Rusiei Kievene. În regiunea stepei bălțene elementul autohton daco-roman a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
de persani, cărora le urmează Alexandru cel Mare în 333 î.e.n., iar mai apoi romanii în 64 î.e.n. Istoria zbuciumată a Siriei continua și după antichitate, astfel începând cu 634 e.n. Siria este cucerită de arabi, în 1516 e.n. de otomani, iar în epoca modernă, ca urmare înfrângerii Imperiului Otoman din Primul Război Mondial, Siria este administrată de Liga Națiunilor sub mandat francez. Siria a devenit independentă la 15 aprilie 1946. Cele mai vechi rămășițe de civilizație umană găsite în Siria
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
și crezând în mod greșit că se bucură de sprijinul diplomatic al Angliei, Nicolae a atacat încă o dată Imperiul Otoman în 1853. Regatul Unit și Franța, temându-se de consecințele unei înfrângeri a turcilor în război, s-au aliat cu otomanii în 1854 și i-au sprijinit în războiul Crimeii. Austria a oferit sprijin diplomatic Turciei, iar Prusia a rămas neutră, lăsând Rusia fără aliați în Europa. Aliații europeni ai otomanilor au debarcat în Crimeea, asediind puternica fortăreață de la Sevastopol, care
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
unei înfrângeri a turcilor în război, s-au aliat cu otomanii în 1854 și i-au sprijinit în războiul Crimeii. Austria a oferit sprijin diplomatic Turciei, iar Prusia a rămas neutră, lăsând Rusia fără aliați în Europa. Aliații europeni ai otomanilor au debarcat în Crimeea, asediind puternica fortăreață de la Sevastopol, care a fost cucerită după un an. Asediul a fost o dovadă tristă a incapacității Rusiei de a-și apăra propriul teritoriu. Nicolae I a murit înainte de încheierea asediului, dar el
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
din 1821 și amiral al Marinei Imperiale Ruse. Bubulina s-a născut într-o închisoare din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un căpitan din insula Hydra, și al soției acestuia, Skevo. Otomanii îl închiseseră pe Pinotsis pentru participarea sa la Revolta Orlov din 1769-1770 împotriva dominației otomane. Ea s-a născut în timpul uneia dintre vizitele mamei ei la închisoare. Tatăl ei a murit curând după acel moment, iar mama și copilul s-
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
în luptă împotriva piraților algerieni în 1811. Având vârsta de 40 de ani, Bouboulina i-a preluat averea și afacerile comerciale și a mai construit alte patru nave pe propria ei cheltuială, inclusiv marea navă de război "Agamemnon". În 1816, otomanii au încercat să confiște proprietățile Bouboulinei pentru că cel de-al doilea soț al ei luptase alături de ruși împotriva turcilor în Războaiele Ruso-Turce. Ea a călătorit la Constantinopol pentru a-l întâlni pe ambasadorul rus contele Pavel Stroganov și a-i
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
și marchează legătura cu iezuiții din Transilvania, care au înființat Universitatea din Cluj, la inițiativa lui Báthory. Báthory a intrat după întoarcerea sa din Italia mai întâi în slujba împăratului Ferdinand I. În anul 1553 a căzut prizonier în mâinile otomanilor. Deoarece împăratul a ezitat plata unor sume de bani pentru eliberarea sa, a trecut de partea lui Ioan Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei și rival am împăratului Ferdinand, amândoi revendicând pentru sine coroana Ungariei. După moartea principelui rămas fără urmași
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
a cedat orașele Poloțk și Livland coroanei polono-lituaniene. În politica internă a Poloniei au dominat iezuiții, un ordin de călugări catolici, care au sprijinit și influențat politica lui Ștefan Báthory, care plănuia să reunească Transilvania, Ungaria și Polonia pentru izgonirea otomanilor din Europa. Deoarece a murit în 1586, în urma unei hemoragii cerebrale, Ștefan Báthory nu a mai reușit să aducă la îndeplinire acest plan. Prin iezuiți a înființat Universitatea din Vilnius (7 iulie 1578) și Universitatea din Cluj (12 mai 1581
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
orașului pentru aproape un secol, lăsând relativ netulburata coexistența dintre musulmani, creștini și comunitatea samariteana. După ce forțele sultanului ayubid Saladin au cucerit Palestina interioară în anul 1187, dominația islamică a fost restabilită, si a a persistat sub mameluci și sub otomani. În urmă incorporării sale în cadrul Imperiului Otoman în 1517, în timpul sultanului Selim I Yavuz, Nablus a fost desemnat capitala a districtului Djabal Nablus ("Muntele Nablus"). În 1657, după o serie de răscoale, un numar de clanuri arabe din nordul și
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
pierdută în fața avarilor. În 1340, a fost ocupat de Hoarda de Aur, a fost sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, apoi Vlad Țepeș a ajuns aici în 1462 în timpul campanilor sale împotriva Imperiului Otoman, dar în 1484 ajunge teritoriu turcesc, otomanii construind aici un fort pentru a apăra granița de nord. A fost arsă de câteva ori în secolul XVII, în timpul Războiului Ruso-Turc, fiind ocupat de mai multe ori de fiecare. După Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman, face
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
este o alianță între Șerbia, Muntenegru, Grecia și Bulgaria împotriva Imperiului Otoman în timpul războaielor balcanice. După izbucnirea războiului italo-turcesc din 1911, statele balcanice au înțeles nevoia de cooperare în lupta împotriva otomanilor. La această înțelegere s-au adăugat presiunile diplomatice rusești, ducând în cele din urmă la semnarea unei alianțe defensive bilaterale secrete între Șerbia și Bulgaria la 13 martie 1912, extinsă printr-un contract militar la 12 mai. Grecia, nedorind să
Liga Balcanică () [Corola-website/Science/303644_a_304973]