1,186 matches
-
punea la respect o lume, fără un cuvânt... ori, o făcea să o iubească. Deodată, simți cum i se umezește pe cap părul la rădăcină și picuri reci i se preling pe frunte, pe lângă ureche, pe gât... Fiori cu spini otrăviți îl pătrund în tot trupul. ”- Doamne!... se pomeni el strigând cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce ?! De ce, Doamne, ai îngăduit...?!” înnăbuși el în piept un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
si crapă!”, aș fi tăiat toate firele care mă legau de Dumnezeu. Singurătatea și tăcerea, ăsta-i destinul meu...! murmură el, și o sudoare rece îi umezi rădăcina părului pe cap. O suferință surdă îi apăsă inima din cauza acelei remușcări otrăvite...și a simțământului de vinovăție. i ii i -Ce am ajuns!... umbră rătăcitoare printre crucile cimitirului. Nu meritam nici să merg în umbra ei măcar!... murmură el cu ochii scăldați în lacrimi. Nu mai adormi, rămase treaz până se făcu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te cheamă... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în ureche să-mi spună: oriunde, este ea!... Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți... și, iartă-mă! Iartă-mă!... se ruga el cu gândul la clipa aceea otrăvită. Abia când se crăpă de ziuă, odată cu revărsatul zorilor, Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
privire, fără un cuvânt... punea la respect o lume, ori, o făcea să o iubească. Simti cum i se umezește pe cap, părul la rădăcină și picuri reci i se preling pe frunte, pe lângă urechi... pe gât... Fiori cu spini otrăviți îi pătrund în tot trupul. - Doamne!... se pomeni el strigând, cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne, ai îngăduit... de ce?!... înnăbuși el în piept, un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pare rău că am intrat pe mirc, nici nu știi ce rău îmi pare! Hai să uităm. Te rog din suflet să mă ierți! Vrei? - O să încerc... - Țușca, daca nu mă poți ierta, ne mințim degeaba. Va fi o sămânță otrăvita, care va naște un fruct otrăvit. Ne vom otrăvi viața! - Bine. O să uit. Mă bucur că ți-am telefonat. Îți mai amintești cum ne-am cunoscut? - Cum aș putea uita? Acest telefon a fost tot atât de minunat că și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mirc, nici nu știi ce rău îmi pare! Hai să uităm. Te rog din suflet să mă ierți! Vrei? - O să încerc... - Țușca, daca nu mă poți ierta, ne mințim degeaba. Va fi o sămânță otrăvita, care va naște un fruct otrăvit. Ne vom otrăvi viața! - Bine. O să uit. Mă bucur că ți-am telefonat. Îți mai amintești cum ne-am cunoscut? - Cum aș putea uita? Acest telefon a fost tot atât de minunat că și acela! <vick47>: sidonia <sidonia>: nick iar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sensuri adînci, de pilde Înălțătoare, dar care nu erau texte revelate. Ar fi putut să discute asta cu studenții la o bere, dar nu la curs, chiar dacă, abil, lăsa impresia că asemenea vorbe erau doar o extrapolare, nicidecum o paranteză otrăvită; ar fi putut să rămînă În mintea lor pentru totdeauna, tinerii aceia credeau În el, Îl iubeau unii; un frate mai mare. Depășea viteza permisă cînd se urca pe motocicletă, accelera agresiv, zgomotul devenea insuportabil pentru pietoni; Înjurau unii, blestemau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ingrid Încerca, În felul ei, dacă nu să Îl vindece pe Thomas, măcar să Îl aducă Într-o stare de convalescență. Străduință zadarnică; cel mult ar fi putut să Îl termine cu zile; Thomas pacientul avea nevoie de aer, fie și otrăvit, iubirea - dacă Ingrid chiar Îl iubea - Îl sufoca, nu era obișnuit. Dacă sentimentul ar fi fost reciproc, s-ar fi salvat, poate, amîndoi. Nimic sigur, iubirile uneori ascundeau ceva morbid, omorîseră, la propriu și la figurat, destui. Suferințele amoroase nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dau seama că moartea este imposibilă în vis, iată o construcție cu adevărat diabolică. Uitîndu-mă pe notelele mele scrijelite în grabă aproape în fiecare dimineață am reușit să configurez o categorie de vise căreia i-am dat numele de „cadouri otrăvite”. Deși aș putea să le spun „vise otrăvite”. toate sunt niște false „vești bune”. Iată un alt exemplu inocent. într-o dimineață m-am trezit visînd că am un superb apartament. eram singur în el și îl vizitam cameră cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iată o construcție cu adevărat diabolică. Uitîndu-mă pe notelele mele scrijelite în grabă aproape în fiecare dimineață am reușit să configurez o categorie de vise căreia i-am dat numele de „cadouri otrăvite”. Deși aș putea să le spun „vise otrăvite”. toate sunt niște false „vești bune”. Iată un alt exemplu inocent. într-o dimineață m-am trezit visînd că am un superb apartament. eram singur în el și îl vizitam cameră cu cameră. îl admiram ca și cum m-aș fi aflat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Șase : Proliferarea rețelelor mafiote (și în special puterea cartelurilor în mexic și Columbia). DoUĂZeCI ȘI ȘaPte : ravagiile agriculturii intensive (în Bretania straturile freatice sunt poluate din cauza crescătoriilor de porci, la suprafață totul este verde și frumos, dede subt totul este otrăvit și sordid). DoUĂZeCI ȘI oPt : norul toxic de deasupra asiei care riscă să se extindă. Uneori la Beijing nu se vede cerul, dar nu din cauza norilor, ci din cauza norului toxic. DoUĂZeCI ȘI noUĂ : Problema kurdă. (Cel mai mare popor fără țară. în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decât c-un os de pește. Ce căuta prăjina asta aici? Dac-o prindea madam Nicolici, n-o vedea scăpând vie. Acceptă ceaiul ca pe cea mai inofensivă dintre tratații. Supraveghe fiece mișcare, în încăpățînarea de-a nu se lăsa otrăvit. Uite la criminală, cu câtă pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbat să nu-l ucidă. Degeaba, sângele câinelui înroșise zăpada. - Ce făcui? scuipase gunoierul. Și, de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. Față de totul morții, nimicul vieții este o imensitate. Sfinții au spus atâtea paradoxe, încît e imposibil să nu te gândești la ei în cafenea. Sentimentul morții este moleșitor și crud, parcă înoată o lebădă și un șacal pe undele otrăvite ale sângelui... Când citești pe filozofi, uiți inima omenească, iar când citești pe poeți, nu știi cum să te scapi de ea. Filozofia e prea suportabilă. Acesta-i marele ei defect. E lipsită de patimă, de alcool, de dragoste. Fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dulceața lor, îți pare rău că n-ai decât o inimă de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ideologia sa. Atacurile antisioniste sunt un spectacol mediatic atent regizat. Valul de condamnări Începe În ianuarie 1949. Titlurile din presa de partid urmează o adevărată scară a acuzațiilor: „Combaterea naționalismului sionist - sarcina principală a populației muncitoare evreiești”5, „Sionismul - arma otrăvită a imperialismului”6. Pe fondul concertului propagandistic se vor lua deciziile politice. În ședința Secretariatului C.C. al P.C.R. din 18 martie se decide „desființarea organizațiilor sioniste, precum și snifurile de Ha’acshara” (textul rezoluției Secretariatului folosește termenii În ebraică!!!), ce sunt
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
care, inevitabil, nu se putea realiza decât printr-o economie de piață. Ea spera totodată că statul va oferi întreprinderilor capitalul necesar restructurării și relansării lor, precum și sprijinul financiar pentru supraviețuirea în procesul de restructurare. Acesta a fost însă cadoul otrăvit oferit de tehnocrați societății. Mecanismele de administrare a întreprinderilor de stat au fost înlocuite cu mecanisme cvasiprivate, învestite cu o putere, practic, absolută. Managerii acestor întreprinderi s-au găsit în situația de a acționa într-un mediu managerial absolut liber
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
materiale. Calitatea lor este mai degrabă negativă: ard, ucid, produc leșinuri, topesc picioarele și Înmoaie brațele bravului suferind. Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar fi nimic, viața-i atîrnă de aceste lațuri ce le Întind, de săgețile otrăvite ce le slobozesc privirile femeii: „A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză!” Oglinda, cea mai savantă dintre compunerile lui Alecu Văcărescu, exprimă pe o cale mai ocolită nașterea obiectului erotic. Femeia este o divinitate făcută, iar nu născută
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite). În lumea de simboluri din poemul lui Alecsandri, soarele este marele arbitru cosmic. El se ivește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Femeia care provoacă pasiunea erotică este „nostimă” la mers, are „cătare” bună, glas „mieros”, este delicată, are adică, un ce, determinabil. Pann dă realului ce este al realului. Idealitatea Îndelungată Îl obosește. 6. Chin, foc, mîhnaciune mare, năcaz mare, durere otrăvită, lacrimi curgînd pîrău și Încă o dată, de zece, de o sută de ori foc hrănit cu plîns, suspin, vaet... iată termenii ce se repetă În poezia lui Conachi. Ei definesc iubirea ca pasiune, mai precis: o pasiune nefericită. Nefericirea este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină și Înjunghie, despică, „dă În inimă”... În TÎnguirea dăm peste sugestia unui repetat asasinat: „Săraca [inima] cît oi trăi Nu s-a mai tămădui, Pentru c-are rămas Înfipt Fierul tău cel otrăvit”. Nu lipsește, se Înțelege, arma tradițională; săgeata. Conachi o Înfățișează de mai multe ori numind-o „săgeată cumplită”. O variantă a săgeții este „ghimpul cu venin”. Amor este Înarmat pînă În dinți, arc săgeți și umblă În mină eu o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah! ludo! Dalila! De interes orbită, Vai! amar seamă vei da, Aspidă otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc „defaime
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profundă afecțiune. Începu să citească în latină. Ștefan se relaxa deoarece incantațiile în latină deveniră melodioase dar nicidecum pure. Aveau într adevăr puterea de a te subjuga și de a te face să guști din ele ca dintr-un măr otrăvit. Dar ce mai conta? Începu să își simtă trupul greu și istovit așa că se abandonă. Simți cald, rece, cald, din nou rece pănă cănd nu mai simți nimic. Viața părăsi trupul ce deveni inert, în același moment Lucas îl luă
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
un munte. Când se lansa în propria apărare se exprima la persoana a treia, ca și cum ar fi vorbit de altcineva: judecătorii își pierdeau repede răbdarea și, dacă izbutea să vorbească timp de două-trei ceasuri, ei credeau ușor că dominicanul acela otrăvit nu-și apără propria viață, ci pe cea a altcuiva, a unui nevinovat. Existau momente în care, pradă propriei vanități de om cult și plăcerii digresive, ajungea la urzeala deasă de referiri istorice, filosofice, ce-i țineau ca în clește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
apă freatică, dar mă obișnuisem. Așa cum mă obișnuisem cu mâncarea sleită, cu bătăile în miez de noapte ori cu jegul care mi se scorojea pe la încheieturi. Ai fi zis că, nemaiauzind zgomotul în care mă scufundam ca într-un aluat otrăvit, puteam simți, în sfârșit, liniștea. Or, nu era deloc așa. Acolo unde se întâlneau simțurile mele, prea tăbăcite ca să-și păstreze sensibilitatea de odinioară, așadar acolo unde ajunsesem să mă obișnuiesc cu toate astea, liniștea nu mai exista. Zgomotele de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]