824 matches
-
Adâncă, tânără, limpede, un jet fierbinte. „Da, am“, răspunse. „Apartamentul din dreapta. Primul de lângă scară. În dreapta.“ O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor, spre prima ușă din dreapta.Apucase să vadă: ovalul alb alb, ochii mari mari, mlăștinoși și părul, părul roșu, scurt aspru roșu. Un halat gros, ca de baie, și un umăr alb alb. Chibritul sestinsese, dar era deja în prag. Mâna îl atinse, degetele se înlănțuiră de ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aprinde un chibrit, te rog.“ Chibritul se aprinse, dar se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o atitudine cu care eu nu puteam să fiu de acord. Dar am participat la silabisire, da. Nimeni din toată zona n-a scos sunete mai puternice și mai convingătoare decât mine. Nodul de lemn pe care îl priveam era oval, pierzându-se difuz la unul din capete. Ultimele cercuri erau late și groase, apoi, spre interior, deveneau mai subțiri, dar în același timp mai clare. Culoarea lor era mai profundă, de la ocru la umbră arsă, iar cercurile din mijloc abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
închid ochii picotind, cum fac în fiecare dimineață pe traseul Unirii-Eroilor, pot să-mi imaginez situația de acum. În metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aceeași încăpere, îi evita ostentativ privirea, afectată și ea și de o intensitate căutată, și se uita indiferent în altă parte... Mai venea în casa mătușilor și un unchi de-al doilea, Krikor, un tip cu părul lins, c-un oval plăcut al feței, cu părul alb ca neaua și cu pielea feței foarte netedă, aproape fără zbârcituri la cei peste șaizeci de ani ai săi. Zâmbea tot timpul și avea o rostire blândă care lui Tiberiu i-l făcea simpatic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Întindea mîna. - Dumneata trebuie să fii comandantul Fersen. Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de groază. Un plic. Cu o mînă tremurătoare, Îl luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hîrtiei veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de o linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are simbolul ăsta? Întrebarea era pur formală, iar specialistul În crime ritualice Încuviință scurt. La fel ca ea, se duse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a pretinde că nu vede patul răvășit. Mașina ei a fost găsită În apropierea castelului. Plicul era pus la vedere pe scaunul șoferului. Gol. Pecetea de ceară ruptă În două arăta trei liniuțe verticale și paralele avînd deasupra un oval. O meduză. O formă vag omenească pe o plajă... Nisipuri mișcătoare... Meduze... Un telefon mobil Împrumutat... - Capcana de la Argoz era iarăși un mod de a te lua drept martor, Îi spuse Lucas Mariei Înainte de a se Întoarce spre Morineau. Adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
necondiționată de timp. Altă dată, și-a surprins chipul în oglindă dintr-o dată foarte îmbătrânit, nu atât din pricina ridurilor, ci a unei palori ce-o transformau într-o mască a lasitudinii și tristeții ce se așeza în colțuri dure peste ovalul feței, ca o aură de ceară. Așa am să arăt eu cândva! i-a spus ea oglinzii, prefăcându-se că n-o ia în seamă. A urmat o perioadă în viața ei când nu a mai consultat oglinzile. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de balustradă părea locuită de copii, ei stăteau complet nemișcați, ca și cum ar aștepta declicul unei camere foto. Într-o grimasă colectivă, copiii, cu părul alb și ovalele fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile arcuite, râdeau din ochii alungiți ca niște agrafe. Și, în nemișcarea lor, numai râsul se propaga de la unul la altul, ca o respirație. Tonuri de portocaliu, arămiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
văd calm mai departe de gîndurile mele, de planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochi mai adânci și maxilarul inferior mai ferm. Doar nasul Îi era pe plac: nici cârn, nici prăbușit peste buza de sus, arcuit cu măsură, atât cât să-i Înnobileze profilul. Fără acest profil n-ar fi fost decât un oval incert de lumină: chipul celui fără pasiuni, al individului care face totul cu un oftat de ușurare la sfârșit, cu bucuria meschină a datoriei Împlinite. Se pregătea să-i adreseze un zâmbet posac când observă cu stupoare că din oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai frumos lucru la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar a fost vina mea. Nu mi-am adus aminte să Îmi asigur drepturile de autor pentru America decât când era prea târziu. Ședeau Într-o latură umbrită a arenei, pe una din terasele fărâmicioase, uitându-se În jos, la ovalul prăfos, de atâtea ori Înecat În sânge Într-un trecut Întunecat, acolo unde Daisy Miller, sfidând imprudentă regulile bunei purtări și ale bunului-simț, pătrunsese În miez de noapte Împreună cu Însoțitorul ei italian, sub privirile dezaprobatoare și geloase ale lui Winterbourne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise să i se smulgă, de la piept, năzbîtiosului poet, punga cu căcat, din care tot el, cu un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am simțit-o În grădinile din statele sudice ale Americii). Cele trei arcade ale unui pod În stil italian care se Întindea peste râul Îngust se Împleteau pentru a alcătui, cu ajutorul replicilor - aproape perfecte, aproape nevălurite - din apă, trei frumoase ovaluri. Apa arunca, la rândul ei, o pată de lumină dantelată pe piatra intradosurilor pe sub care luneca ambarcațiunea. Din când În când, o petală cobora, cobora, cobora, lepădată de un copac Înflorit și cu sentimentul ciudat că vezi ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi se părea că viața n-are parfum, mi-a descris-o așa, între două pahare și între doi... porci ca noi, bucățică cu bucățică: că buzele sunt ca de știucă, nasul are șa, că ochii sunt ca mătasea broaștei, ovalul feței prea mic și cercul dosului prea mare, că... Marioara și Mișu îl opriră: Nu te-am învățat eu așa, spuse Mișu scrobit, iar Marioara adăugă: — Și nici nu ne privește! Păcat de tine și de mintea ta! Iancu e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi putut dansa în voie cel puțin o duzină de perechi, deasupra căruia atârna un balcon cu grilaj din fier forjat ce da într-un fel de mansardă asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii nimeni nu s-a mai atins de ele, adăpostea tot felul de stafii și personaje mistice, născocite de fantezia creatoare a copiilor și bătrânilor din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice mărite În acest oval lucios din care au dispărut toate traseele, atît de neutru, Încît iată chipul tău născîndu-se În el ca-n orice oglindă goală; dar ai trădat, chiar acum ai trădat un sens esențial de dragul unei imagini. Ca o mîță ai mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atârnat acolo, apoi - o nouă smucitură. Gura i se deschise ca să strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa cu picior se clătină dintr-o parte în alta pe baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]