3,713 matches
-
al dorinței. „Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încât nici bubuiturile nu le mai auzea.” Secvența, capitală în economia romanului, corespunde perfect definiției date de Jean Baudrillard seducției, care pândește sistemul în chiar punctul său de inerție. În absența oricărei reprezentări posibile, traiectoriile deviază, iar obiectul se lasă absorbit de propria sa densitate și propria sa rezistență, sub efectul unui fenomen de tip Fata Morgana cu consecințe incalculabile. În romanul
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
înzestrat pentru așa ceva. În patosul acestui peisaj al dezerțiunii se pot subînțelege, fără echivoc, contururile unui autoportret: „În loc să declare un război necruțător degradării spiritului critic, să intre în jocul mortal al deciziei neiertătoare și al înfruntării bărbătești a pericolelor ce pândeau de peste tot peisajul bolnav al literaturii române contemporane, numeroși critici au dezertat spre locurile unde, în căutarea sentimentului necunoscut al libertății, cel puțin nu se socoteau expuși direct presiunii politicului.” Aceasta ar fi prima jumătate a paharului. Cea goală. S-
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
există teamă, totul e desfrâu, plăcere! Va veni pârjol, ia aminte! Așa îi spunea tot mai des, Antonia, bunica dinspre tată, parcă tot voia să se întâmple așa. O apuca dintr-o dată, Thomas trecea cu vederea asta, Antonia era probabil pândită de pierderea judecății, bătrânii o sfârșeau, uneori, rău. Antonia era, în rest, întreagă la minte, blândă, vioaie. Dacă izbucnirile ei nu veneau de la Dumnezeu, porneau, atunci, de la diavol; Antonia spunea că nu știa de unde, chiar se rușina puțin, apoi. Ce
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Trăim într-o lume în care pericolul ne pândește la tot pasul, siguranța noastră fiind mereu pusă sub semnul întrebării. Dacă v-ați întrebat vreodată cine sunt cei care ar putea să distrugă totul - dat fiind și istoricul lor - CNN vă prezintă cei mai periculoși oameni de pe planetă. Ayman
Vezi care sunt cei mai periculoși și căutați teroriști din lume by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/55274_a_56599]
-
oferă călătorii doar în viitor, domnul Wells te va ajuta să călătorești în trecut, în chiar fatidica noapte de noiembrie 1888, când Mary și-a găsit sfârșitul. O vei putea salva, vere, concluzionează, apoteotic, un Charles din ce în ce mai surescitat, îl vei pândi pe criminal iar când acesta va ajunge la ușă îi vei slobozi un glonț în inimă. Dacă până acum v-ați fi făcut impresia că Palma este un scriitor amator de senzațional, și acela facil, vă înșelați amarnic. Din momentul
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
atingându-mi părul, apoi când mi-a dezvelit pântecul. Tocmai în momentul acela, când am vrut să-i spun „Iubitule, te-ai trezit?”, am făcut contrariul: am strâns mai tare din pleoape. Și, la fel ca în copilărie, când îi pândeam pe ai mei ca să văd dacă mai erau supărați pe mine pentru ceea ce făcusem cu o zi în urmă, am început să-l observ de la spate. Nervozitatea îi izbucnea prin toți porii, dar spinarea părea că duce tot greul. Adevărul
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
plastician român, îi aduce cumva răsfrîngeri în perenitate. O conexiune ce alătură corp uman și obiect, obligîndule să-și imprime reciproc mișcare, o neîntreruptă înmănunchiere funcționînd dual, susțin, la Bogdan Lascăr, ca o garanție, dispozitivul propunerilor avansate în această fază. Pîndind deplasările de echilibru, chiar și la o scală mai amplu dimensionată, - unde tabloul inserează cîteodată mari suspensii de vid, între rama opulentă și suprafața propriu-zisă a picturii - îi priește autorului să declanșeze, consecvent, în structura elaborării, un veritabil du-te-vino al
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
din stâlpi căzut, stejarii și lanurile de grâu, târgul tot mai departe unde luminile accentuează întunericul, un lăcaș al morților pe ale cărui străzi umblam ținându-l pe tata de braț, speriat de ferestruicile goale și de certitudinea că suntem pândiți dintre arinii din piață pe vremea când nu lipsea nimic din casă, mama la etaj parfumând cufere, ceașca bunicii pe farfurioară și ea fixându-mă cu o privire ca dintr-o fotografie care străbătea generațiile venind de la un picnic de
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
de lângă plită? lucra în bucătărie cu celelalte până într-o zi când el în drum spre hambar - Du-ți catrafusele la etaj mâine și mama neînțelegând, ba înțelegând, ascultătoare cărând o lădiță pe scări în sus în timp ce colegele slujnice o pândeau tăcute cu ciudă sau părere de rău nu știu, închipuind-o printre cufere gravidă cu fratele meu, cu mine și pe urmă pe o banchetă în așteptare, nu-mi amintesc să ne fi atins, miamintesc de pieptenele care cobora pe
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
nu m-a sărutat, mi-a dat drumul dezgustată de mine, cine-mi garantează mie că nu s-a născut și ea în târg odată cu celelalte stafii și că nu era decât o fantomă ca ele, o absență în ochi pândind de la ferestruici sau amenințarea de a ne urmări a materiei fără carne din care sunt făcute beznele așa că nu cred că m-am născut din tine, poate că fratele meu da, postat în fața ramelor devenind și el fotografie, neauzind pendula
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
existăm, nu suntem, nu eram, nu am ajuns să fim, mama n-a fost, eu nu sunt, fratele meu nu e și totuși tata prevenind-o - M-am întors ca și cum amândoi ar fi fost, nu noi, în ziua înmormântării a pândit cimitirul prin grilaj și s-a ridicat în scările de la șa făcând să sune piesele de fier de la hățuri, tata către mama defunctă - Culcă-te aici cu mine de asta sunt sigur - Culcă-te aici cu mine nu cu tonul
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
știi tu, văr cu noi după Tica, Tica și bunica lui, Anica, erau frați, și lui Ion îi era mult mai bine, aproape că nu mai trebuia să se sprijine în cîrjile lui, Mica s-o ascuns și l-o pîndit. Ion s-a băgat în grădină și, uitîndu-se-n jur să nu-l vadă careva, s-a lăsat la pămînt și-a păscut. Ia așè îmbuca iarba, mima Tinu pentru noi, aplecîndu-se spre podea, ca o oaie sau ca un cal
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
descendența sau în ascendența a ce se situează. Important e felul în care induc. Parcă și așa-zisa ură e mai estompată: „spun dragoste într-o limbă/ învățată din interdicții/ scriu dragoste cu noduri în gât/ o femelă înaltă/ mă pândește/ îmi zdrobește falangele/ cu o riglă de fier/ dragoste dată afară din casă/ tu știi dragostea/ doar ca pe-o fugă de-acasă/ gâfâi sub mine/ ca la capătul fugii/ și la capăt nu te-așteaptă/ nimic/ nimeni nici măcar eu
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
cruciș, în timp ce clasa izbucnește în hohote. Dar Vesper nu se pierde cu firea: În noaptea Învierii, pe când mă întorceam de la biserică, mi s-a arătat în capul satului Sfântul Gheorghe. Armăsarul se frământa pe loc, speriat de balaurul care îl pândea dintr-o latură. Sfântul Gheorghe a ridicat sulița și a străpuns într-o clipă trupul lighioanei...» Puteți să vă închipuiți capul popii! Sfântul Gheorghe să se arate unui mucos dintr-a cincea, nici măcar premiant... Rezulatul: Vesper s-a ales cu
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
cade, la cea mai mică trădare, la cel mai banal malentendu, ca un castel din cărți de joc. Ca un decor. Această moarte facilă, voluptoasă uneori (vezi lamentația Ioanei d’Arc), contopind extremele de parcă regula celor 24 de ore o pândește, deja, de undeva, are un artificial și un spontan al ei. Care nu-i vor fi fost indiferente unui făcător de scene ca Radu Stanca, ce le potrivește pe cadența de baladă. Baladele nu sunt, deci, relatări de la locul faptei
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
ușor plutind,/ Cu-o mișcare voluptoasă trece lin și se oprește/ Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... / El tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește.// Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez,/ Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde.../ El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez,/ Și se pare că hârtia sub peniță-i se aprinde!” Balta-Albă e un altfel de Orient, un loc între lumi, în care misterul inefabil al Orientului
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
e primul text de-al meu apărut în Evz. Explicabilă curiozitatea mea de a vedea reacțiile postacilor. Așa cum de altfel bănuiam, reacțiile m-au convins încă o dată că trebuie să renunț la colaborarea cu EVz. Fie că site-ul e pîndit de mașinăria de postări a Elenei Udrea, trimisa lui TB pe meleagurile noastre politice, fie că lectorii EVZ sînt chiar tîmpiți ( în loc să mă combată cu argumente, ei mă înjură, comparîndu-mă cu incomparabilii editorialiști din redacție), iluzia că mă adresez unor
Ion Cristoiu pleacă de la EVZ. Ce motive invocă în luarea deciziei by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/50988_a_52313]
-
care-mi vine în minte pentru a mă face corect înțeles e cel al lui Ion Mureșan.) S-ar putea ca în cauză să fie asumarea cu bună știință a unei expectative continue. Femeia nu atacă. Ea rabdă. Nu surprinde. Pândește surpriza. Chiar atunci când tonul devine amenințător, insurgent, tot acalmia are câștig de cauză. Inflația persoanei întâi duce, în cele din urmă, la o imprevizibilă solidarizare: „Dar dacă, dintr-o dată, în lumea asta uriașă aș fi numai eu, eu, eu, eu
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
și simțind apăsător, constrîns și vibrînd cu această panică, cu teroarea precisă că «vine» acest cineva care era dracul, diavolul. Simțeam și știam că era el, nu altcineva.“ (p. 40) Principala calitate a lui Tarangul e răbdarea de a-și pîndi tresăririle de suflet. E un vînător de impresii cărora le înregistrează imediat bizareria. Într-un cuvînt, are privilegiul de a se simți pe sine, condiție în care puțini autori se pot lăuda că ajung. Majoritatea scriitorilor au simț de observație
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
Apocalipsa care se apropie. Nu l-a iubit, dar îi și respinge credinț a. „... războiul lor religios și amoros, își amintește Tabita, schijele sfintelor și lumeștilor lor proiectile treceau prin noi tustrei, sfârtecândune. Și erau așa de ocupați să se pândească și să se lupte, ca și cum fiecare ar fi fost o întreagă armată, una luminoasă, alta întunecată, încât nu mai aveau ochi să vadă cât suntem noi de îngroziți. Și de umiliți”. Aversiunea față de bărbatul de care a fost obligată să
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
asemenea, simțul nuanței, capacitatea autorului de a extrage, din relieful operei, un detaliu relevant, o relație adecvată, un resort aproape neauzit în mecanismul inefabil al creației literare. De altfel, nu sunt puține enunțurile cu caracter confesiv-explicativ, prin care criticul își pândește, în oglinda propriului text, atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și a „jocurilor întâmplării”: „Nu pândesc analogiile cu orice
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
care criticul își pândește, în oglinda propriului text, atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și a „jocurilor întâmplării”: „Nu pândesc analogiile cu orice preț, dar mă încântă insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil ce deconspiră ciudate întâlniri, peste timp, ale spiritului, mă acaparează firul coincidențelor genuine sau elaborate, degajând un sens al apariției până în cele mai
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
a prezidentului se trezesc și cu urmăritori în preajma propriei locuințe, cîte trei pe parcursul a două sute de metri, oameni din Radio care salută și deschid îndată telefoanele celulare, parcă spre a notifica amănuntul traseelor, pentru uzul vreunui păianjen ce petrece undeva, pîndind. O ființă de o mare onestitate profesională și de o rară putere sintetică, pusă în slujba celei mai riguroase informații, Teodora Stanciu, care a făcut din Revista literară Radio un crez de franchețe constructivă, s-a văzut astfel flancată, de
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
stînga. Volumul e un țipăt strident, cu apăsată tentă polemică, Johnson fiind mai mult gazetar decît istoric, postură care de altminteri îl prinde de minune, grație vervei cu care intră în pielea unui comentator iritat. Ca să schițeze tabloul pericolelor ce pîndesc Occidentul, Johnson introduce două postulate. Primul postulat e un criteriu de recunoaștere a civilizației: avem civilizație acolo unde căutarea adevărului se face în condiții de libertate. Al doilea postulat introduce o regulă de supraviețuire: ca o societate să dureze trebuie
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
totuși binele). Iată, de pildă, introducerea povestirii despre Cain și Abel: „Răul se extinde ca o pată de ulei, cuprinzând relațiile din familie și din societate. Din invidie, Cain își ucide fratele, deși Dumnezeu îi atrage atenția că păcatul îl pândește, dar că îl poate ține în frâu. Ucigașul nu trebuie răsplătit cu aceeași monedă: semnul cu care îl însemnează Dumnezeu are scopul de a-l apăra de o eventuală răzbunare.” Observație importantă pentru transformările răzbunării până a se „stinge” în
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]