1,945 matches
-
etc. De exemplu, mesajul piesei lui Marin Sorescu Iona vizează nenumăratele determinări care ne îngrădesc existența și posibilitatea depășirii lor doar în plan spiritual. Limitările multiple ale condiției umane sunt figurate nu numai prin situația scenică a eroului captiv în pântecul nenumăraților pești - actualizând în versiune modernă mitul biblic al lui Iona -, ci și prin simboluri precum cercurile concentrice care figurează convențional marea, prin acvariul din primul tablou și prin metafora oamenilorpești, prin gura des chisă a balenei care îl circumscrie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
el caută ieșirea în sens invers, adâncinduse în propriul orizont lăuntric. Asumânduși conștient destinul (amintire progresivă a vârstelor și a celor dragi din familie), asumânduși identitatea (Eu sunt Iona.) și recuperând unitatea ființei sale (un noi al solidarității), își spintecă pântecul spre a răzbi cumva la lumină. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului dramatic studiat se reflectă în construcția personajului ales Consider că personajul simbol, Iona, este „punctul de fugă“ al tuturor straturilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
iremediabil captiv, el caută ieșirea în sens invers, adâncin duse în propriul orizont lăuntric. Asumânduși conștient propriul destin (amintire progresivă a vârstelor și a celor dragi din familie), asumânduși identitatea (Eu sunt Iona.) și recuperând unitatea ființei sale, își spintecă pântecul spre a răzbi cumva la lumină. Identitatea scenică a personajului este conferită prin mijloace de caracterizare specifice teatrului modern: nominalizare simbolică (profetul Iona din mitul biblic), autoca rac terizare, notațiile dramaturgului, raportare la ceilalți (soția și copiii, cei doi pescari
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care ne vom strădui să le rânduim, în primul rând în interes didactic, cum putem mai bine. Desigur că nu definitiv! Afirmarea sociologiei propriu-zise a fost posibilă atunci când gândirea umană a ajuns la dezvoltarea necesară pentru a o desprinde din pântecul filosofiei unde a germinat, atunci când, după cum ne spunea nouă, studenților, eminentul profesor clujan Ioan Aluaș, s-au întâlnit condițiile endogene (intrinseci, imanente) și exogene (extrinseci, transcendente). În acest fel, sociologia propriu-zisă, ca inedită și superioară modalitate de cucerire a adevărului
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
al cărei obiect ar fi formularea de principii general valabile, pentru toate sistemele, indiferent de natura elementelor sau a forțelor componente și a relațiilor dintre acestea. Probabil că ultima imagine a întregului de care ne amin-tim vag este cea din pîntecul matern. Apoi a apărut prima separare între sine și celălalt, prima schismă, urmată de o multiplicare în cascadă. Acum încercăm să parcurgem drumul invers, folosind metode euristice, autocorectoare. E ca și cum am încerca să reunim diferiți soliști individuali într-o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
marginile de argint Cu degetele răsfirate își piaptănă părul; Și mâinile vopsite în purpură, când trec Prin plete negre, par ramuri de mărgean Într-o mare întunecată și plutitoare. Ele nu se rad niciodată, pentru ca triunghiul Zeiței să le însemne pântecul ca o intrare La un templu; dar se vopsesc în schimb, și Se parfumează peste tot. Preotesele Astarteei fac dragoste când Apune Luna, apoi într-o sală cu covoare, Unde arde o lampă de aur, se culcă fiecare La întîmplare
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului este demonic și poetul caută o explicație a originii sale: "O fi fost mă-ta vioară/ Trestie sau căprioară/ Și-o fi prins în pântec plod/ De strigoi de voievod?" Sau poate se trage dintr-o "făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de-omăt". În finalul poeziei este schițat portretul unui hoț cu însușiri mitice. Făptura prezentată până acum
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iese la lumină când Mama Pădurii recurge la Însemne divine pentru a-i provoca Împărătesei nașterea, ci doar atunci când Îi promite de soție pe Fata născută din Piatră , Piatra e simbolul pământului sau al germenului roditor, care se află În pântecul Terrei. În această ipostază mito-simbolică, pietrele participă la procesele fecundării și ale nașterii miraculoase a unor zei și eroi legendari. Petrișor Făt-Frumos, din basmul cu același nume, s-a născut plângând; el tace numai când i se promite că va
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe luna șoldului Salomeei,/ Și tolăniri pe tigri jupuiți,/ O roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții Închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna din pîntecul Întunericului nu ne uita Întărește-ne cu uleiul nopților mîna ................................................ cartof cu mîinile plugarului aspre cu răcoare de tunel de după-amiază tu ești al gliei glas pre tine ochiul Îngerilor fără haraci te veghează... Asemenea elanuri imnice, ale căror linii
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
răscolirea) tuturor forțelor eului, voința de osmoză și identificare. Nu mai puține sînt, tot aici, semnele „deplasării liniilor” pe o hartă a lumii din afară: „un cer ce se dilată În toamna unde crești”, „cu unghiile-n talangă sporești stelarul pîntec”, „obrazul tău se-mparte talangă, poate cîntec”, „deschizi ca o barieră noaptea” etc. etc. Prins În ritmul trepidant al marelui oraș din Ulise, subiectul liric trăiește alternativ frenezia participării la spectacolul „evenimentelor [ce] se succed ca ferestrele”, Încordarea nervilor „atleți
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
iarba ținutului se desface În lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri cîmpul e tăiat de linii ca palmele [...] mestecenii fac mătănii În sîn se crucesc fulgere spintecă Întunericul ca un pîntec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea Înseamnă În același timp a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
circumscrie totuși în jurul a trei proiecte: cinstirea memoriei lui Abdul, veritabil poet vizionar și jertfelnic, prin ridicarea unei capele; reeditarea călătoriei spre împărăția Preotului Ioan, împlinind astfel o sacră făgăduință făcută illo tempore lui Frederic; găsirea ypatiei și a fructului pântecului ei. O triadă de proiecte imposibile, demne de făclierul ficțiunii fără frontiere. Așadar romanul poate să reînceapă, să curgă în ciclicul vad către aventuroasele sale origini latine, greco-bizantine, galice, anglo-saxone, hispanice sau italiene. Umberto Eco, acest condotier al ficțiunii, a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în fenomenele lumii (de la plante și animale până la oameni) poate doar releva ceva din suprema „esență a manifestării”, Hristos (omul-Dumnezeu) o revelează deplin. Căci atunci când Hristos trimite la Tatăl e doar pentru a descoperi modulația patetică a Vieții 1, în „pântecele” căreia poate avea loc - nu ca în mitologia greacă - o naștere fără agent extern, realizată astfel doar prin fecunditatea originară și circulară (pentru că revine la sine) a iubirii divine. Nașterea presupune întotdeauna filialitatea, iar Hristos se arată lumii prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea capul sprijinit în mâini, având coatele înfipte în masă. Se uita spre lăutarii care îi cântau din cobză și țambal. Începea chiolhanul, turnându-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare pentru a sugruma chiorăiala mațelor. Dacă foamea îl mai căznea încă, hangiul avea, berechet, cu ce să-l ospăteze (ciorbă, pastramă, sarmale, ciulama, pilaf, musaca). Se desfăta mai apoi cu tutun tras din lulea, cafea, rahat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
veterinarului arhaic, și ea se numește ,,răsfulg “. Există o boală a animalelor, numită în popor fulgerătură. Ea se datorește microbului mycoplasma agalactine, dar credințele vechi au pus boala în sarcina unor păsări care zboară ca fulgerul vara, înainte de ploi, pe sub pîntecul vacilor mulgătoare. Tot credințele vechi socoteau că dacă se mulg vitele bolnave de fulgerătură, de nouă ori, prin borta pietrei se răsfulg, ele se vindecă. Așa numeau bătrînii în sat unealta aceasta, răsfulg, și toți nălbarii la cinste-o țineau
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
răsfirat peste căsuța lui, apărată cu strășnicie împotriva oricărei propuneri de renovare, am răsfoit cărți vechi pe care mari biblioteci din lume ar fi mîndre să le posede, am ținut în palmă rozete solare de mii de ani, scoase din pîntecul acelor dealuri și - iertată-mi fie mărturisirea - am gustat, făcînd să alunece un sîmbure de nucă, o licoare stoarsă de mîinile gazdei, bob cu bob, din strugurii care atîrnau, sălbatic, deasupra noastră. Pe genunchi țineam un ziar parizian de tradiție
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
indirect, ca expresie a unui refuz de a găsi o cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de invitația de a participa la un banchet ciudat: "Vă invit la masa de unde n-o să puteți mânca nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție/ unde translatorii nu mai au ce căuta: iar ultima noastră reacție/ rămâne netezirea acestui pântec, desproprietărit parțial de buric", Memorie). Prin violența limbajului și prin mesajul transmis, Caraion amintește de literatura avangardei, pentru că regăsim și aici ideea de a înlătura orice prejudecată, de a elimina clișeele de gândire și de exprimare, inutile și mutilante, omul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-mi fie scris epitaful". 197 Ulick O'Connor, Michael Collins and the Troubles. The struggle for Irish Freedom, 1912-1922 Mainstream Publishing, Edinburgh and London, 2001, p. 108. 198 "Din Irlanda venim / Multă ură, puțin spațiu / Mutilați de la inceput / Port din pîntecul mamei mele / O inimă fanatica." 199 Dublin: A Portrait de V.S. Pritchett, photographs by Evelyn Hoffer, The Bodely Head, London, Sydney, Toronto, 1967, p. 18. 200 Rîndurile scrise de Yeats trebuie puse în context: în primăvara anului 1918, Aliații se
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
după cum însuși spune: "Învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima". Și a fost atât de ager, încât nici măcar foarte subtilul diavol nu l-a putut înțelege sau descoperi, ci prin singura dorință a Tatălui a pogorât în pântecul Fecioarei Maria pentru mântuirea noastră: "Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi". Că unicornul este asemenea unui ied se referă, potrivit cuvintelor apostolului, la Mântuitorul nostru: S-a făcut asemănător trupului păcatului și din cauza păcatului a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce așeși stârv împuțit macară a afla sau pântecele a-și sătura putea"11. Prin urmare, "Vulturul ceresc", monarhul absolut, este un consumator de cadavre. Chiar dacă nu e vorba de un personaj în carne, pene, gheare și oase, ci mai degrabă de un simbol, autorul nu uită să îi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
marchează un climax studiat: "Dacă întâlnește un om, îl înghite întreg, așa că nu mai rămâne nimic din el. Dar după aceea îl plânge cât timp mai trăiește"21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori îl iartă și profită de pe urma acestei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate"25. Crocodilul știe și el prea bine acest lucru. L-a știut, de altfel, de la bun început, așa că nu îndestularea pântecului a urmărit el, prin cruțarea Hameleonului, ci un alt avantaj: aceea de a-și răscumpăra, la rândul său, datoria pe care o avea față de Inorog. Acesta din urmă nu ezită, de altfel, să i-o reamintească: "Ce tu acmu, o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
copac. Malcolm a dat semnalul de atac: oamenii renunța la acoperire și se aruncă înainte. Versiune originală (1847) a finalului operei Macbeth și Macduff se confruntă față în față. Macduff îi spune lui Macbeth că a fost extras prematur din pântecul mamei lui astfel că nu este născut din femeie. Acum Macbeth înțelege că cea de a doua profeție vrăjitoarelor este la fel de amăgitoare că și prima. Rănit grav în lupta Macbeth, în aria finală Mal per me che m'affidai va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]