1,838 matches
-
iubesc” este nu numai sărutul inimii, el poate fi sărutul vremii tale, el poate fi cărarea ta de viață, poți fi tu în viitor. Atingerea buzelor fierbinți, gura încleștată-n unire, atingerea mâinilor, iar degetele fremătând pe rotunjimi și-n pântec simțind dorința vieții, prin poarta lumii, poate fi o altă revenire din raiul de unde am fost izgoniți. Nu uita, iubirea nu uită că prin ea transcezi. La izvorul vieții, Evei, dorințe bat din vremuri când din foc și apă s-
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
opium discret Ce porți de rai în vis deschis-a Și răni în inima unui poet, Cu aripi ca de înger peste gene, Cu ochi himerici, hipnotici, abisali, Cu buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu sâni ce Dumnezeu i-a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune, Cu zbuciumul eroticelor spasme Cu inocenta și vulgara goliciune... Nici un artist nu poate
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342237_a_343566]
-
cu rouă. Ințelepciunea o ascult când vorbește Poezia, Muza pe un Pegas zboară după zei, Mai dă-mi Doamne bucuria să cânt în vers timpul cu femei. Curge veacul, fluviu, peste noi, și râurile din stânci sub care dorm eroi. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în urechi gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
când vorbește Poezia, Muza pe un Pegas zboară după zei, Mai dă-mi Doamne bucuria să cânt în vers timpul cu femei. Curge veacul, fluviu, peste noi, și râurile din stânci sub care dorm eroi. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în urechi gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
cumplit. „În mijlocul manifestației, s-a auzit glasul servitoarei: »Domnule profesor, vă naște soția ! » Și tata s-a desprins de prieteni și colegi și a alergat spre casa noastră... Mama țipa cât o ținea gura, de durere, căci venise ceasul când pântecul ei nu mai voia să mă găzduiască... Și am apărut pe aceasă lume plângând... Așa plâng mai toți copiii, de durere, poate, când trec prin strâmtoare, sau de bucurie că au scăpat de acea strâmtoare...Și spre seară mă învinețisem
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
câte sunt, *Zborul în doi*, este cel mai frumos. Zborul păsării spre absolutul infint, este mai frumos în doi. Soarele, fuge după lună și luna, după soare...fiindcă acești doi aștri, să fie perfectul universului. Și apa stă bine în pântecul pământului, însă și pământul dorește atât de mult apa, când el este însetat ; ei doi contemplându-se unul pe celălalt . Singure, și animalele si plantele și florile sunt triste; în doi, în două, ele se simt într-o desăvârșire totală
MAIA MARTIN ŞI PICTURA SA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341817_a_343146]
-
o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgea dimineața știam toate acestea pentru ca îi vedeam ochii peste coaste căpițele de fân clipeau cu ugerele pline pentru că îl vedeam talpa desculță mângâia celălalt picior lângă femeia cu copilul în pântec coborâse o față cunoscută pe marginea patului fruntea avea optsprezece ani prin cămașa cu mânecile scurte am cules toate florile și i le-am întins Referință Bibliografică: amintire în mâneca scurtă / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1139
AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341936_a_343265]
-
opium discret Ce porți de rai în vis deschis-a Și răni în inima unui poet, Cu aripi ca de înger peste gene, Cu ochi himerici, hipnotici, abisali, Cu buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu tot ce Dumnezeu a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune, Cu zbuciumul eroticelor spasme Cu inocenta și vulgara goliciune... Nici un artist nu poate face
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342240_a_343569]
-
încântat și pe viitorul poet, acum o sută cincizeci de ani. Spre sfârșitul scurtei dar luminătoarei sale vieți, dându-și seama asemeni Fericitului Augustin care afirma pătruns de adevăr ” Unde să te caut Doamne, dacă eu mă aflu chiar în pântecul Tău?” sub imperiul amintirii slujbelor de liturghie și a cântărilor slăvitoare ascultate în copilărie în bisericuța din curtea casei părintești, ori a corului călugărilor de la Mânăstirea Neamț, pătruns de dorința de apropiere față de Dumnezeu, scrie o invocare devenită nemuritoare, recitată
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
Autorului TIMPUL Strop cu strop lunecând onctuos în clepsidră picăturile de melasă sufocă în gustul fericirii perfecte zborul efemeridei. PE TREI SURCELE Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înnălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele vândut muștele bâzâie insistent prevăzându-l curând frugală masă suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm măcar un an lumină. SFÂRLEZE Încă
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
împletește subsidiar cu multitudinea de calități dobândite dimpreună cu experiențele pe care le-a parcurs, dăruindu-i speranța și ambiția de a-și continua «dânsul» în lumina generatoare de zâmbet și armonie; printre multe altele, femeia care a purtat în pântecul creației rezultatul dragostei pentru cultură, pentru frumos.” - Ing. Dan SÎRBU - Poet, Timișoara, România - În “Podul indestructibil” faci următoarea afirmație: “Intenția mea nu e limitată/în a înaltă cu o zestre a limbajului poetic elevat”. - Dacă îmi aduc bine aminte titlul
INTERVIU CU POETA ADELA-ADRIANA MOSCU, DIN PENNSYLVANIA, SUA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342550_a_343879]
-
ia puterea nici mormântul" („Cuvântul"). Ciclurile V („Când pietrele vorbesc...") și VI („Despre frământări... și șoapte de toamnă") oferă o propensiune a umanului spre vegetal și mineral toate învăluite în misterul aceleiași Creații dintru început: „...durerea iubirii răsună-ntre maluri,\ pântec de mare, ce naște-un ametist. „Profunde cuvinte și de o fină receptivitate a liricului” a subliniat scriitorul Marian Malciu despre simbolistica pietrelor ca motiv literar. „Vibrațiile ei (pietrei) au intrat în dialog cu vibrațiile sufletului tău, căci toate au
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
Lebăda cântă poemul mut din carnea mea verde călcată de vânt, cad sunete rânjite pe grumazul degetelor, livada de vise a înflorit sub așternut. Lebăda cântă poemul mut din trupul tău de ciută, foșnind a pământ, miroase a busuioc în pântecul stelelor, ploaia biciuie frunzele ca un arnăut. * Gândul îi alunecase printre degete ca o piatră cu genunchii de iarbă. Clavicula gurii începuse să blesteme mai întâi cu tălpile... * E o zi fără ambalaj. Timpul nu se vede, carnea memoriei curge
POEME DE GEORGE BACIU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340681_a_342010]
-
marea fremătând, ca pe-o femeie ce-și striga iubitul pierdut, undeva, în adâncul de gând, în valuri reci, ce-i tulbura zenitul. Prin razele ce-alunecă pe valuri, se-aud acordurile unui cântec trist, durerea iubirii răsună-ntre maluri, pântec de mare, ce naște-un ametist. Piatra, violet, ia strălucire de la Lună; piatra iubirii, în cer și pe pământ, venise-n lume să-mpiedice s-apună ce-a fost legat prin sacru legământ. https://www.youtube.com/watch?v=p5n57OSe8tw
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]
-
voiam și eu. Când mi-a adus fusta, m-am lăsat îmbrăcată. Se așezase în genunchi, să-mi pot băga picioarele, pe sus, în fustă.. M-a cuprins în brațe ca să-mi poată încheia fermuarul. Își lipise aproape fața de pântecul meu. Țin minte că mi-am băgat mâinile în buclele lui. “Repede, repede! Sună la salvare! Mama se simte rău!”năvăli în cameră tatăl său vitreg (un om foarte cumsecade, de altfel). La țară, stând mai mult în soare, femeia
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
de concentrate și bogate în trăiri și sensuri. Neastâmpărul sufletului de poet în încercarea de a-i desluși proveniența este relevat într-o scrisorică adresată mamei, simplu și concis, printr-o întrebare retorică: “Spune-mi mamă, când mă purtai în pântec / dansai, cântai, mamă? / Toți Heruvimii și Serafimii / cântau în rugăciunile tale! / De unde altfel / mi s-ar fi tras acest neastâmpăr, / acest dor de strigăt de libertate?(Spune-mi mamă!) Amintirile, tematică des regăsită în poezia doamnei Vavila Popovici, surprind ipostaze
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
a deschis sezonul printre nori compromiși, Din retină misterul înflorește culoarea, Prin lucarna abstractă pică flacări astrale Și-un ecou îi iubește ochii săi interziși. În veșmânt de poveste scald văzduhul cu ea, Reverii-nmugurite curg în nuri, estezii, Când în pântec se-aprinde, înflorind fantezii, Gust din visul de noapte și-i dezbrac umbra sa. Smulg din urmele sale ce ador, cer lăuntric, Lacrimi sparte îi sărut, ochii-n murmur de vânt, Geamănă-i frumusețea ce sclipește-n cuvânt, Mistuind ca
SONET XLVI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342790_a_344119]
-
ochi al ceții Adâncul mării sună în caval. Cohortele de bărci se-ntorc acasă, După o noapte petrecută-n larg, În lupta lor cu armele de plasă Au rod bogat cu solzi,lângă catarg. Bătrânii pescari își cântă rodul Din pântecul de mare adunat, După o vreme seacă,iarăși podul Casei va fi în prag de toamnă afumat. Simt aerul sărat al dimineții Și ochii fericiți ai bătrâneții. BĂTRÂNI PESCARI Simt aerul sărat al dimineții, Când vântul cară valul înspre mal
BATRÂNI PESCARI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342797_a_344126]
-
ochi al ceții Adâncul mării sună în caval. Cohortele de bărci se-ntorc acasă, După o noapte petrecută-n larg, În lupta lor cu armele de plasă Au rod bogat cu solzi,lângă catarg. Bătrânii pescari își cântă rodul Din pântecul de mare adunat, După o vreme seacă,iarăși podul Casei va fi în prag de toamnă afumat. Simt aerul sărat al dimineții Și ochii fericiți ai bătrâneții. BĂTRÂNI PESCARI Simt aerul sărat al dimineții, Când vântul cară valul înspre mal
BATRÂNI PESCARI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342797_a_344126]
-
ochi al ceții Adâncul mării sună în caval. Cohortele de bărci se-ntorc acasă, După o noapte petrecută-n larg, În lupta lor cu armele de plasă Au rod bogat cu solzi,lângă catarg. Bătrânii pescari își cântă rodul Din pântecul de mare adunat, După o vreme seacă,iarăși podul Casei va fi în prag de toamnă afumat. Simt aerul sărat al dimineții Și ochii fericiți ai bătrâneții. Referință Bibliografică: BATRÂNI PESCARI / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2280
BATRÂNI PESCARI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342797_a_344126]
-
denumire deviantă, metafora este o predicție bizară. Metafora în aceste poezii, ce pune în intrigă partea întâi a poemului, sugerează două ferestre deschise către enigma creativității, Și, totuși, partea a doua rezolvă enigma: „Sastisit de ofrandele zilnice,/ Adam sări în pântecul altei femei,/ care-l zămisli,/ la rându -i,/ după visul și asemănarea ei.” În versurile următoare rezolvă enigma: „Resemnat,/ și de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf” („Tristeți convenabile”). Limbajul acestei poezii are o funcție
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CONFESIUNILE UNUI NAVIGATOR DE USCAT Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 741 din 10 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de AL.FLORIN ȚENE Confesiunile unui navigator de uscat Dinspre marea cuvintelor, vântul dezvelea pântecul plajei peste femei tinere așezate cu grijă între coperțile cărților cum făceau cu plantele pentru ierbare deodată abur de cafea și ploi venind dinspre neoane și era cina și erau mângâierile de pisică doar rotițele ceasului zuruia timpul înfiripând lent
CONFESIUNILE UNUI NAVIGATOR DE USCAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343475_a_344804]
-
ce se aude-n văzduh, Născând în inimile arboringenilor muritori, O mângâiere sublimă-n cugetul profan, Ce-i lăsa să trăiască-n desfătarea teriană. Semințiile, transmițând din veac în veac Balade, doine și melodii pline de veselie, Au înfipt în pântecele muribunde ale oamenilor, O fărâmă de speranță glăsuitoare, Care va trăi veșnic Și va alunga gândul tristeții. Arta Din uitate veacuri telurice, Monarhul Timp ne dezvăluie comori arhaice Ce-au devenit mărturii falnice: O frescă a curcubeelor cosmice, Ce înseninează
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Acasa > Poezie > Amprente > O LUME MINUNATĂ Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Orașul acesta, ca o cochilie crispată, poartă în pântec o lume beată ascunsă în Zgârâie-Nori. Ca o coajă de cochilie în mijlocul apelor dezlănțuite, orașul acesta nu știe că a murit de demult cu viermii lui îmbuibați de mult, strălucitor și inutil, viermuind flămânzi după lucruri nefolositoare și costisitoare, vânzându
O LUME MINUNATĂ de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343153_a_344482]
-
Române), „Drumul iadului spre Răi”, 2005. http://confluente.ro/Reflecții--Portret/Foc sacru de baki ymeri.html Mulțumesc, domnule Olaru. O să încerc să scriu despre despre poeziile și valoarea poetului Baki Ymeri, care este concis și metaforic prin excelență („Cu sânii tăi străpungi nopțile,/ Cu pântecul tău rotești soarele”); de obicei, în poezia modernă, se bate șaua ca să priceapă iapa, care este la păscut; glumeam! e bine că se scrie multă poezie... pe mine mă bucură orice poet, mai ales cei „aleși"(„Și te-neci tot
BAKI YMERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343173_a_344502]