839 matches
-
acum, în Ucraina, e și o mare responsabilitate în fața istoriei. Asta în primul rând. Pentru că, nu uita, te rog, actul de botez al Cernăuțiului, datând din 1408, este semnat de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun, că a fost gospodărit de pârcălabii numiți de Ștefan cel Mare. Or, Cernăuțiul, care se afla la intersecția celor mai intens circulate căi comerciale, potrivit legendelor, era considerat "capitala de taină" a Europei, unde trotuarele erau măturate cu trandafiri și spălate cu șampon. La toate acestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
oșteni... --Da. I-am văzut și eu - mi-a răspuns bătrânul, cu privirea spre zări... După o vreme, m-a întrebat: --Știai că în fața curții “gospod” se afla o fântână? --Nu știam, sfințite. --Am aflat asta din mărturia șoltuzului și pârcălabilor târgului, de la 25 aprilie 1627 (7135), privind vânzarea unui loc de case cu pivnițe de piatră aflate “pre Ulița Curției, împotriva fântânei domnești”. Și dacă această dovadă nu-i suficientă, atunci să căutăm în “Letopisețul Țării Moldovei”, izvodit de Ion
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
m-au îngrijit... fiind eu și fără videre, m-au căutat ca pre o maică unsprăzece ani... și eu văzându mila dumilorsale... și avându eu numai o casă cu locul ei... lângă Bărboiu... le-am dăruit această casă”. --Frumos din partea pârcălabului și a Maricăi, soția sa. --Dar... --Ce ar mai fi de spus, sfințite? --Că la 13 iunie 1757 (7265) “Stratul, împreună cu” sora sa “Marie” fac un zapis “la mâna dumisale giupânului Vasile neguțitoriu brașovan din Ieși,... să se știe că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și dughene la rând pe Ulița Tărbujenească. La 29 august 1660 (7177) cumpără un loc de casă de la Cârstea armeanul. Apoi la 9 februarie 1670 (7178) cumpără “un loc de dugheane ce iaste... pre Ulița Tărbujenească, lângă Cizmărie” de la “Grigori pârcălab și fiica lui Safta”. Pe urmă la 25 iunie 1670 (7178) face un schimb pe aceeași uliță când Alivara și nepoții săi Paraschiva și Toader spun: “Dat-am noi... casă gata cu loc,... pre Ulița Tărbujenească, iar dumnealui vamășul Păun
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
opiomanii (61, p. 21). Pentru felul în care erau folosiți acești termeni (tiriac, tiriachiu, afion) în limba română pe la jumătatea secolului al XIX-lea, vezi la Anton Pann : „La dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul”. Sau în discursul pârcălabului „Strugur mustosul” către „Crăiasa poamelor”, în capitolul „Despre beție” al lui Anton Pann : Eu acela care am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a doua parte a secolului al XVI-lea. Fiul lui Dima din Brătieni, Ene, este Însă primul care va purta numele de familie Brătianu. Urmașii din secolele XVI - XVIII ai renumitei familii au deținut ranguri Înalte În societatea munteană: logofeți, pârcălabi etc. Primul Brătianu din secolul al XIX-lea este un anume Iane Brătianu, care În anii 1804 - 1805 era mare logofăt de vistierie, șetrar, apoi vătaf al Loviștei - tatăl a patru fii. Dintre aceștia, Toma a fost participant energic În
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
poate fi reconstituit în întregime. Hlipiceni (apare în documente și formele Hlipceanii, Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști, îi predă pîrcălabului și „privilejiul de schimb” „cu părintele Domniei mele Ștefan voevod”. Așa dar satul exista pe vremea lui Ștefan cel Mare, ajungînd, prin schimb, la Oniul vistiernicul. Nu știm cît a stăpînit Petru Cîrc la Hlipiceni; s-au păstrat, însă, două
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
poate fi reconstituit în întregime. Hlipiceni (apare în documente și formele Hlipceanii, Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști, îi predă pîrcălabului și „privilejiul de schimb” „cu părintele Domniei mele Ștefan voevod”. Așa dar satul exista pe vremea lui Ștefan cel Mare, ajungînd, prin schimb, la Oniul vistiernicul. Nu știm cît a stăpînit Petru Cîrc la Hlipiceni; s-au păstrat, însă, două
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
doctrină liberal-conservatoare cam cum practicau junimiștii. Am scris și argumentat că Eminescu, prin opera politică, se afirmă ca un liberal-conservator și nu ca un reacționar, cum îl definea E. Lovinescu, unul ce ar fi vrut să ne întoarcă la vremea pârcălabilor. Un posibil mobil ar fi că, pe această cale, prin alegerea mea, ar fi sigur un securist, un nomenclaturist mai puțin în Parlament. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atac În ținuturile Ialomiței. În spatele lor s-au grupat deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum, o sută douăzeci de mii. Dar continuă să vină Întăriri din sudul Dunării. -Călăreții comisului Toader și ai pârcălabului Vlaicu să Înceapă luptele de hărțuială. Să plaseze arcași pe toate traseele de invazie. Orice grup mai mic de cinci sute de oșteni să fie eliminat. Să nu angajeze lupte directe de amploare. Atac și retragere. Zi și noapte. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Niciodată Moldova n-a fost atacată de o oaste atât de mare, spuse Ștefan. Mâine vom da piept cu o armată de patru ori mai numeroasă, alcătuită din profesioniști ai războiului. - Turcii sunt la jumătate din capacitatea de luptă, spuse pârcălabul Șendre. Mulți abia se mai țin pe picioare. De două săptămâni se hrănesc cu ceai. Nu mai au mâncare pentru cai. În plus, e iarnă. Nu e În obiceiul lor să lupte iarna. Strategia de până acum a dat roade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încetare, din toate direcțiile. Să-i facem să șovăie. Dacă mâine la prânz vor simți că e posibil să piardă, atunci șansa noastră se poate ivi. Ne trebuie un miracol. - Cred că planul Întocmit ieri este cel mai bun, spuse pârcălabul Vlaicu. Simularea atacului spre nord-est, În mlaștini. Lovitura din flancul stâng. Căpitanii aprobară strategia pe care o cunoșteau deja. - Să vă rugați În această noapte. Și să vă odihniți, voi și oamenii voștri, spuse Ștefan. Trezirea În liniște deplină, Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care era urdia turcească se târa, tot mai aproape, prin mocirle. Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vezi, moș Vasilie, zise un răzeș mai tânăr, blond, stropit de sânge din cap până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zise un răzeș mai tânăr, blond, stropit de sânge din cap până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bucurați-vă și vegheați! Trompetele anunțară sfârșitul adunării, iar participanții ieșiră pe culoar. Unii coborâră scările spre curte, alții rămaseră să discute veștile primite În acea zi. De departe, cea mai năucitoare era cea a eliberării lui Vlad. Voievodul, Împreună cu pârcălabii cetăților de la Nistru și Dunăre, cu căpitanul Oană și cei trei spătari (Albu, Filip și Mihai) se retraseră În spătăria mică, unde cei doi Apărători așteptau. - Spuneți! rosti grăbit Ștefan, așezându-se pe scaunul Înalt din capul mesei. Ceilalți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmpinau decât nori negri. 10. Norii negri 10 decembrie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei -Nu știu, măria ta, dacă vremea e potrivită pentru această plecare, spuse căpitanul Oană. Știu că le-ai promis răzeșilor din Țara de Jos și pârcălabilor de la Chilia și Cetatea Albă. Dar să mai așteptăm. Acum abia Încep ninsorile. - Știam și acum o lună că Încep ninsorile, căpitane Oană! Dar am pregătit această plecare pentru pricinile de judecată care așteaptă de mult. Și pentru misiunea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vorba doar de vornicul Isaia, care avea moșii În Țara de Jos, ci și de slujitori ai palatului, de curieri care duceau mesajele la Dunăre, de oameni care le transmiteau până la Istanbul. Apoi, Împrejurările făcuseră ca voievodul să accepte invitația pârcălabului Cetății Albe de a petrece sărbătorile de Crăciun În locurile care cu un an În urmă fuseseră distruse din cauza invaziei otomane. Era un semn că oamenii care porniseră atunci În pribegie au sprijinul și recunoștința domnească pentru sacrificiul lor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oficială. - Cine face parte din alai, măria ta? Întrebă Oană, trecând și el la atitudinea de protocol. - Vornicul Isaia, desigur, care va avea prilejul de a petrece sărbătorile la conacul său din Brănești, vornicul Bodea, stolnicul Bârsu, comisul Ilea Huru, pârcălabul Dajbog, postelnicul Iuga, spătarul Mihai. Firește, doamna Maria de Mangop și doamnele din suită. Cei numiți vor veni Împreună cu familiile, căci sfintele sărbători ale Crăciunului nu trebuie să despartă pe nimeni. Chiar și domnia ta, căpitane, vei merge cu familia. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imediat! Voievodul ridică mâna, cerând liniște. Între timp, coridorul se umpluse de oșteni. Doamna Maria ieși din cameră, Îngrijorată de zgomotele de pași, de zăngănitul de săbii și mai ales de vocea lui Ștefan. Ieșiră și Ilea Huru comisul și pârcălabul Dajbog. Spătarul Mihail aștepta porunca domnitorului. - Căpitane Petru! spuse Ștefan. Am Înțeles procedurile acestei forțe europene de intervenție și le-am respectat. Dar acum e altceva. Nici o forță de invazie nu e semnalată la hotare. Nici un atentat nu se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]