1,620 matches
-
vor fi ars până la capăt, vocea mea își va regăsi sunetul și vei fi pierdut." În clipa aceea am urlat. Nu mai țin minte ce. Și m-am trezit leoarcă de sudoare... Cum vezi, eu am experimentat, la fel ca pădurarul, aproape totul. ― Îți repet, nu cunoști rugul, Galilei. Și trebuie să accepți că totul a fost așa cum îți amintești. ― Știu. Dar atunci a existat o clipă în care nu mă mai gândeam la ce eram întrebat, ci mă temeam doar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
În loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dorit să mor. Cei nemulțumiți că trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de mirosul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepți adevărul ― Nu crezi că, la vârsta mea, am dreptul, în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Dar? ― Această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot să-mi simplific și regretele... Cum să-ți explic? LIII ―... La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat dimineața în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor și mi-a spus, mișcîndu-și buzele, fără să scoată un sunet: " Dacă vei vorbi, Galilei, șerpii se vor trezi și te vor mușca". I-am răspuns: "Dar când se vor stinge lumânările, vei vorbi tu". Da
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în timp ce lacrimile au început din nou să-i șiroiască pe obraji. - Hai, spune-mi, am stăruit, ce te frământă? Nu-ți fie teamă! În cele din urmă mi-a răspuns pe un ton smerit: - Soțul meu era un waldeman, un pădurar, adică. A murit de nici măcar două luni, și am un copil de cinci ani pe care acum va trebui să-l las singur. E cam slăbuț și nu știe să se apere; ceilalți îl lovesc și-și bat joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la tine. Fiule Logon, du-te la Krog și spune că asta vor vrăjmașii: fiecare cu limba lui. Asta Învață la toți: voi ăștia din pădure, ce să vorbiți ca pelticii ăia de munteni? Dacă vreți vorbe, spuneți vorbe de pădurari! Tatăl spune că suntem mulți oameni acum. Tatăl spune că ne trebuie multe limbi și că Moru doar minte. De ce să Înțeleagă pescarul ce spun femeile cu ierburi de leac? - Ah, și Minos ce-a spus? - Minos a zis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Unii nu se lăsau Însă și, la Început, urmăritorii n-au avut ce să le facă pentru că erau prea puțini. Pe urmă, Însă, au găsit tot mai mulți răzvrătiți care să le țină partea, așa că i-au luat alături de ei: pădurari de la Miazănoapte, munteni care țin oi pe lângă casă, pescari de la Marea cea mare și tot așa. Dacă se simțeau În putere, Îi ucideau pe cei ce țineau de vorba lăsată la Început de Tatăl din Cer. Dacă nu, Îi luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne învață tovarășul Ceaușescu despre religie în societatea contemporană. Am abonament și la Albina! Dar acum... Nu i-au făcut nimic. Nici măcar la spital nu l-au băgat. L-au ținut doar trei luni la Obancea în pădure, în casa pădurarului. La două zile venea doctorul Wintris și îi făcea trei injecții din două fiole galbene și una roșie. Andromanda s-a întors în aceeași zi acasă. Au trimis-o cu personalul de 16.40. N-a spus niciodată cuiva dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În clipa în care a ajuns la completa și impresionanta lui statură, printre femeile din sală s-a stârnit rumoare. Hugo a observat cu iritare cât de plin de încredere părea Jake, deși era îmbrăcat într-o cămașă jerpelită de pădurar și o pereche de blugi ponosiți. Cu capul lui frumos dat ușor pe spate și balansându-se lent, dar constant de pe un picior pe celălalt, Jake era în largul lui. — Înainte de a începe, aș vrea să spun că- Jake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lucrate la roată, specifice veacurilor X-XI. Cercetare Gh. Coman, 1972. Material inedit în patrimoniul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Teodor 1997c, p. 115. 80. Miclești (comuna Miclești), județul Vaslui a) În Fundătură: la numai 200m sud-vest de Casa Pădurarului și la aproximativ 1,5 km sud-est de localitate s-au descoperit fragmente de vase-borcan specifice secolelor VI-VII și IX-X. Cercetare Gh. Coman, 1975. Materialul se află la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 180
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
care avusese loc de dimineață. Anume, că, uitaseră să șil aleagă, și pe ajutorul de șef de grupă. Bărbosu interveni. Ăsta e atributul meu. Îmi pun adjunct pe cine-mi poftește inima, și, inima mea, Îl poftește pe Victor Codobatură. Pădurarul satului. Prietenul și omul de casă al bărbosului. Atmosfera de Început de drum era, deci, tensionată. Tensiunea creștea cu fiecare nouă vânătoare organizată. Codobatură bracona. Mistreți, căprioare, fazani, mai rar - și iepuri. Îi bracona, și Bărbosu venea, pe ascuns, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sfârșit, sălbatec de apăsat, Îl sărută cum nu fusese el niciodată, sărutat, În viața lui, de aproape jumătate de secol! Și-și Încheie astfel discursul erotic: acum, vino cu mine! Unde? La marginea codrului. Ce să facem acolo? Tu, ești pădurar, de profesie. Eu, sunt albinăreasă. Ne ducem la canton. Tu ai să te ocupi de pădure, eu - de prisacă. Și-o să ducem o viață frumoasă și demnă, de oameni liberi, că, eu am adunat, zi cu zi, tot ce mi-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lui, și eu, la fel, tare, pe a mea. Și, iată, așa, mâine, o să ne ducem la proces. Și, pentru acest eveniment, mi-am cumpărat un costum nou de haine, o pereche de pantofi noi, o pălărie, de-aia de pădurar. Și ciorapi noi. Că, de, ne ducem În lume bună. Lumea justiției. Și, deh, să nu ne facem de rușine. A sosit și băiatul lui Aurel, de la pește. Cu tolba Încărcată bine de tot. Ei, cum ția mers, azi? O-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se scoboare până la cele mai pitorești și brutale straturi ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil, de pădurar, c-o călcătură de bărbat încă tânăr, c-o pălărioară de vânător și-o mustăcioară ce le înnebunea și scotea, uneori, tot bâzdâcul din muierile trecute de 40 de ani, colindase așezările, dinspre Satu-Mare, către Dâmbovița. Se băgase prin case
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa-i zicea el) după părinte și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol de invidiat. Dar ceea ce făcea ca părintele să fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său, ca și care nu se mai pomenește - de ferească Dumnezeu. Asta era și ideea văcarului din sat și acești doi oameni găsisă într-adevăr un punct în care cugetările [lor], de altmintrelea eterogene, să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
hectare de teren cu salcâmi și cu stejari, în mai mică măsură. Pădurea comunală dispunea de 281,5 hectare, fiind alcătuită în majoritate din esență de stejar, fag, carpen și tei. Ea era situată în majoritate în masivul Pleșu. Ca pădurari comunali s-au făcut cunoscuți: Spiridon Țarălungă, Relu Țarălungă, Neculai Crețu, Ghiță Coca, Vasile Samoilă, Costică Samoilă, Ion Anton, Costache Saghin (brigadier silvic), Apetrei, Vasile Praju și Neculai Lucfanu. Jaful național - metoda pașilor mărunți - proiecte, programe, a început în anul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aplice din bronz, trei fragmente dintr-o brățară de argint, o fibulă din bronz de mici dimensiuni, cinci mărgele și mai multe fragmente din bronz și ceramică. Primele informații despre aceste descoperiri au fost date pe 16 mai 1983 de către pădurarul Constantin Samoilă din Tarnița. Prin grija și bunăvoința domnului Gheorghe Prosie - profesor de istorie și director al Școlii Oncești în acea vreme, a domnului Nicolae Baban, profesor de geografie la aceeași școală, și a câtorva elevi, a devenit posibilă recuperarea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rea și moare respectând ordinele. Dar prin moarte devine asemenea tuturor oamenilor, indiferent ce uniformă poartă. Și tatăl mai repetase: „Da, a murit ca un erou pentru țara sa. Dealurile acestea sunt pline de eroi, de la facerea lumii până acum...” Pădurarul de atunci spusese că l-au găsit acolo împușcat în ceafă și fiindcă era dezbrăcat și fără plăcuțele militare de înmatriculare nu se va ști vreodată dacă era din armata română, germană sau rusească. Pe fruntea sa de care se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vise căra cu el în raniță, dacă a iubit, dacă a urât, dacă i-a fost teamă de moarte. Glonțul acela îi luase tot ce a avut și tot ce ar fi putut să mai aibă dacă ar fi trăit. Pădurarul și cei vreo doi oameni luaseră atunci lopețile în mâinile lor mari de oameni ai pământului și l-au îngropat acolo pe locul unde căzuse, cioplindu-i o cruce puternică de stejar, apoi după câteva zile a apărut și un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din colibele noastre. Strângeam fără a șovăi din preaplinul dărniciei codrilor cu care ne înfrățisem. Brațele ni se umpleau de vreascuri, iar coșurile ni se încărcau de hribi și felurite poame 138. Sub ascuțișul bărdițelor și topoarelor, mânuite de vajnici pădurari, cădeau brazi bătrâni. Erau legați și trași cu huțanii spre joagăre pentru a-i preface în bușteni. Dălți și rindele îi așteptau prin șoproanele dulgherilor. Pe sub cetini, ne îndreptam spre case. Ne feream de năpârcile care se târau pe sub covorul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mesteceni de lîngă satul Cucorăni. Tot prin pădurea Cucorănilor s-ar fi aflînd și izvorul cu prispa cea de brazde, undeva pe unde fiecare le-a localizat cu fantezia. Unii, tot cu fantezia, au adăugat pe acolo o casă de pădurar, alții au stăruit pentru o casă a morarului Lăzărescu, care ar fi avut o fată frumoasă, Ileana, și cu care Mihai de la Ipotești, la prima sa iubire, ar fi avut și un copil, botezat tot Mihai. Meșteșugită poveste cu fata
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
direct. Pînă una-alta, în anii 1935 și 1936 Cezar Petrescu și-a publicat cele trei volume din Romanul lui Eminescu. Fiind operă de fabulație literară, aflăm din acest roman că iubita lui Eminescu ar fi fost Ileana, fata unui pădurar de la Baisa, cu numele fictiv de Pătru Toader Gînj, iar alt personaj plăsmuit de autor, moș Miron Prisacariu, îl găsim în rolul de povestitor popular. Va mai fi vorba despre acest Miron Prisacariu. În anul 1939 a apărut la editura
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și prin urmare nu numai că nu-i cunoscuse direct copilăria poetului, dar nici măcar nu-l văzuse vreodată pe Eminescu, la Ipotești. A decedat ia 22 iunie 1969, înainte de a împlini 87 de ani. Alt informator, foarte activ, a fost pădurarul Neculai Brega, de la Cucorăni. Acesta, în ultimii ani, se îndesa peste tot, cu informațiile sale, mai ales cînd auzea că iar a mai venit vreun cercetător străin. Datele sale biografice, pe care le-am verificat la Ocolul silvic din Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care le-am verificat la Ocolul silvic din Botoșani și la Consiliul popular al comunei M. Eminescu, ne pun în față un caz de informator cu totul dubios. Născut în Lipcani, la 16 februarie 1914, Neculai Brega a venit, ca pădurar, la Cucorăni, de-abia la 1 iulie 1967. Chiar de la această dată, el a început a face propagandă că Eminescu și-a avut legăturile cu Cucorănii, nu cu Ipoteștiul, datorită acelei Ileana, fata pădurarului Ichim de la Cucorăni, cu care poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]