948 matches
-
și frumoasă. Nici când n-a fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ah, nu mai spune una ca asta! zice Minnie. — Bătrânul filfizon n-o să dea Încă ortul popii, spune Burgess. Nădăjduiesc doar că mâine, când or să-i spună, o să fie În stare să priceapă. Oricum, ar trebui să bem un păhărel În sănătatea lui, nu? Ce zici, doamnă Anderson? Joan răspunde că bea Întotdeauna cu plăcere un pahar de porto. Minnie, care doar rareori se atinge de băuturile alcoolice, consideră potrivit să le urmeze exemplul. Burgess se duce la cămară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stele a cinematografului mut Pauline Goddard, care fusese a nu știu câta soție a lui Charlie Chaplin. Pe urmă și-a lăudat câteva dintre antichități, printre care niște vaze chinezești și Madone cioplite în lemn. Nu, nu am băut nici un păhărel de grappa împreună. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când am scris istorii pentru Secolul meu, am fost ispitit, din nou, să-i aduc în joc pe Remarque și pe Jünger, antipozii. De îndată ce anii Primului Război Mondial au fost gata să ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
față în față și dăm din lingură în același ritm. „Fraților“, zice careva aflat la câțiva pași de noi și care mănâncă și el, „păi azi e ziua de naștere a lui Adolf! Unde e suplimentul nostru? Păi, ciocolata, țigările, păhărelul de coniac să ciocnim! Heil, Führer-ul meu!“. Acum, cineva încearcă să spună un banc, se încurcă. Râsete molipsitoare. Încep alte bancuri. O imagine pașnică, în secțiune. Nu mai lipsește decât unul care să cânte la muzicuță. „Cum se numește regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui, brăzdată de cicatrice groase. De fiecare dată, primăvara - la fel și în primăvara lui ’47 - acolo plesneau câteva abcese care mai înainte se umflaseră: asemănătoare la formă și mărime cu un ou de porumbel și care promiseseră câte un păhărel de țuică plin cu puroi. De aceea, calfele cântau, obraznic, de îndată ce furunculele lui Korneff începeau să înmugurească: „Iarna când moare, pe Korneff îl doare...“ În plus, e adevărat că Göbel, a cărui firmă este redenumită în roman, în chip simplist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai profund al Treimii și alte mistere, dar și sărăcia franciscană, care-i era pe plac Domnului, mi-au fost explicate sau făcute plauzibile prin afirmare. Trăncăneala asta cu un necredincios - câteodată turna, pentru mine și pentru el, câte un păhărel de lichior - îmi amintea de discuțiile purtate în timpul prizonieratului, pe când jucam zaruri cu camaradul meu Joseph, care încercase și el, asemenea unui copoi, să adulmece urma credinței mele pierdute în inima lui Iisus și în Maica Domnului, pierdute încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea care scotea în relief nuanțele cromatice delicate. Păzesc cu strășnicie două acuarele de Schreiber, care au luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe cuvinte. Oare am dormit? Greu de crezut. Exista cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În vremurile de azi, pline de praf și aranjate ca atunci, ele ar fi părut un exemplu de artă conceptuală pe placul amatorilor de autoreferențialitate și și-ar fi putut găsi cu siguranță cumpărători. După ce ne-au oferit, în niște păhărele minuscule, lichior verde mai dulce decât dulcele, surorile îmbrăcate complet în negru ale maestrului ne-au condus spre ieșire. Ar fi trebuit să-i cer niște stampe de probă după gravuri de-ale lui. Poate că bătrânul domn ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rîzÎnd și sporovoind Întruna; drept răspuns, m-am apucat să cînt la ghitară, lucru ce-a sporit considerabil bucuria Între popoare, așa că unii s-au apucat să fredoneze textele lui Dylan Împreună cu mine, ținîndu-mi isonul și umplîndu-mi cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La un moment dat mi s-a așezat alături un conațional cu mustăți care m-a Întrebat În șoaptă cum facem, bă, să șutim și noi ceva de-aici? Interogația m-a trezit din melodie doar cît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajung detectiv la Criminalistică. Iar cînd tata o să toasteze pentru Thomas și pentru mama, să nu devii sentimental, că-l scoți din circulație zile Întregi. De Spain se ridică În picioare, roșind. În cameră intră Preston Exley, care adusese niște păhărele și o sticlă. Ed spuse: — Crăciun fericit, tată! Și felicitări! Preston turnă În pahare. — Mulțumesc. Exley Construction pune cireașa pe tortul autostrăzii Arroyo Seco cu un imperiu dedicat unei rozătoare celebre, iar eu n-am să mai mănînc brînză În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și a soției mele, Marguerite, și pentru noi, cei trei adunați aici. Cei trei bărbați băură și De Spain umplu din nou paharele. Ed rosti toastul preferat de tatăl lui: — Pentru rezolvarea tuturor fărădelegilor care cer dreptate absolută. Încă trei păhărele date pe gît. Ed spuse: — Tată, nu știam că-l cunoști pe Raymond Dieterling. Preston surîse. — Îl știu de mai mulți ani, profesional vorbind. Art și cu mine am păstrat contractul secret, la cererea lui Raymond. Vrea să facă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să facă el anunțul În programul lui TV pentru copii. — V-ați cunoscut În timpul cazului Atherton? — Nu. Și, evident, pe vremea aceea nu mă ocupam de construcții. Arthur, propui și tu un toast? De Spain mai turnă un rînd În păhărele. — Pentru un post la Criminalistică pentru viitorul nostru locotenent. RÎsete și urale. Preston spuse: — Edmund, mă tot Întreabă Joan Morrow despre viața ta sentimentală. Cred că e cam lovită-n aripă. — Vezi tu o debutantă În Înalta societate devenind nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aș fi dat orice să asist măcar la unele, cum avusese norocul, cel mai adesea fără să vrea și indiferent, Andrei Vlădescu. Existau cafele cu caimac înmiresmând aerul, sticluțe cu lichior mai gros decât uleiul, pe care îl beau din păhărele mici și verzui, de cristal încrustat, prăjiturele multe și variate, pufoase și proaspete, alune mărunte de pădure oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială portocalie, fructe, frunzulițe de ceai verde, pentru cei cu gusturi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe pat, nu departe de Andrei Vlădescu, și-a întins puțin rochia peste pulpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul“, a zis bărbatul, pufăind și întinzând mâna după sticla rămasă pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Asta o spun eu, tu să taci.“ Patricia se uita la el încremenită, apoi și-a adus din spatele perdelei un scaun alb de bucătărie și se străduia să-și acopere genunchii. Andrei Vlădescu îl privea liniștit. A sorbit încet din păhărelul verzui, apoi s-a ridicat să plece. „Nu, domnu’, se poate?“, a zis bărbatul apucându-l de haină. „Stai aici, schimbăm și noi o vorbă, ce dracu’?. Ești prietenu femeii, ești și prietenu meu, nu pleacă nimeni. Bem sticla asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să stăm de vorbă“, a zis, dintr-odată serios. „Mie îmi place să stau de vorbă cu oamenii.“ A întins mâna spre sticlă și a umplut păhărelele, pe unul l-a împins spre Patricia. „Bea, îți zic, femeie.“ Ea clătina din cap, lăsând paharul pe marginea mesei. Bărbatul a ciocnit cu Andrei Vlădescu, a gâlgâit băutura pe gât, și-a șters buzele cu dosul mâinii mari și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
l-a împins spre Patricia. „Bea, îți zic, femeie.“ Ea clătina din cap, lăsând paharul pe marginea mesei. Bărbatul a ciocnit cu Andrei Vlădescu, a gâlgâit băutura pe gât, și-a șters buzele cu dosul mâinii mari și-a trântit păhărelul pe masă. „Bea, domnu’, tot, până la fund“, s-a răstit la Andrei Vlădescu care își muiase doar buzele. „Nu-s băutor.“ „Nici eu nu mi-s, da o clipă d-asta trebuie sărbătorită. O clipă d-asta când femeia... Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Părul părea blond deschis acum, În lumina amurgului, iar fața Îi era În continuare rozalie și ușor transpirată. CÎnd o luară prin zona cea mai aglomerată, el scoase o batistă și-și șterse fruntea și ceafa. — Tre’ să beau un păhărel! Tre’ să beau mai multe, de fapt. Am stat În Ealing de la ora două, Încercînd să scriu un articol umoristic despre creșterea porcilor. Fotograful meu s-a chinuit o oră să convingă o scroafă să ia o expresie năbădăioasă. Pearce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la fel ca Mickey și Binkie, pregătită de lucru. Dar cabina avea o sobă și o lampă care șuierau, și era foarte cald; se așeză În fața lui Binkie, Își desfăcu haina și slăbi nodul cravatei. Mickey era ocupată cu scoterea păhărelelor, lingurilor și sifonului. Le puse pe o ladă de bere Întoarsă cu susul În jos, care se afla Între Binkie și Kay, luă ginul și deschise sticla cu suc de lămîie. Ginul era unul ieftin, fără o marcă anume, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și folosit. Când m-am Întors la serviciu după ce am născut-o pe Emily, am aflat că Chris Bunce, administrator de fonduri de garantare și persoana cu salariul cel mai mare de la EMF În ultimii doi ani, a pus un păhărel de votcă În laptele matern pe care-l păstram În frigiderul de la birou, de lângă lifturi. M-am dus la Celia și am Întrebat-o, ca de la femeie la femeie, ce măsuri mă sfătuiește să iau Împotriva unui dobitoc care, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plăti organizarea unei petreceri În grădina de la Palatul Buckingham, dar nu Îndrăznesc să pun Întrebări. 08.27: Sunt atât de terminată când ajung În Broadgate Încât Îmi cumpăr două espresso duble de la Starbucks și le dau pe gât ca pe păhărelele de votcă. Am citit undeva că oamenii care suferă din lipsă de somn se află În ceea ce se numește stare hipnagogică, un fel de purgatoriu Între veghe și somn, În care imagini suprarealiste plutesc În derivă prin creier. Ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lucru! - Viața Își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvîntă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată În raftul de jos al cămării, Împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui Înviorat Învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel devenise brusc curioasă cu privire la unele amănunte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
jenat de prostia pe care era gata s-o facă deschizând gura. Matilda se ridică și îi auzii glasul invitîndu-le pe Tasia și Tamara să vină cu ea, și ele săriră fără codeală. Băurăm țuici, aduse de Ana în mici păhărele de baccara. Marele Vasile se strâmbă și aruncă pe gât puținătatea aceea de lichid, punând apoi mâna pe sticlă și înghițind alte trei la rând. "Astea sânt pentru cucoane, zise el cu înțelegere, te pomenești că și la vin o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]