104,745 matches
-
antreul căptușit cu fum. Și-așa și fu. Pe ușa prăvăliei își făcu apariția un bărbat tânăr care îi zâmbi prietenește. Avea pe cap o pălărie cum nu mai văzuse încă, în trei colțuri, iar mantaua pufoasă îl acoperea până la pământ. Am plecat prietene, îi spuse el, mă duc spre Giurgiu, unde mă așteaptă o corabie adevărată pe care este scris numele meu." "Adică... Rață?" îndrăzni Nane să întrebe. Iar bărbatul își legănă bărbia de sus în jos și-o luă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
că, odată pornit, pentru el, nu se mai afla drum de înapoiere. Satul zăcea încă înecat în lâncezeala greoaie a somnului și întunericului. Apoi a urcat pe ulicioare dosnice până în marginea lui. S-a furișat pe cărarea de lângă gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul de pământ de pe muchia dealului, drept la Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș, neîntâlnind nici țipenie, cum și-a dorit, după destul umblet, taman când
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
a somnului și întunericului. Apoi a urcat pe ulicioare dosnice până în marginea lui. S-a furișat pe cărarea de lângă gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul de pământ de pe muchia dealului, drept la Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș, neîntâlnind nici țipenie, cum și-a dorit, după destul umblet, taman când s-au crăpat zorii, s-a văzut sub nuc la vie... Destrămată, noaptea se topea din ce în ce
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de-al lui ca de guguștiuc, ulii s-au năpustit asupra zmeului, i-au spart și scos ochii și l-au lovit distrugător din cap la coadă cu ciocurile și ghiarele lor ascuțite și încovoiate. Odată orbit și doborât la pământ, bursucii au dat năvală pe el și cu ferăstraiele agere ale fălcilor lor pofticioase l-au ronțăit până la ultimul oscior și soz de aur, de nu a mai rămas, în câteva momente, nici o urmă din falnica jivină căzută din cer
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
nu s-a mai oprit până acasă... Muiere-sa, Ghina, împreună cu copiii, încă de dimineață, după căutări disperate prin casă și magazie, prin curtea din dos și prin grădină, prin sat, pe malul Dunării și pe deal la gropile de pământ, negăsindu-l în nici un loc, îl dăduseră dispărut. Abătuți, fără pofta de a mai scoate un cuvânt, de parcă s-ar fi dărâmat cerul pe ei, cotrobăiră prin odaia unde el își făcuse veacul, sluțit de suferința neștiută, și în care
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Tatăl Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai celei care se petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un flăcău, vioi și cu chef, sălta de pe vârful unui picior pe altul, abia atingând pământul, ajutat de un ciomag cu totul și cu totul de aur, care scânteia, în bătaia lunii, uimitor. La puțin timp după asta, unii se jurau pe ochii din cap, că în salturile sale, el se mai folosea și de o
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
uneia dintre prietenele ei bune, Cecilia, tanti Cici, cum îi spunea asta mică și Cristina o văzuse plângând. Era tot mică și moartea cuiva nu însemna mare lucru, mai cu seamă că nu înțelegea ce-i aia să intri în pământ într-o cutie de lemn închisă peste care aruncă toată lumea bulgări de țărână și să nu te mai întorci niciodată. -Tanti Cici o să viseze frumos acolo, nu-i așa, tanti Adina, spune-mi și mie, ce-o să facă acolo tot
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă scufund (28 mai 2008) Ritual (alb) iată-mă alb precum un cub de sare o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer asteroidul morții efemer iată-mă orb și infinit în grota timpului m-am definit
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
mi le bată la prima mașină de scris electrică pe care am văzut-o în viața mea; și astfel, topul de hârtie cretată ce cuprindea poeziile dactilografiate impecabil, strâns între elegante coperți negre cartonate pe care se lăfăia titlul inițial, Pământ de flori, împrumutat de la un poem din interior, era gata de predat editurii. De-abia acum începeau frământările: cui să le dai?, cărui redactor?, de la ce editură din cele atât de puține ? Cartea Românească, Eminescu, Albatros? Unde vei fi tratat
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
numai zece, care i-au fost trimise prin curier poetului. Între timp, eu stăteam ca pe jar. La început de martie 1977, când l-am vizitat din nou la redacție pe Mircea Ciobanu, am aflat marea veste: da, cartea mea, Pământ de flori, fusese miruită spre publicare! Mi-a dat întâlnire seara, la el acasă, la o cafea, să discutăm ultimele amănunte. Bine spus: chiar că puteau fi ultimele... Și m-am dus. Seara. Era 4 martie. 5 iunie Data fatidică
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
în mână: o cafea excelentă, tare, aromată, cum numai el știa să facă. Deocamdată voi spune doar atât: că în urma sinistrului, scriitorul dizident Paul Goma a reprimit - momentan, circumstanțial - drept de semnătură și a publicat imediat un articol intitulat chiar Pământ de flori (nici o legătură cu cartea mea) în România literară, referindu-se evident la soarta blocurilor năruite, devenite locuri virane; că în condițiile acelea teribile, titlul meu suna, fără voie, aproape cinic, plus că, iată, fusese deja folosit; că Mircea
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
intonam un cântec armonios, melodios, într-o epocă dominată de Beatles și de Rolling Stones. Nu mergea. N-a mers, deși erau și lucruri bune acolo. Acum nu-mi pare rău. Din toate am învățat câte ceva. Oricum, adevăratul titlu rămâne Pământ de flori. Rog să se consemneze cu ce imponderabile jonglează istoria literară. Rândurile următoare aș fi vrut să nu le scriu niciodată. Dar aseară buchiseam ceva pe laptop, cu Luna plină de dincolo de geam arzându-mi parcă spatele. Din seara
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
am așezat în spate și i-am dat șoferului adresa; șezând acolo aveam o bună perspectivă orizontală a străzilor văzute prin geamul din față, astfel că m-am minunat zărind printre blocuri o Lună enormă, foarte joasă, ieșind parcă din pământ roșie "ca o vatră de jăratic". Am murmurat: "Doamne, da' asta ce-o mai fi?", iar șoferul, la fel de impresionat, m-a completat peste umăr: "Așa ceva n-am mai văzut". Dar apoi a cotit printr-un labirint de străduțe și am
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
despre falii, despre zona Vrancei, despre tectonica plăcilor, despre dezastrul din 1940, nici la școală, nici acasă. La liceu eram proboziți cu farmecul și frumusețile eternei și fascinantei Românii, cu bogățiile patriei, nicidecum cu sabia lui Damocles, ori cu fuga pământului de sub picioare. Puteam fi neîncrezători în oricine și orice, numai în pământ nu. Pe când stăteam destinși de vorbă în spatele și în fața biroului sub lumina egală, calmă a lămpii, s-a auzit dintâi ceva ca un urlet înspăimântător venind din toate
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
nici la școală, nici acasă. La liceu eram proboziți cu farmecul și frumusețile eternei și fascinantei Românii, cu bogățiile patriei, nicidecum cu sabia lui Damocles, ori cu fuga pământului de sub picioare. Puteam fi neîncrezători în oricine și orice, numai în pământ nu. Pe când stăteam destinși de vorbă în spatele și în fața biroului sub lumina egală, calmă a lămpii, s-a auzit dintâi ceva ca un urlet înspăimântător venind din toate părțile deodată, un răget animalic de fiară bătrână înjunghiată, scos de rărunchii
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
întrebat din ochi unul pe altul, vag alarmați, pe jumătate ridicați din fotolii. Răspunsul a venit numaidecât, odată cu legănarea de barcaz a întregii clădiri; însă cel ce și-a dat primul seama a fost Mircea, a cărui zodie taurină de pământ a reacționat violent, instantaneu: "Cutremur!! AFAR|!!!", a urlat la mine și la toți ai casei, cu o admirabilă prezență de spirit. Culmea e că pe moment m-am simțit foarte jignit: cum adică?, îți vine un musafir, îl primești în
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
încercînd Să nu fac o tragedie din ce se petrece Nu știam că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
o tragedie din ce se petrece Nu știam că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter trage încet
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Nervi, eleganta, ce te scoate, după ce ai lăsat grădini terasate, după ce a-i depășit muzeul Luxor, la magazine de lux.. Dar mie-mi place să vin cu tine în acest punct din univers, unde, aproape de mare, pe o limbă de pământ ca un antic, marinăresc mormânt, privesc tulburat, iar și iar, ca-n prima zi, un desen primar, din pietre. O roză a vânturilor, ce-și are originea în insula lui Foscolo, în Zante. Iată desenul: Libeccio grecale australe sirocco Lipsesc
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
global neomologat. Pactul cu îngerul La trecerea peste pârâul Iabocului Cu tot tarhatul: muieri și plozi și mulțimea de daruri Pregătite anume să-1 îmbuneze pe Isav Pentru nemernicia de altă dată când îl prădasem De binecuvântarea tatălui nostru de pre pământ. Și-n noaptea aceea în gândul meu se amestecaseră Toate acestea născând o luptă cumplită între mine și îngerul cel necunoscut... Către ziuă l-am întrebat: Cine ești? Iar el mi-a răspuns: Nu-ți pot spune, Numele meu este
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
muguri de aripi. I-au pus coroană de spini Fără a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea e soclul Pe care Iisus Avea să unească Cerul cu pământul. Apoi L-au crucificat, Bătând în cuie, Pentru vecie, Credința-n Înviere The Torment Jesus said, “Father, forgive them, for they do not know what they are doing.”. (Luke 23 : 24) When they tore His skin with the whip the
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!” Am nevoie de un sfânt, Doamne Îmi e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-au țintuit păcatul Și iertarea. Dacă mai ești acolo, Pune un oștean Să-mi înțepe coasta cu o
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul om drept găsit în cetate, și se duseră la treaba lor. Dar, abia de plecară, că veni poliția și-l arestă pe Lot pentru găzduire ilegală de străini suspecți și tentativă de sustragere de la urmărire
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]