44,744 matches
-
și acum, dar și mâine... IV. PANAIT ISTRATI ÎNTR-UN MORMÂNT VANDALIZAT, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. Pe 16 aprilie s-au împlinit 80 de ani de când scriitorul și gazetarul Panait Istrati a părăsit această lume, care i-a oferit de-a lungul vieții atât bucurii, dar și tristeți care i-au marcat existența lui de om și persoană creatoare. Sunt mulți care știu despre aplecarea mea asupra textelor literare și publicistice ale lui
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
fost cel care m-a îndemnat să îmi fac curaj pentru a-l căuta, descoperi și înțelege pe scriitorul brăilean. Dând ... Citește mai mult Pe 16 aprilie s-au împlinit 80 de ani de când scriitorul și gazetarul Panait Istrati a părăsit această lume, care i-a oferit de-a lungul vieții atât bucurii, dar și tristeți care i-au marcat existența lui de om și persoană creatoare.Sunt mulți care știu despre aplecarea mea asupra textelor literare și publicistice ale lui
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Nu mă cobor în trecut să găsesc vise pierdute / Simțurile îmi impun sentimente rezolute // În sacul cu amintiri caut cu înfrigurare / Idealele trăiri dintr-o lume trecătoare / Nu mi-i dat ca altă dată să mă sprijin pe vreun crez / Părăsit de vis și șansă n-am ce să elogiez // Caut zilnic un refugiu în tăceri și meditare / Eșecuri supărătoare se cufundă în uitare / Am aflat că nu mi-i dat să gust dragostea perenă / Chiar trăind neîmpăcat refuz liniștea eternă
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
fi bine, Tu să te comporți acum, Să te faci că totu-i bine, Sau să plângi și să te tângui! De te vei preface că totu-i ok, Sigur îți va spune, Ca tu ai greșit, Si l-ai părăsit! Și dacă ești sincer, Și-i spui că-l iubești, Sigur îți va râde-n față, Si va spune că îl minți! Nu-i va păsa nici de lacrimi, Nici de doruri sau oftat, Se va-ntoarce pe călcâie, Te
... ȘI-A PLECAT!!! de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380726_a_382055]
-
de acasă”, din universul mirific cu „Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul...”: „Pe locul unde au călcat/ tălpile tale de copil/ s-a năpustit iarba/ să-ți înece urmele,/ brâuri de cătină/ îngrămădesc resturile casei/ în locul porților” („Satul părăsit”, pag. 33); în aceeași notă melancolică, ușor iluzorie, cu impresii dintr-un început de lume, caldă și patriarhală, ca în „Tablouri dintr-o expoziție” de Modest Musorgski, un spațiu al verosimilului dintr-un „anotimp” vivaldian: „Aș vrea să dorm un
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
de frumoase vise și asemenea fluturelui, se lasă atrasă de lumina lămpii și își arde aripile. Se încrede în iubitul ei, Relu, cu care va trăi timp de patru luni o frumoasă poveste de dragoste. Deși o iubea, Relu o părăsește pentru că nu corspundea rangului său social. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, Eugenia constată că va trebui să dea naștere unui copil. Din acest moment totul se va desfășoara ca într-o fatalitate, după o logică mai presus
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
noi?” m-a întrebat cândva tata. „Da, tată”, i-am răspuns cu glasul tremurat la gândul că vor veni și acele vremuri. Și ele au venit și a trebuit să sar în foc. Am făcut un gest aproape sinucigaș. Am părăsit Clujul și am plecat la București să îi îngrijesc, Doamne, în ce condiții!.. Părăsind Clujulețul meu drag, așa cum îl alintam eu, am părăsit un oraș care răspundea cerințelor mele interioare, diametral opus Bucureștiului. Am renunțat la catedra celei mai bune
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
la gândul că vor veni și acele vremuri. Și ele au venit și a trebuit să sar în foc. Am făcut un gest aproape sinucigaș. Am părăsit Clujul și am plecat la București să îi îngrijesc, Doamne, în ce condiții!.. Părăsind Clujulețul meu drag, așa cum îl alintam eu, am părăsit un oraș care răspundea cerințelor mele interioare, diametral opus Bucureștiului. Am renunțat la catedra celei mai bune școli, renumita școală “Bob” și la titularizare în învățământ, ca să bâjbâi în căutari de
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
ele au venit și a trebuit să sar în foc. Am făcut un gest aproape sinucigaș. Am părăsit Clujul și am plecat la București să îi îngrijesc, Doamne, în ce condiții!.. Părăsind Clujulețul meu drag, așa cum îl alintam eu, am părăsit un oraș care răspundea cerințelor mele interioare, diametral opus Bucureștiului. Am renunțat la catedra celei mai bune școli, renumita școală “Bob” și la titularizare în învățământ, ca să bâjbâi în căutari de supliniri pe la diferite școli în București, fără să am
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
toarte. Omulețul scotea niște sunete bizare, înfundate, un fel de răcnete neinteligibile pentru un om, chiar dacă acesta ar fi venit de la biserică și nu de la crâșmă. Ca să scape de groază Pandelică se prăbuși la rădăcina unui gard, gândinduse că va părăsi, chiar dacă cu regrete, această lume nedreaptă cu el, un om cu atâtea posibilități încă neîmplinte. Mai apucă să vadă însă că ființa se depărtează, fără să-i scoată creierii, sau alte organe nobile, orbecăind și scoțând în continuare acele sunete
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
numesc Ilac...Astfel am călătorit prin țara Cangle de la sărbătoarea Sfintei Cruci până la sărbătoarea Tuturor Sfinților, făcând pe fiecare zi un drum, cam așa de lung cum este de la Paris la Orleans...în fine în ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților am părăsit drumul spre răsărit și am călătorit timp de 8 zile spre sud, trecând prin niște munți înalți. Aici am întrebat de cetatea numită Thalas, în care locuiau și germani... Când am ajuns însă la cetatea lui Mangu Cham, am aflat
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
e ca și cum nu ți-ar fi deloc, să înceapă dintr-o dată să se gândească foarte intens la tine ș...ț și e posibil oare ca oricât de mort ai fi să nu simți totuși că în lumea pe care ai părăsit-o pentru totdeauna ceva s-a schimbat în ceea ce te privește; e posibil să nu ajungă până la tine nici o undă din acea neașteptată explozie de simpatie și de milă, ce într-un mod cu totul ilogic a avut loc în
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
despre care nu știu dacă s-a petrecut aidoma în toate celelalte țări din Est. După decembrie î89, asistăm în sfârșit la un lucru pe care intelectualitatea românească nu-l produsese până atunci: mari scriitori, gânditori, eseiști sau romancieri, poeți, părăsesc literatura și devin gazetari, scriu eseuri politice. Acest lucru e foarte important, dată fiind deosebirea extraordinară care există între situația politică din România și aceea a celorlalte țări din Est. E și foarte îmbucurător că oamenii aceștia își sacrifică vocația
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
în peisajul intelectual românesc: e vorba de eseistul și filozoful Horia-Roman Patapievici. Are în jur de 35 de ani, a scris enorm sub Ceaușescu, dar n-a vrut să publice un rând: tăcerea ca rezistență interioară. Era un "științific". Va părăsi probabil fizica pentru a se preocupa numai de filozofie. Nu i-a apărut încă nici o carte, dar sunt convins că această surpriză solară se va înfăptui în cărți de o mare adâncime. Este probabil cea mai importantă și cea mai
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
căinței o hrănesc chiar eu// mă mulțumesc cu prea puțin,/ schimbă-mi zalele astea, cearcănele// sînt grele și reci,// la icoană fă-mi oglindire/ oarbă,/ deseori lăcrimând Tu/ deseori lăcrimând eu,// căci ŤInima mi s-a tulburat,/ tăria m-a părăsit,/ iar lumina ochilor mei,/ nici aceasta nu mai este cu mine.ť (37)" (Astăzi..., la icoană). La patru ani de la debut, Marina Dumitrescu revine cu o carte care poate că nu va fi inclusă în niciun canon, nu va câștiga
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
incident timbral ori spectral îl modifică ireversibil. Oricât te-ai strădui să o prezervi, clipa sonoră nu poate fi păstrată. Decât doar dacă o abandonezi în favoarea alteia. O altă clipă. Mereu alta. Lucrarea muzicală curge prin clipele pe care le părăsești, una câte una, până la ultima secundă luată cu tine și căreia, vrând, ne-vrând, îi întorci spatele. Iar dacă muzicile contemplative îți oferă senzația că poți să le depozitezi, să fie, cum se zice, la purtător, muzicile narative se lasă
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
sale. Avea o răbdare extraordinară, eu neavând minima cultură filosofică și teologică. Timp de doi ani cât am stat împreună în aceeași cameră de cămin pot spune că am învățat mai mult decât de la unele prelegeri universitare, astfel încât după ce a părăsit căminul spre a se căsători, în 1965, cu Adriana Dumitreasa, am simțit ce pierdere suferisem, deși ne mai întâlneam la unele prelegeri comune. Dar, sunt multe de spus despre conviețuirea în căminul studențesc. Eu eram cel naiv, blaji nul, Eugen
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
pe la sfârșitul anilor '60, în condițiile în care Ceaușescu încerca să-și creeze o gașcă de fideli. Parcurgându-i CV-ul pe site-ul "Romania On Line", constat un straniu hiat în parcursul mereu ascendent al excelenței sale: între 1966, când părăsește postul de profesor la Liceul pedagogic din Arad, și 1973 când, spune capitolul "carierei profesionale", și-a început activitatea de diplomat, există o stranie absență de șapte ani. O fi fost șomer? Greu de crezut, în condițiile comunismului, când exista
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
eu spun: Ťtextul e un incendiu din care fugť,/ dar mă obligi să pricesc ultimul strat de/ piele solzoasă născut într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un alt tip de plecare este visul. Pășind în vis, omul părăsește lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu ochii deschiși, de un teritoriu al imaginației, evadare cu gândul într-un spațiu
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
simț că "în U.R.S.S. orice scriitor satiric lezează regimul sovietic", întrucât, lărgindu-se raza ei, "e îndoielnic să poți găsi pe lume fie și un singur model de satiră îngăduită din punctul de vedere al autorității statale". Fără a părăsi gândul unei expatrieri, scriitorul prigonit se adresează, totuși, lui Stalin, cerându-i protecția. Nu e ceva ciudat? Nu era oare Stalin arhitectul și operatorul absolut al regimului tiranic? Dictatorul exercita însă o fascinație a puterii, inclusiv pentru unii oameni cultivați
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici. "O vezi, uite-o, e acolo, albă, frumoasă", încerca bătrânul să îmi localizeze casa aceea pe care eu nu o zăream, oricât m-aș fi străduit. O părăsiseră, provizoriu, în retragerea din 1940 și apoi,definitiv, în aceea din 1944. De atunci nu mai putuseră să se se întoarcă... Îi ascultam și încercam să-i înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe o uliță, undeva, în dreptul unei biserici. "O vezi, uite-o, e acolo, albă, frumoasă", încerca bătrânul să îmi localizeze casa aceea pe care eu nu o zăream, oricât m-aș fi străduit. O părăsiseră, provizoriu, în retragerea din 1940 și apoi,definitiv, în aceea din 1944. De atunci nu mai putuseră să se se întoarcă... Îi ascultam și încercam să-i înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
a formulei jurământului i-a trădat pe cei care aveau conștiința vinovăției. Senatorii au recunoscut sanctitatea jurămintelor sincere și i-au respins pe sperjuri; respingerea i-a lovit asemenea unei cenzuri". Astfel, o serie de delatori au fost obligați să părăsească senatul. în același timp continuau atacurile la adresa oamenilor vechiului regim. Despre unul din aceștia s-a spus public că l-au împins spre delațiune "pasiunea ta pentru sânge, setea ta de răsplată, care ne-au relevat un caracter pe care
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
În timp. IMAGINEA A CINCEA Eu nu mai privesc Înapoi și numai el găsește paralelipipedul de ură, gri, urât, de piatră, de pământ, și se cuibărește acolo ca Într-o colibă. Își face casă În ura pe care eu am părăsit-o, În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la care eu m-am desprins și În care am reușit să nu mai trăiesc. Dar el și-a făcut din acel trup al meu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pieptănul prin păr Își trase pantalonii peste pijama și Își acoperi bluza cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea Întotdeauna grijă să-i cumpere câte ceva, Înainte de-al părăsi, pentru câteva zile chiar. În fața ușii stătea un civil și un plutonier de miliție. - Aici locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e acasă, preciză bătrânul profesor deschizând larg ușa, poftind cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]