6,411 matches
-
jumătate de moșie din trupul Filipenilor s-au venit iarăși dreaptă parte de chironomii părintească a fratelui nostru Grigore Roset căminar cu așezare părintească casa ce au fost pe dânsa făcută de mâna comis Iordache Roset date așezări pentru așezare părintească de pe moșia Orașa din ținutul Bacăului și fiindcă de pe săvârșirea din viață a fratelui nostru Ștefan Roset căminar, nerămânându-i mai de aproape chironomi ai săi din trup, fiind neînsurat, afară de noi frați, parte răposatului, în cinci părți pe cinci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
multe altele, pozitive, desigur, era și prietenul tatălui meu. Evenimentele politice i-au determinat pe proprietari să-i cedeze moșia lui Manolache, care, evident, a avut de suferit din această „înrobilare”. Cel mai greu a simțit împărțirea nedreaptă a moșiei părintești cucoana Sofița care avea mulți copii. Când a venit în Filipeni, nu avea unde sta, a stat cu chirie în Lunca, până și-a făcut casă (nu conac) ceva mai mare ca o casă țărănească, acoperită cu țiglă, care a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țigani. 18 Theodor Codrescu, Uricarul, Vol. IX, Iași, 1889, p.273 „..O împărțeală pe dou coale cusute în chip de izvod între frații Ilie Ruset, Dracachi Roset, căminarul, Vasile Roset, spătarul, cu iscălitura Ecaterinei Roset, vorniceasa, de moșii, țigani, case părintești din anul 1812, 11 februarie. 19 Alexandru I. Gonța, op. cit., p.133-146. 20 Radu Rosetti, op.cit., p.395. 21 I.C. Filitti, Opere alese, Editura „Eminescu”, București, 1985, p.202; vezi și : Al. Andronic, Preocupări ale ocârmuirii Moldovei în domeniul agriculturii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai multă căutare, avea mână și „croi”, era pedantă și nu te purta cu vorba. Stătea lângă casa bunicii mele, Domnica Ignătescu, acolo unde a stat fiul ei cel mai mic, Mircea Ignătescu, care a refăcut din temelii vechea casă părintească. Prin anii 1960-1962 au început a se purta cămăși cu guler lat, cu tăietura dreaptă (nu ascuțită) - moda a revenit - cu manșetă dublă, cu butoni. Un material apărut atunci - sare cu piper - era purtat și de fete și de băieți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
munca lor cunoștințele tehnice și o concepție modern despre folosirea spațiului delimitat și detașat de mediu. 4.1 Descrierea unei gospodării din satul Lunca de la sfârșitul secolului al XIX-lea în însemnările sale, Toader Gh. Miron Boca descrie și gospodăria părintească cu tot ce cuprinde, adică ceea ce se numea siliștea casei, adăugând elemente de aranjare și dispunere a mobilierului și a altor obiecte folosite în gospodărie: Toader Boca vorbește de anii copilăriei sale (1884-1890) când în satul Lunca erau mai puțin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
LotoPronosport, de unde a ieșit la pensie în 1982. L-am văzut ultima dată la înmormântarea tatălui meu, în 1977, și atunci, de la biserică, el m-a luat împreună cu fratele lui mai mic,Florin, până la locul în care a fost casa părintească, aproape de biserica din Lunca. „- Hai, Florine, să mai vedem o dată, că nu știe de vom mai călca pe aici!” La pensie a avut puțin timp să se gândească la un episod din tinerețe care putea să-i schimbe viața. Era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care mă rog cerului să nu se lase așteptat prea mult, remușcarea va pătrunde blând în inimile voastre și vă veți împăca din nou cu comunitatea națională, rădăcină din rădăcini, și cu legalitatea, întorcându-vă, ca fiul rătăcitor, la casa părintească. Acum sunteți un oraș fără lege. Nu veți avea aici un guvern ca să vă impună ce trebuie și ce nu trebuie să faceți, cum trebuie și cum nu trebuie să vă comportați, străzile vor fi ale voastre, vă aparțin, folosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ști Într-adevăr să privești și dumneata dincolo de zidul timpului și să vezi ce te așteaptă. - Nu am darul clarviziunii. Previziunea mea se naște doar din voință și din Învățătură. Celălalt Îl fixa cu o expresie emoționată, În timp ce o lumină părintească Îi ilumina chipul. - Am mai văzut spirite ca al dumitale... În anii tinereții mele. Înzestrate cu toate darurile pe care un om și le-ar putea dori. Oameni puternici și cutezători În convingerea de a mlădia soarta după sine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iasă cu orice preț, dar de nebunie nu reușește întotdeauna să scape. Familia Witkowski nici nu‑și închipuie că și din căsuța lor amărâtă s‑a ridicat deja un geniu: Rainer. A reușit să se elibereze până la brâu din mocirla părintească și tocmai se pregătește să scoată un picior și să calce de probă undeva, dar se scufundă mereu ca un rinocer prins în noroi. Imaginea asta a văzut‑o el o dată în Deșertul trăiește. În orice caz capul, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia care au reușit să le pătrundă frumusețea suverană și îndărătnică.“ Cu totul altfel stau lucrurile cu locuința părintească față de care bazinul Jörger constituie de asemenea un contrast. Acolo lipsesc libertatea și întinderea din Waldviertel, iar pereții cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că soră‑sa e una și Sophie alta, Sophie trebuie să‑i devină iubită și să ia, la un moment dat, locul surorii. Să sperăm că înlocuirea se va petrece la timpul potrivit, iar tânărul se va desprinde de casa părintească fără traume. Dezbracă‑te, vreau să te am imediat (Anna). Mai încolo vreau să ascult și discul cel nou (Hans). Până acum au mai exersat de câteva ori și merge deja mai bine decât la început. Mai întâi faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Campari cu sifon, iar Renate bea un Martini și o Fanta. Rainer explică pe larg structura muzicii moderne care răsună din difuzoare. Apoi încetează cu explicațiile și o conduce pe Renate acasă. Imediat după aceea, Rainer se întoarce la locuința părintească, unde - în tot timpul ăsta - mama lui a zăcut cu patruzeci de răni grave pe corp și nenumărate alte răni de gravitate medie, unde sora lui are douăzeci și șase de răni mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că nu avea mai mult de 50 de ani - o femeie zveltă și elegantă, cu un set din perle asortat. Își șterse mâinile de șorț și apoi își strânse fiica de umeri, ca și cum ar fi dorit să sublinieze drepturile ei părintești în fața unui posibil amestec al statului care era în mod declarat ostil față de rasa ei. — Soțul meu zice că a dispărut o fată din clasă de la Sarah, zise ea calm. Ce fată? — Emmeline Steininger, am răspuns. Frau Hirsch o întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine când mi-am aplecat capul către flacără: — Credeam că detectivii trebuie să fie capabili să aprindă chibrituri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a stației năvăliră două femeiuști verzi de 1,20 m, care erau atât de drăguțe încât păreau de 1,80. Omulețul le șopti ceva pe limba lor și femeiuștile deveniră zâmbitoare, se apropiară țopăind de oaspeți și-i înconjurară cu părintească grijă. Îi apucară pe Dromiket 4 și pe Stejeran 1 de mâini și porniră cu toții spre ușa stației. Ușa despre care pământenii bănuiau că dă într-o încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
țin strânsă de mână ca pe o comoară și cred că a înțeles cât o iubeam, deoarece cu timpul a renunțat să mă mai lovească și parcă câștigasem respect din partea ei. În puținii ani în care am crescut în casa părintescă, orinunde o vedeam pe mama mea, căutam să-mi strecor mâna în palma ei și eram fericită când plecam amândouă pe ulița satului sau pe câmp. Nu știu dacă e a înțeles că îmi transmitea prin acea atingere o mare
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
branșa celor care “scapă din gura inimii secretul creierului” (cum îi metaforizează pe poeți inegalabilul Grigore Vieru). Temele versurilor sale sunt delimitate ferm în volum prin titluri generice care contribuie la gruparea poemelor conținute. Aceste sintagme sintetice vizează “universul casei părintești”, “focul care frânge inima” (iubirea), natura, omul de aproape, anume cel cunoscut de autor în contextul vieții active în Cetatea Neamului. Câtorva poeme nu le-a găsit albia comună decât recurgând la un culoar cu maximă larghețe: “Caleidoscop (varia)”. Nu
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
oameni cu carte, învățați și așezați la casele lor. Numai că, după ce își iau zborul, copiii, prinși fiind în problemele zilnice, încet ... încet, își aduc aminte din ce în ce mai rar de părinții lor. Unii dintre ei zboară departe, departe, acolo unde dragostea părintească ajunge la ei, doar printre rândurile scrisorii scrise cu lacrimi de sânge. Așa păți și bătrânelul nostru care, ducându-și cu greu zilele, se simțea din ce în ce mai singur. Sau, poate nu era chiar atât de singur. Era el și Dumnezeu! Cel
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
ca totdeauna El să simtă adînc într-însul, Nastă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit Și să-și vadă la picioare Acest dar neprețuit .* Copilăria și-a petrecut-o în satul natal ,într-o vale închisă de dealuri împădurite, în locuința părintească modestă , dar încăpătoare și gospodărească, care nu era lipsită de o anume eleganță rustică. Căsuța de la Ipotești, avea o arhitectură pur românească cu un pridvor care îpărțea umbra și lumina pe din două creându-i lui Eminescu când era copil
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
sub toate formele ei, inundă paginile antologiei. Un parfum patriarhal, cu accente nostalgice, se desprinde din versurile Annei-Lorei Mainka, Valeriu Cercel, Sorin Olariu, Menuț Maximilian, Mircea Dorin Istrate, Ioan Grigoraș, Marcel Vișa sau ale Crinei Albu. Evocarea părinților, a casei părintești, a locurilor natale vădește o puternică dragoste față de țară, de neam, de limbă. Aici s-ar putea încadra și poeziile semnate de către Lenuș Lungu, Costin David (Miorița, Naiul lui Pan) dar și cele ale Mihaelei Claudia Condrat care, deși departe
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
aștepta milostenie de la bogatul cel nemilostiv. Doarme la poarta casei părinților săi în sărăcie totală, slab, sărăcăcios îmbrăcat dar nesupărând pe nimeni. Din contră, el era acela căruia slujitorii tatălui său îi vorbeau de sus sau îl batjocoreau. Vătaful casei părintești acceptă și-i face o colibă în care Ioan postea, se ruga, suferea vara de căldură și iarna de ger și petrece neștiut încă trei ani de zile, la fel precum Alexie, omul lui Dumnezeu altădată. Tatăl său trimitea cu
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
orice bucurie și o întristează: de ce oare nu ajunge să răsune cântecul ei, în cel mai drag loc, Focșani, orașul vrâncean al zorilor mijiți într-un întâi august, spre a săruta obrazul unui prunc sorocit a fi răpit pretimpuriu casei părintești și dăruit lumii muzicii?! Dacă au fost așteptate momentele mai multor convorbiri cu primadona Mioara Manea Arvunescu, spre a pune cuvânt lângă cuvânt, așteptăm acum, ca ele să ajungă mai întâi la Focșani! Poate că, cine știe, și Focșaniul, într-
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
la rândul ei o mamă, pe bunica lui care, poate mai trăiește încă. Despre tată pe care de asemenea nu-l văzuse niciodată, nu întrebase nimic. Pe umerii fiecărui tată apasă grijile mari ale familiei, în timp ce creșterea copiilor, insuflarea dragostei părintești, sădirea altarului de sensibilitate în acele suflete mici și delicate, ține de domeniul exclusiv al mamelor. Și toate aceste cuvinte rupte din inima lui de copil neajutorat i se așternuseră ascultătoare pe hârtie de parcă i le-ar fi dictat cineva
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
păcatele mele. Este cu nouășpe ani mai mare. - Dar ce-ți trebui, femeie, ca la optsprezece ani să te măriți cu unul așa de vârstnic? Că bogat văd că nu este. - Ei, domnu’ doctor. Necazurile și gurile multe din casa părintească. Nici tatăl meu nu era mai breaz ca soțul. Cel puțin al meu s-a luat de băutură mai târziu. La început a fost bine și frumos, dar odată cu apariția a încă două guri în casă și după ce l-au
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
și să trăiască toți aceia pe care brăcinaru-i ține. Mai precizăm un fapt banal în practica postdecembristă: Nu-i traseist ci luptător cel ce-n politică mereu persistă! Din depărtare, slab dar distinct, se aude imnul „Te slăvim, Românie, pământ părintesc”...) ---------------------------------------------- George PETROVAI Sigetul Marmației 10 iulie 2013 Referință Bibliografică: George PETROVAI - BALADA TICĂLOȘILOR CU ȘTAIF / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 922, Anul III, 10 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]