3,617 matches
-
n-am știut, că am fost plecată din București, că m-am internat În spital, ei, care are un ochi În ceafă și le vede pe toate? Ce-i spun, că mi-a fost frică și nici nu mi-a păsat de ea, ci de mine? Sună. Nici dacă Îmi recunosc lașitatea n-o să mă creadă, o s-o țină pe-a ei, că n-am vrut să cobor pînă la ea și știu eu unde bate cînd Îmi repetă apăsat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici că mi-a păsat cînd am văzut că respir... io crez că nimic pă lumea asta nu are un gust dulce ca aerul. țacum trebuie să. spun ceva s-o compătimesc, să-mi forțez și cîteva lacrimi uneori reușesc destul de bine, dar de ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
intestinală colectivă aș scoate o carte pe cinste care nu minte niciodată și toți nenorociții ăștia ieșiți parcă din azilul de noapte) — ...cu burta la gură a căzut lată, ce mai, zdruncită acolo pă ciment, da lor nici că le păsa, zicea că ce să-și piarză ei rîndul — Nu mai e decît o navetă! Rumoarea s-a oprit ca prin farmec. Vocile au amuțit. Tocmai acum cînd mergea atît de bine. Fața galbenă se uită În spate, Își mișcă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Lynne și dacă e acasă. Apoi am început să mă gândesc la mine și la cât de prost am fost. M-am făcut de râs în ultimul hal în seara în care am ieșit, iar ei nici că i-a păsat vreun pic. Noaptea petrecută sus, în casele noi, nu a contat. Că ne-am sărutat, nici asta nu a contat. Ea nu știa la ce mă gândeam când vedeam luna luminându-i fața sau când mâna mea a atins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
zilei. Apoi am încercat să mă gândesc la niște explicații pe care să le dau celor care or să mă vadă dar nu am reușit să mă gândesc la ceva care să și sune credibil. De fapt, nici nu-mi păsa. Domnul Williams ținea chibriturile după tejghea, așa că am luat unul, l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu știa să scrie de mână, cel puțin așa credeam eu, pentru că nu l-am văzut niciodată să trimită scrisori cu litere de mână. Tanti Mae nu mi-a zis când urma să se întoarcă Clyde, dar oricum nu-mi păsa. Eram bucuros că stătea noaptea acasă cu mama, chiar dacă aveam nevoie de bani. Dar mama se schimba, așa credeam. Nu mai arăta ca înainte. Era din ce în ce mai slabă, iar obrajii îi căzuseră. Pielea de pe nas îi era atât de întinsă încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-a împrăștiat vestea că era cineva mort în grădină și că poliția e pe drum; oamenii care petrecuseră acolo toată noaptea s-au evaporat atât de rapid că puteam să simt pe hol miros de talpă încinsă. Nu le păsa ce se întâmplase și cui, pur și simplu nu voiau să fie implicați. Ivan, un hippie pacifist care era dealerul de droguri al casei, s-a năpustit pe ușă cât a putut de repede ca să-și salveze televizorul și combina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
câteva linii de cocaină rămasă pe haine și, deși bine aranjat, continuă să danseze țeapăn în următoarele ore. Muzica avea succes și nimeni nu-și propunea să o lase mai moale; hip-hop, trash metal, jazz, dance, trash disco, nu-mi păsa, așteptam doar să cad în dulcea uitare de sine, împingându-mi corpul dincolo de limită. în aer era un miros greu, un amalgam de parfum dulce de hașiș și fum de țigară cu aromă de bere; a se gusta numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ai da doi bani dacă s-ar afla că te culci cu o femeie. Ai face față și le-ai spune să-și vadă de treabă. în al doilea rând, nu văd cum ți-ar dăuna carierei. De ce i-ar păsa cuiva? Trei, nu ești genul de femeie pe care mi-a descris-o Lee, încheiată până în gât și oprimată; mai degrabă opusul ei. Patru, nu mi te închipui în genul de căsnicie despre care mi-a povestit Lee. Și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
odată m-am simțit foarte singură. îmi era imposibil să rămân acasă în seara aia. Am luat ceainicul de pe foc, mi-am luat haina și am ieșit pe ușă. Față-de-Ou nu părea să mă aștepte cuminte afară, dar nu-mi păsa dacă vedea sau nu ce fac în seara aia. M-am dus la restaurantul indian din cartier unde am băut trei sticle de bere și am dat gata o cantitate enormă de mâncare, aducându-mă într-o stare de somnolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Johnny îi servise drept pretext să se bucure de puțină adrenalină. Probabil încerca să mă impresioneze cu nivelul lui ridicat de testosteron. —Trebuie să o ajut pe Harriet să strângă, i-am spus. A dat din cap ca și cum nu îi păsa ce fac. — Am să dau un tur atunci. Am observat că uneori abia lăsa „h“-urile să-i scape, alteori le pronunța cu fermitate; când vorbise cu Johnny avusese un accent mult mai pronunțat decât atunci când vorbise cu mine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trebui să mă obișnuiesc a-l numi - știa deja cum arată mașina mea, asta nu m-ar fi ajutat dacă aș fi vrut să-l urmăresc. Dar nu voiam să fac asta. Voiam să vorbesc cu el și nu îmi păsa dacă mă vede venind. Walter Quincy părea să fie veriga cea mai slabă a lanțului. Dacă nu aveam să scot nimic de la el aș fi încercat la Laura Archer, dar prostia și incompetența de care dăduse dovadă în calitate de detectiv mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mâini de extraterestru. Ca și fața, erau foarte fierbinți. Cred că ai febră, am spus. Arzi ca un cuptor. Mi-a băgat mâna sub haina și tricoul lui, printre nasturi, direct pe coaste. Aproape că-mi pârlea degetele. Nu-mi păsa. Mi-l aminteam pe Walter aruncându-se cu capul înainte prin fereastră, fără măcar să pună mâinile în față să se salveze. Și sunetul pe care îl făcuse când a atins pământul. —Ce este? m-a întrebat absorbit, apăsându-și degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Am comandat o votcă dublă cu tonic și am luat-o afară. Nu era chiar sezonul pentru terasă, dar înăuntru era prea mult fum și aer închis, iar eu eram mult prea îndurerată de la vânătăi și răni ca să-mi mai pese de vreme. M-am așezat cu grijă pe o bancă, tresărind în urma efortului și dând pe gât jumătate din pahar. M-am simțit mai bine. Câteva mașini au trecut prin apropiere. De cealaltă parte a străzii era o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
știut unde se află Lee. Poate a fost chiar ea, încercând să-și recupereze scrisorile. Asta nu prea avea sens. Catherine Hammond nu m-a întrebat de scrisori atunci când toată lumea a crezut că sunt la mine. Nu părea să-i pese unde sunt. Altcineva atunci? Dar cine ar mai fi putut ști că Lee e plecată în noaptea aceea? Mă învârteam într-un cerc vicios și nu mă alegeam cu nimic, în afară de o durere de cap. Highgate Tea Room era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu am vrut să se întâmple, a spus dintr-odată. A fost - nu știu ce s-a întâmplat. Presupun că tot despre Lee vorbești. Mi se uscase gura. A dat din cap. Nu trebuia să se întâmple. Nu că i-ar fi păsat în vreun fel lui Clifford. Nu voia să o omoare? — Doamne, nu. Doar să o sperii. Să-i spun să stea departe de Catherine. —Și ai speriat-o? Nat s-a răsucit incomod pe canapea. —într-un fel, da. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
principalul motiv pentru care îi scriam lui Lee, știi, în loc să o sun. Nu voiam ca Walter să-mi asculte convorbirile. Și când a murit ai vrut scrisorile înapoi, așa că l-ai trimis pe Walter să mă urmărească... — Nu. Nu-mi păsa de scrisori. Când am aflat că Lee a murit nu mi-a mai păsat de nimic. Atunci de ce l-ai trimis pe Walter după mine? S-a uitat fix în paharul din fața ei. — Voiam să aflu despre tine. Clifford credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca Walter să-mi asculte convorbirile. Și când a murit ai vrut scrisorile înapoi, așa că l-ai trimis pe Walter să mă urmărească... — Nu. Nu-mi păsa de scrisori. Când am aflat că Lee a murit nu mi-a mai păsat de nimic. Atunci de ce l-ai trimis pe Walter după mine? S-a uitat fix în paharul din fața ei. — Voiam să aflu despre tine. Clifford credea că ești o șantajistă, dar eu nu știam ce să cred. Era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine când a plecat. Am urmărit mașina până a întors spre Grosvenor Square și nu am mai văzut-o. Afară era răcoare după încălzirea centralizată din hotel, dar frigul era bine-venit. Am început să merg pe stradă, fără să-mi pese încotro, simțeam nevoia să fiu în mișcare. Eram foarte obosită, nu fizic, ci mental. Și aveam un sentiment ciudat de declin, ca și cum ceva care m-a ținut mult timp ocupată se termina așa, la un pahar, în barul unui hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mării, de propriul trup și mirosul insuportabil de sânge. Apoi am fost parcă îmbrâncită în pat, silită să intru în mormanul de carne mirositoare care se ținea de oase și piele. Patul era roșu și umed de sânge. Nu-mi păsa, doream numai să dorm pentru totdeauna. Telefonul a sunat pe mica etajeră cu cărți, am ridicat receptorul. Era profesorul Amorel. Vroia să știe cum mă simt. Am spus „Foarte bine!“. Doream să fiu lăsată în pace, consideram că era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
exprimării care se simțea străin și chiar ridicol pe pământ. Numai atunci când își ridica aripile în aer realiza adevărata măreție a ființei sale. În timp ce vorbeam, intram cu ochii în Simon, vedeam în el. Nunu bea, prefăcându-se că nu-i păsa de nimic. Desena o femeie tânără și subțire cu o gură roșie de atâta sărutat. Dintre picioarele ei ușor răsfirate curgea un șuvoi de copii morți. Imaginea m-a zguduit, era vorba de feminitatea mea sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și în lat. Mi se părea că pământul mi se clătina sub picioare. Simon s-a întors pe neașteptate la București, căutându-l pe Nunu. Apoi ne-am întâlnit toți trei. Simon m-a cerut în căsătorie fără să-i pese de Nunu. După aceea, fără să știe ce spune, a plănuit o călătorie pentru toți trei în Franța. În timp ce noi fuseserăm la înmormântare, Simon călătorise în Delta Dunării ca să observe păsările. Făcuse observații despre viața lor, zborul și despre penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Edith se ridicase din mijlocul patului ca o harpie: - Nu e Jacopo! Beppo amuți ca în seara când Benedetto venise cu Maria Giudita. Oare nu știa că Edith vedea mai bine decât el? Dar până la urmă se liniștise - nu-i păsa dacă era Jacopo sau un altul. Important era că regăsise un tovarăș de călătorie la Oceanul Indian. - Un hoț, un impostor, răbufnise Edith. Era atât de furioasă, încât nu mai era în stare să se roage ca de obicei. Beppo surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să iasă și izbind cu pumnii ei micuți. Nepăsător, ca replică la toată această stare de lucruri, Aquarelin își scălda imenșii ciorapi în acea parte a lacului unde era vărsată esența semnată Calvin Klein. Dar cui putea să-i mai pese, doar rasa oamenilor, a cărei unică preocupare fusese să se distrugă pe ea însăși, dispăruse... PAGINĂ NOUĂ ELEFTERIE MĂCEȘ A fost odată ca niciodată Mircea Cârpenișteanu, un tânăr bărbat considerat de către colegii lui de breaslă cel mai bun scriitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou în urlete gigantice de preamărire și adorație, după care haina îi căzu, dansând fantastic. Urmă cravata. Căzu și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]