6,963 matches
-
de la început dintre seminția lui Seth și aceea a lui Cain (el nu vorbește despre nici o unire trupească a îngerilor cu femeile). Urmașii lui Seth, spune el, erau toți oameni de bine, obișnuiți să-și păstreze virtutea. Ei și-au păzit multă vreme această comoară; căderea lor în păcat nu are o cauză precisă, ca în relatarea lui Casian, ci este mai degrabă un proces natural și inevitabil. Iată fragmentul: Vreme de șapte generații, acești oameni au continuat să-l socotească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gât și-și afundase fața în pletele lui. Era așa de bine acolo, așa de cald dar altfel de căldură decât a soarelui încât adormi. Când se trezi, își văzu prietenii dormind în poieniță. Ursei, câinele, stătea acolo și-i păzea, așa cum făcea de obicei la stână, cu oile soarele era sus și îi era foame. Când deschise pumnul, ce să vezi ! Înăuntru era o bucățică mică de pâine albă, pătrată, cât o înghițitură. Își trezi prietenii și fiecare avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se cade, duminica să se sature cu trupul și sângele Lui, dar parcă nici nu-l auziseră și alergaseră toți în poiană, râzând, strigând. Atunci cabanierul îi spusese câinelui, care se luase pe poteca după el : "Tu stai aici și păzește copiii!" Iar câinele se întorsese spre casă. Se uitară unul la altul înmărmuriți. Ursei se făcuse și el mic (cât putea să se facă de mic un câine ciobănesc) și când se uitară la el nu le veni să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de El, să nu cumva să vină cu soldații Lui și să-i facă praf și pulbere. Doar văzuseră toți cum a căzut noaptea-n miezul zilei când L-au omorât și ce mai cutremur s-a stârnit atunci! Așa că păzeau bine orașul și oricine umbla fleaura noaptea era băgat la beci pe urmă scos și biciuit în piață, în văzul tuturor, și-l lăsau acolo, mai mult mort decât viu, dar frica și furia tot nu le trecea... Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am mirosit și ce bagă ei În ele. În cele două de lângă linia ferată, depozitează muniții. În cele din spate, cred că aduc alimente... Dacă ziua am mers pe tranșee, atunci noaptea!... Am mai descoperit că magaziile și gara sunt păzite de santinele În post fix... La noapte, trebuie băgat de seamă doar să nu prindem momentul când se schimbă garda”... „Toader Își poate face griji, dar e nevoie să așteptăm trecerea patrulei, să nu ne prindă În mers” - am socotit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Început povestea - a răspuns Maria. Petrică a continuat: ― După scurtă vreme, cei doi militari au pornit undeva spre dreapta. Am Înaintat puțin, cât să-i avem În câmpul vizual. Din câte ne-am dat seama, era o patrulă care păzea perimetrul din lungul șoselei... „Păpădie, ia-o pisicește și vezi dacă pe acolo e o anume cale bătută sau acești doi ruși s-au rătăcit doar” - am hotărât eu. Omul a dispărut pe dată... Zgomotul de motoare grele părea că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
delaeși, Costea? Idi siuda! Și, scoțând bidonul de la șold, mi-l Întindea: ― Pajalusta, Costea... De multe ori, când pleca, mă lua cu el o bucată de drum, să-mi arate cum se conduce un tractor pe șenile... Cei care ne păzeau nu erau prea severi, fiindcă nu aveai unde să dispari... După amar de vreme, când am tot Înotat prin troiene, a venit și moloșagul. Omătul a Început să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe cea dreaptă, omul vostru habar nu are ce Înseamnă să urmărești „inamicul”. Află că eu și fratele meu Toader am fost cercetași pe front! Și un cercetaș nu e un papă lapte, ca omul pus de voi să ne păzească! ― Cred că v-ați edificat asupra marii noastre conspirații din acea seară - a intervenit profesorul. Securistul nu a cedat Însă, ci a reluat vorba. ― Printre voi, În ultima seară, se afla și un bătrân. Cine-i? ― De fapt, acel „bătrân
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele : "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА". Intrarea era păzită de militari înarmați care au lăsat camionul să intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu sârmă ghimpată și miradoare, păziți de militari care controlau orice intrare și ieșire pe poarta cu firmă agresivă, supravegheați tot timpul de o intransigentă paznică ursuză și dură. Abia a doua zi dimineață l-am întâlnit pe doctorul Gerhard Bosch. Își lua micul dejun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
părăsită și dărăpănată, dar totuși nu stăteam în drum. Și mai erau tufele de liliac, amintirea lui Simion și speranța că îl voi revedea vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul deportării. Greu a fost să putem să ne câștigăm pâinea, căci banii de la Gerhard nu puteau ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fost să caute o cale de evadare. Din ce mi-a povestit Alindora, pot reconstitui următorul sfârșit tragic al încercării Minodorei de a da copilului ei o șansă de viață în libertate : Ușa beciului nu era încuiată, dar clădirea era păzită. Minodora a plecat "în recunoaștere", spunându-i fetei să o aștepte căci după ce se va asigura că totul este în regulă, va veni să o ia și pe ea. Nu a mai venit niciodată... De afară s-au auzit focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-o aibă tusșapte! Vai de pantalonii și de fundulețele lor! Cheamă-i de urgență în casă, dragii tatei de voinici neînfricați! Și să nu o bați pe Sabinuța! Cum adică, Romică, să n-o bat, atâta vreme cât fătuca asta ne păzește pas cu pas. I-a povestit celeilalte că locuința noastră a fost zguduită alaltăseară de un mare cutremur, că buduarul nostru scârțâia din toate încheiturile, mai-mai să se dărâme! Și că tata o apăra pe mama prin aceea că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi școlăriță în clasa I. Dar eu am văzut și la televizor că el vine într-o sanie trasă de un ren pe care îl cheamă Rafael. Și mai are un ren în urma saniei... Acela-i de rezervă? Nu, acela păzește toate pachetele cu daruri... Ca să nu le fure oamenii răi? Nu! Ca să nu cadă din sanie, că Moșul vine pe sus. El aproape că zboară cu sania lui ca o nălucă, și oamenii răi nu-l pot ataca... Da și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zâmbisem, nu scosesem un cuvânt toată ziua, de la discuția înfiripată cu șefa clasei. Jucam rolul enigmaticului dur. L-am privit pe Marele Bronz drept în ochi, am dus degetul peste buzele strânse, omul a priceput că există și mari secrete păzite cu lacăte grele și dus am fost. Când am ieșit din Ferentari, troleul ducea cu el un om victorios. Sfatul Ninetei prinsese: "Joacă tare; altfel ieși flenduri din Ferentari!" Și mi-a mai zis Nineta ceva: "Să nu te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pedeapsa cu sărutarea, a căutat-o din priviri pe Cecilia care dispăruse. —Elena, unde-i soră-ta? a întrebat îngrijorat. Nu știu, a ridicat din umeri mirată și ea. —Ți-ai pierdut iubita. Vezi, dacă nu știi să ți-o păzești. — Te-a părăsit. — Lăsați-mă cu prostiile voastre. N-ați văzut unde s-a dus? Gândindu-se că nu avea unde să fie decât la restaurant, s-a îndreptat într-acolo. A intrat și observând-o, a mers tiptil, tiptil
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prinzând-o pe Elena de braț. —Ham! Ham! Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
câine rău”, s-o fixăm la poartă ca nu cumva să muște pe cineva, că nu putem să ținem încuiat toată ziua și să nu dăm de vreun necaz. Așa, Lupaș, te-ai făcut rău? îl ia de ureche Elena. Păzește casa și zi și noapte, că de aceea poate l-a îndrăgit Alexandru. Mă bucur că sunt prieteni. Știi că înainte ne ascundeam de el ca să nu ne certe. Știi ce-a făcut alaltăieri? —Ce? — Niște copii care mergeau la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
uitării tot ce a fost. Mai pe urmă, dacă începi să bagi de 196 Rareș Tiron seamă că lucrurile merg din ce în ce mai bine, abia atunci poți să uiți cu adevărat. Doar atunci! În privința aceasta, numai astfel un om se poate mereu păzi cu succes de eventuale noi dezamăgiri. Eu așa cred. Ia zi-mi tu, este sau nu este? Dar Șerban nu mai răspunse, nu mai găsi nicidecum puterea s-o facă, căci era prea de tot copleșit de impresia experienței cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chinuit zâmbet în colțul gurii ce trăda durerea din încheieturi a reumatismului uneori rebel, i-a zis: -Nu da atenție poveștilor care vin pe aripi de vânt. -Da, tatbătrân, dar tu ai auzit de un om care se zice că păzește pădurea, unul care vine din cer? -Ți-am mai spus și-ți repet; în afară de un pădurar, care întâmplător poate fi prin preajmă, nimeni altcineva nu poate fi. Păsărelele, desigur, sunt agitate pe bună dreptate pentru că pădurea este casa, ograda lor. Tu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Văzând zâna că băiatul ascultă cu mare atenție, după o clipă a continuat: La marginea pădurii, legi în jurul capului lanterna, așa cum fac minerii când intră în abataj, cu „Doamne-ajută" în mână, cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
treabă, și ajută pe toată lumea. Costinel a ascultat sfaturile fagului și toate i-au mers bine. A reclamat autorităților fapta copiilor care i-au pricinuit rău fagului, l-a legat pe Fefeleu, câinele lui, la rădăcina fagului pentru a-l păzi de oameni și copiii răi. După șapte zile rănile fagului s-au vindecat și copacul a început din nou să dea jir pentru hrănirea lui Mozorel. PĂȚANIA LUI SCORUȘ Într-o familie de pisici, care trăia într-o ogradă aproape de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să te duc la o așa distanță? -Nimic mai simplu, ziua pe lumină voi călători într un sac care îl va duce Trotinel iar noaptea cât tu, Zvârluga, Buburuza, Ciric și Trotinel vă veți odihni, voi lucra și vă voi păzi de atacatori pentru că, să știi, pe acele meleaguri este o lume a nebuniei compusă din animale, păsări și gângănii pe care tu nu le-ai văzut pe aici și care atacă, nu se joacă... -Cum o să te mai duc și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]