2,360 matches
-
sau voi urca întru ea. Un punct spre care, iată, vin aceste cuvinte--câlți, cuvinte-vălătuci, cuvinte fără alt trup decât un fel de zgârci elastic care le scoate și le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un cimitir de mașini, deși Înăuntru se produce și chiar cu mult spor. Chioșcul pentru ședințe de vară, o construcție de lemn, foarte frumoasă pe dinafară, Înconjurată de corcoduși cu frunze roșii, este mobilat pe dinăuntru cu mese acoperite cu PAL albastru și lucitor și cu scaune tapițate. Pânza Înflorită a tapițeriei scaunelor și albastrul spălăcit al meselor Îmi provoacă un fel de oroare când intru acolo. E un tip aici, contabil al C.A.P.-ului și secretar U.T.C pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Smoală Plouă, plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni, tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
am înnecat Ca-n ceața ce-nconjoară palatul, ceața sumbră, Din care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale, copitele-n galop; În mine
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
te băgăm Înăuntru cât de repede se poate, bine? Cred că voia să mă calmeze, dar nu reuși decât să mă Înfurie și mai tare. Mi se părea vag cunoscut, deși nu știam exact de ce. Tricoul său de un verde pal era destul de mulat Încât să arate că ar fi putut ține oamenii afară dacă ar fi vrut, dar jeanșii mai largi, spălăciți, care-i atârnau pe șolduri sugerau că nu se lua prea În serios. Tocmai când hotărâsem că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
opune purgatoriului diavolesc, jocului macabru al celor care îi dirijau din afară; dar până la urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte în tâmplă. Încercările mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe făptuitori și a despovăra pe cei resemnați. Cei ce nu cunosc și nu au auzit despre calvarul durerilor noastre de la Pitești, unic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe pereți, pictate cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucîtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca albastrul cerului? Parcă pe atunci nu era banca asta aici, pe potecă?! Mai pot sta singur câteva clipe în fața liceului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
alt liceu din București... Este o plăcere, pe care și-ar dori-o toți elevii, să treci dimineața, mai ales primăvara și toamna, pe aleile înflorite ca prin farmec, peste noapte, cu alte flori în fiecare zi, sau cu frunze pale, de nuanțe variate la infinit, frunze din basmele cu păduri de aramă, de argint și de aur. Intri în clasă cu pieptul săgetat de bucurie, dar și străbătut de o justificată mâhnire că nu te poți bucura din plin de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
diferea total de loc; lucruri și oameni, cu chipul acela ciudat de faun. Cornițele răufăcătoare pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără lustru, doi ochi ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
le amorțise prielnic și odihnitor. Mini, despresurată din vraja rea a întîmplărilor petrecute, se uita acum galeș printre gene, la stelele care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe, păreau un spulber argintiu. Clarul de lună în seara aceea era pal, delicat, difuz. Treptat, de la regiunile înalte prăfuite de lumină, nisipoase ca o plaje scânteietoare, atmosfera se albăstrea, până când albastrul se adâncea în tonuri calde și profunde, ce, singure, indicau pământul. Era feerie pe lume în noaptea când Mika-Le, ca un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în cărbune, fără perspectivă, nici modelare, lipsite de viață, desenuri primitive și absurde de felurite închipuiri: oameni, draci, animale, flori, făcute de Mika-Le. Așadar, vestibulul era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască neagră și ochii aurii, pali ca monedele fără efigie, cu luciul șters ca un abur... Mini - Așa e când înnădești casa, uită la ea uimit și dete din umeri. Revăzu din ce în ce mai bine în minte pe Mika-Le. Nu era frumoasă, nu era urâtă. Nu exista decât
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și reputată prin ținuta ei cochetă și insomnia ei neobosită . . . Fixa așa, nopți după nopți, lichidul galben în paharele mereu umplute!. Cine știe ce capriciu al alcoolului sau ce trădare a somnului îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa" despre vărul ei era stângaci sau afectat. Altfel, doamna Eliza era foarte frumușică, într-o rochie de foulard citron, plină de volane, elegantă și incomodă pentru funcția de garde-malade, dar a cărei culoare se proiecta bine pe albastrul foarte pal ai zilei de toamnă. Domnul Hallipa, care prinsese de veste, sosea grăbit într-o pijama de casă de postav verde închis. Se scuză către Mini, pe care desigur nu o aștepta. Avea barba mai lungă și neregulată, cărunțită ușor și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
transformă în malul unui râu, într-un fagure de miere, o gaură din care se târăsc schelete mici și fragile, o grămadă de genunchere și bâte de crichet, un portret al regelui-împărat care se rotește, cu fața de un albastru pal și părul galben ca șofranul, un mușuroi de furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile scrise pentru această ocazie: „Cum toate colțurile curții se află-nvăluite în umbră Doar inima-mi stă încă trează, să ardă pal în noapte.“ Un murmur de aprobare străbate mushaira. “Cât crezi, o, Mirza, că-ți mai e dat să fugi de moarte Uitat fiind de speranțe și lepădându-ți dorurile toate?“ Mirza încheie și ultima strofă, rostindu-și numele, așa cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în mișcare, o dungă de vopsea albă pe albastrul apei. Deși traversează apa întunecată, „kala pani“, nu simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un ton scăzut, este de o nobilitate sălbatică. Atât de visceral. Levine zâmbește afectat, jucându-se cu mânerul sabiei. —Star, ești prea bună. Jonathan apare lângă prietenul său. Fata continuă să vorbească despre spectacolul lui Levine. Poartă o rochie verde pal și câteva brățări de lemn sculptate pe braț, care se lovesc una de alta când gesticulează. Descriind „forța de producător“ a lui Levine și „felul în care simte sufletul negru“, începe să sune ca un abac, ceea ce în opinia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de petreceri londoneze misterioase, la modă. Nu pare convingător. În cea de a treia zi a trimestrului, pe când se întoarce de la librărie cu o carte de mahjong sub braț, o zărește pe Astarte Chapel pe bicicletă, îmbrăcată toată în galben pal. O strigă. Ea se întoarce și-i face semne cu mâna, ezitând. —Star! Te-ai întors! —Desigur, chéri. După cum vezi. În timpul verii, ea a căpătat un accent foarte ciudat. Nu mai clai ei de păr; acum este tunsă scurt, bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Star! Te-ai întors! —Desigur, chéri. După cum vezi. În timpul verii, ea a căpătat un accent foarte ciudat. Nu mai clai ei de păr; acum este tunsă scurt, bob. Este teribil de armonioasă și asortată. Chiar și pantofii îi sunt galben pal. — Minunat! Te-ai distrat bine? Ea oftează și-și dă ochii peste cap, de parcă i-ar fi greu să exprime în cuvinte bucuria celor trei luni care au trecut. Imaginea lui Muskett, pe care Jonathan încearcă să și-o alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]