768 matches
-
Cercetările arheologice întreprinse în stațiunea arheologică de la Mihoveni-"Cahla Morii", începând cu vara anului 1971, au dus la descoperirea unei așezări pluristratificate, care își începe existența în preistorie și continuă până în Evul Mediu. Au fost identificate urme de locuire aparținând paleoliticului superior (Gravettian), neo-eneoliticului (culturile ceramicii liniare, Precucuteni III, Cucuteni B1 și B2), perioadei de tranziție la epoca bronzului (cultura Komarov și Noua), Hallstatt (cultura Gáva-Holihrady, aspectul cultural Grănicești), Latène getic și bastarnic, sec. II-IV p. Chr., sec. XIII-XV. Dr. Paraschiva
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
Kenya este un stat din estul Africii, regiune considerată a fi leagănul umanității, astfel că pe teritoriul Kenyei au existat habitate umane încă din paleoliticul timpuriu. Kenya actuală este o națiune multiculturală și multilingvistică, datorită diversității de etnii (bantu, nilo-saharieni, afro-asiatici și mai târziu, europeni) și grupuri lingvistice diferite (cushitice, nilotice, semite, indo-europene) care s-au intersectat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri. Triburile
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
regiunilor geografice. Acest rit funerar consta în incinerarea (arderea) defuncților, resturile rezultate în urma arderii fiind îngropate, fie direct în groapa funerară, fie într-un recipient funerar, cunoscut sub denumirea de "urnă funerară". Practica incinerației este atestată încă din preistorie (din paleoliticul superior) și pe tot parcursul protoistoriei și a celorlalte perioade istorice Arheologii au descoperit, în diferite părți ale lumii, vechi urme ale practicării incinerației, uneori urmată de înmormântarea cenușii, în așa-numite "morminte de incinerație": În peștera Sri Pada, din
Incinerație () [Corola-website/Science/326752_a_328081]
-
sau Homo sapiens fossilis (în franceză "Homme de Cro-Magnon") a fost un reprezentant timpuriu al Omului contemporan din Europa, care a trăit cu 40-12.000 de ani în urmă (paleoliticul superior). Volumul creierului era egal cu 1600-1800 cm³ (mai mare decât media europenilor actuali). Înălțime medie 180 cm și mai mult. Numele provine de la peștera Cro-Magnon, din Franța, unde în 1868 au fost descoperite mai multe schelete de oameni cu
Omul de Cro-Magnon () [Corola-website/Science/325807_a_327136]
-
creierului era egal cu 1600-1800 cm³ (mai mare decât media europenilor actuali). Înălțime medie 180 cm și mai mult. Numele provine de la peștera Cro-Magnon, din Franța, unde în 1868 au fost descoperite mai multe schelete de oameni cu arme din paleoliticul superior. Fosile de Cro-Magnon au fost desemenea descoperite în: Africa - Cape Flets, Fish Hoek, Nazlet Hater, în Europa - Capela Combinate, Mladeč, Předmostí. Trăiau în comunități de 15-30 de oameni și pentru prima dată în istorie au creat așezări. Locuințe erau
Omul de Cro-Magnon () [Corola-website/Science/325807_a_327136]
-
avut loc schimburi de informații scrise, în timp ce „orașul” este așezarea în care este folosită scrierea pentru schimburi de informații și pentru înregistrarea acestora. poate începe cu cele mai vechi mijloace de comunicare vizuală care s-au păstrat: reprezentările picturale din paleolitic care, cu trecerea timpului, au evoluat în „protoscriere”. Funcția acestor „ornamentații” nu era în primul rând comunicarea ci exprimarea, tocmai de aceea se vorbește de o „artă preistorică”. Cu toate acestea, aceste reprezentări picturale constituie baza documentară pe care se
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
reprezentările acestuia erau de obicei animale. Pe baza cunoștințelor asupra datei de dispariție a unor specii sau asupra schimbării totale a habitatului altor specii s-a putut determina că toate ciclurile de picturi preistorice cunoscute datează din ultima perioadă a paleoliticului superior, acum 30.000 - 10.000 de ani, când deja apăruse homo sapiens. Pentru a picta se foloseau, în afara degetelor, peneluri primitive din fibre vegetale sau cărbuni de lemn. Se mai foloseau unele materiale moi care puteau absorbi culoarea, ca
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
se hranesc în teritoriu în următoarele puncte: Lacul Brateș, Lacul Vlăscuța, Lacul Vlădești, Lacul Pochina, Zona Șivița, Baltă Mata - Rădeanu. Există aviziere și panouri de informare. Localitățile limitrofe parcului posedă unele resurse arheologice și istorice. Există vestigii ce datează din paleoliticul final și urme ale diverselor culturi (Monteoru, Gumelnița, Folțesti- Usatovo) precum și vestigii sau biserici din perioada medievală, modernă și contemporană. Majoritatea bisericilor construite în localitățile din proximitatea Parcului au fost ridicate după unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859 și
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Istoria atestată a localității Turda începe în paleoliticul mijlociu, de când datează primele urme de locuire umană, și se extinde până în prezent. În peșterile din Cheile Turzii se găsesc cele mai vechi urme ale vieții omenești din zona Turda. Aceste urme, vechi de cca 60.000 de ani, aparțin
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
de locuire umană, și se extinde până în prezent. În peșterile din Cheile Turzii se găsesc cele mai vechi urme ale vieții omenești din zona Turda. Aceste urme, vechi de cca 60.000 de ani, aparțin comunităților musteriene de vânători din paleoliticul mijlociu. Ele au fost găsite în peșterile “Balica Mare”, „Balica Mică“, “Binder”, “Ungurească”, “Romboidală”, „Morarilor“ și „Călăștur“. Mult mai frecvente sunt urmele epocii neolitice (5500-2000 î.C.). În neolitic, în afară de zona Cheile Turzii, a fost locuită și zona Cheilor Turului
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
datează din perioada Paleoliticului Superior (circa 12.000 î.Hr.), atunci când grupurile de asiatici traversau strâmtoarea Bering în ceea ce este acum Alaska de vest. În momentul contactului cu Europa prin cercetătorii ruși, Alaska era populată de grupuri de nativi. Numele "Alaska" provine din cuvântul aleutin
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
mii m³) de țiței peste 1.100 de mile (1.600 km) de coastă. Astăzi, lupta dintre filozofiile de dezvoltare și conservare este văzută în dezbaterea atacabila asupra forajului de petrol în regiunea arctică Arctic Național Wildlife Refuge. Familiile din Paleolitic s-au mutat în nord-vestul Americii de Nord cândva între anii 16.000 și 10.000 î.Hr. peste podul Bering din Alaska de vest. Alaska a devenit populată de inuiți și o varietate de grupuri europene. Astăzi, populația timpurie a statului Alaska
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
Germania. În pofida acestor contraste Köln este învăluit într-o atmosferă deosebit de romantică, întreruptă doar de perioada carnavalului, care schimbă complet fața orașului. Totodată Köln este gazda multor muzee și galerii ce adăpostesc comori culturale aparținând unor epoci foarte diferite, de la paleolitic și cultura de Neanderthal și până în perioda contemporană. Orașul, situat în nord-vestul Germaniei, este străbătut de fluviul Rin. Orașul este și un loc de pelerinaj foarte cunoscut în Europa, adăpostind în domul construit în secolul al XIII-lea moaștele Celor
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
menționat, cărora li se pot adăga descoperirile întâmplătoare ale unor cetățeni sau ale specialiștilor muzeului. Colecția de arheologie este cea mai importantă, prin cele aproximativ 20.000 de piese ce o compun. Aceasta acoperă un interval temporal ce începe din paleolitic și până în zorii epocii medievale. Uneltele de silex sau obsidian, descoperite la Gornea sau la Zorlențu Mare, sunt un exemplu ilustrativ pentru palierul temporal al neoliticului, alături de un impresionant volum de piese legate cultura Vinča (tot din neolitic), precum idolii
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
Această apă alimentează platoul. Orașele din Pisidia, întemeiate în cea mai mare parte pe panțe, au beneficiat de această fertilitate. Solul irigat al terenurilor este foarte potrivit pentru pomicultura și pentru creșterea plantelor. Pisidia a fost locuită încă din epoca paleoliticului, cu unele așezări cunoscute din timpuri istorice cuprinse între mileniul al VIII-lea și mileniul al III-lea î.Hr.. Strămoșii Pisidiei clasice au fost probabil prezenți în regiune înainte de secolul al XIV-lea î.Hr.. La acea vreme, Pisidia pare să
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
(sau "") (18-17.000 - 11-10.000 de ani în urmă, spre sfârșitul ultimei ere glaciare) este ultima cultură a paleoliticului superior european. Numele a fost derivat de la site-ul Abri de la Madeleine, aproape de Tursac, Dordogne, Franța, excavat încă din 1863 de către Gabriel de Mortillet. Epoca Magdaleniană se caracterizează prin producerea de lame și miniaturizarea uneltelor de piatră (microliți). Începe prelucrarea
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
turnurile, cum ar fi Jordanka, Lubranka, Sandomierska, Tęczyńska, Szlachecka, Złodziejska și Panieńska au fost ridicate în aceeași perioadă. Oamenii au trăit pe Dealul Wawel în locul unde acum se află Castelul încă cincizeci de mii de ani în urmă, în epoca paleoliticului. Așezarea a fost aparent plină de viață datorită comerțului, meșteșugurilor asortate și agriculturei locale. Când mai multe persoane au început să se stabilească în josul dealului Wawel și când comerțul a devenit mai eficient, conducătorii Poloniei și-au stabilit reședința lor
Castelul Wawel () [Corola-website/Science/329161_a_330490]
-
Componența echipei de specialiști s-a schimbat pe parcursul seriilor de episoade dar a inclus cu rol permanent arheologi profesioniști precum Mick Aston, Carenza Lewis, Francis Pryor și Phil Harding. Siturile arheologice excavate se situează într-un interval de datare între Paleolitic și Al Doilea Război Mondial. Seria finală, cea cu numarul 20, filmată între ianuarie și martie 2013, a fost difuzată în 2013, conform anunțului făcut de Channel 4 în octombrie 2012, un numar de episoade speciale fiind planificate pentru anul
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
Robinson. Siturile pe care serialul le explorează și le expune pot fi sugerate de către proprietarii de terenuri, arheologii locali, academii, diverse grupuri, membri sau comunități care fac parte din publicul general și manifestă interes; ele includ orice perioada cuprinsă între Paleolitic și Al Doilea Război Mondial, printre acestea numărându-se așezări din Epoca Bronzului, Epoca Fierului, vile române și biserici medievale. Unele săpături arheologice au dus la descoperirea de situri de importanță națională. La 13 septembrie 2007, în timpul filmărilor la o
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
lui Paul Anthony Allen, a fost transmis la 25 februarie 2008. "Time Team" a fost creditat pentru promovarea arheologiei în Marea Britanie. Într-un raport din 2008 dat publicității de English Heritage, un grup de lucru format din specialiști în studierea paleoliticului a recunoscut importanța acestui serial în „promovarea conștientizării publicului” din Regatul Unit cu privire la arheologia britanică și au argumentat faptul că emisiunea trebuie să fie încurajată. It was announced în 2012 that the final series would be broadcast în 2013. În
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
și această nou descoperită populație de oameni de talie mică. Dificultățile de efectuare a unor săpături în aceste locuri greu accesibile nu au permis, se pare, descoperirea deocamdată a unor oseminte ale veritabililor pigmei, deși a fost demonstrată existența, în paleolitic, a unor rase pitice în Europa, de cercetătorii elvețieni Jakob Nüesch și Julius Kollmann. Descoperirea unei noi specii de oameni, înalți de doar un metru, în insula Flores, în apropiere de Java, în septembrie 2003 , "Homo floresiensis", aruncă o lumină
Pigmei (mitologie) () [Corola-website/Science/328524_a_329853]
-
genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu prin istoria acestor meleaguri, din cele mai vechi timpuri ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu exponate de la unelte simple din piatră asociate cu resturi de faună, la ceramică neolitică aparținând culturii Gumelnița. Din obiectele aparținând epocii bronzului reținem colierul din cuarț aventurin de la Gorgota. O sabie și câteva topoare
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu prin istoria acestor meleaguri, din cele mai vechi timpuri ale existenței umane până la finele Primului Război Mondial. Călătoria începe, în prima sală, dedicată preistoriei, de la Paleolitic la prima epocă a fierului, cu exponate de la unelte simple din piatră asociate cu resturi de faună, la ceramică neolitică aparținând culturii Gumelnița. Din obiectele aparținând epocii bronzului reținem colierul din cuarț aventurin de la Gorgota. O sabie și câteva topoare
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
nouă expoziție permanentă la sfârșitul anului 2006. Din anul 2003 în administrarea Muzeului județean a intrat și Casa memorială a poetului Petre Ghelmez din comuna Gogoșari. Segmentul expozițional afectat descoperirilor arheologice este axat pe rezultatele cercetărilor din siturile Giurgiu-Malu Roșu (paleolitic), Pietrele, Bucșani, Sultana (eneolitic), Mogoșești, Zimnicea, Popești (epoca metalelor), Oinacu, Izvoru (epoca migrațiilor) și reconstituie evoluția materială a comunităților umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și meșteșuguri conferă expoziției
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
din 1848, Unirea Principatelor (1859), câștigarea Independenței de stat (1877) și Marea Unire (1918). Totodată sunt reliefate și realizările ce individualizează Giurgiu în cadrul dezvoltării societății românești, cu deosebire prioritățile în transporturi și comunicații. SECȚIA DE ARHEOLOGIE Urme de locuire din paleolitic, vechi de peste 20.000 de ani, descoperite la Malu-Roșu (Giurgiu). Diversele reprezentări plastice descoperite în tell-ul de la Sultana se numără printre cele mai reușite din aria culturii Gumelnița. Schimburile materiale dintre populațiile autohtone și cele învecinate capătă amploare în Epoca
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]