1,151 matches
-
repudiate de el însuși, se înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei. Sugestia trecerii care e de fapt nu zădărnicie, ci o împlinire a destinului are pregnanță: "Flori tîrzii, flori de toamnă-/ De aramă, de purpură steme/ Peste paloarea grădinii brumate/ Un sentiment nelămurit mă-ndeamnă/ Să vă iubesc mai mult decât pe toate"/ De la intimitatea grădinii, poetul va trece la mai amplul peisaj al pădurii, al turmelor, etc.deocamdată nu insistăm, pe acest peisaj hieratic, cețos, nordic, tipic
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
așteaptă ca primarul, cu banii căpătați din impozitul de la localnicii Snagovului, să plătească reparația drumurilor ce duc înspre palate. în fapt, toată marginea de Lac Snagov a fost acaparată decisiv de către noii boieri. Ei au onoare, noi avem dreptul la paloare. De jur-împrejurul acestor palate s-au înălțat ziduri din beton, adevărate metereze de până-n 4 metri înălțime (caz boier Cataramă) pe unde însă nu mai pătrunde nici ochiul omului, nici vrabie, nici rândunică, nici vânt. înăuntrul acestor metereze clima e stătută
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
colorate. Și-o pîrtie sub tălpi, și-un mers de schior... , Pe scaunele moderne așteaptă multe gravide. Tinere, plăpînde, ridate sau temătoare. Pantofii cu toc sînt pomana picioarelor lăsate în urmă. Gravidele-s egale, lunile-n avans nu-nseamnă nimic. Paloarea și răul zdrăngăne și în cercei. Totul e ieftin cumpărat de la colț." În ceea ce privește genul cărții, intitulată de Ioana Nicolaie roman, mărturisesc că nu mă atrage ideea unei clarificări. Deși eu însumi am comentat-o pînă acum ca pe un roman
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
Ruth și Violet Butler sunt recompensate (29 decembrie 1892) cu o ghicitoare care le conține, într-o formă sau alta, și prenumele, și numele de familie. De exemplu butler, însemnând majordom, e echivalat sagace prin versurile „Întregul meu are-o paloare/ Din prea mult stat pe coridoare” (p. 98 ). Cu asemenea premise, e pe undeva firesc ca orice cuvânt al lui Carroll (chiar și atunci când nu e vorba de faimoasele cuvinte valiză) să creeze suspiciuni. Echivocul devine, din accident, regulă. O
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
îi puseseră o cămașă de noapte urâtă, albastră ca cerul. Penumbra din cameră îi accentua cearcănele aproape vineții în care abia se distingea o venă mică, ca un mușchi ciudat crescut pe sub piele. Ținea palmele deschise și ridicate și avea paloarea și aspectul cadaveric al unui răstignit. „Ai sunat-o pe María Fernanda ca să-i spui cum mă simt?” „Nu; nu încă, te doare?” „Parcă m-ar devora câinii.” „Mă rog.” „Și pe Antonio, să-l suni și pe Antonio.” Medicul
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
colaborator. Volumul lui de memorialistică, Becoming What One Is (Devenind ceea ce ești), publicat în urmă cu cîțiva ani în urmă, ar fi putut remedia lucrurile. Atît de multă literatura memorialistică și diaristică apare cu unicul scop de compensare a unei palori a (valorii) autorilor! Am luat de pe raft cartea, gîndindu-mă că voi afla din ea amănunte poate picante, poate elucidante pentru diverse probleme de istorie literară, anecdote în tot cazul referitoare la viața unei generații de profesori și literați despre care
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
se spulberă, i se potrivesc mănușă unei povești moderne, în care portretul femeii se urâțește doar în ochii privitorului: „Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,/ Cu inimă stearpă, rece și cu suflet de venin!”. Firește, în cheie romantică, paloarea este un atribut care nu surprinde. Într-un context mai larg, însă, nu i se opune palidă femeie tocmai femeii adevărate? Există, așadar, întâlniri esențiale și fake-uri, idealuri și substitute. Între ele, și mai puțin între femei, distinge Camil. Nora
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
de mesaje pe care i le trimit soarele, munții, pădurile: "Dis-de-dimineață o luai pe langă zăvoiul morii, trecui râul și mă îndemnai să urc poteca printre măceși spre grădină popii, în timp ce soarele îmi pârjolea fruntea de pe care trebuiau să dispară palorile iernii. Cu un avânt tineresc îmi luai în primire măsuța și locul de lucru. Era ziua a șaptea a lunii mai. Frunză se dezvoltase în câteva săptămâni cu o repeziciune aproape sonoră în tot peisajul. Verdele, dozat cu lumina tare
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
Dan Mihai Goia, a lucrat remarcabil amănuntul și strategiile întregului - a fost înainte de toate un boom afectiv. Reușită a misiunii verdiene: imagini plastice decupate în spațiul sonor ca acte ale unei tragedii. Un derapaj al basului sau al sopranei, o paloare a vocii de alto, timbritatea inegală a tenorului... răstoarnă cîteva fire de pai carul cu fîn? Ce este sigur, această producție româno-italiană nu ar fi fost posibilă fără implicarea, de fapt și de drept, a melomanilor din "Rotary International" și
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
o desfășurare, nu mai lungă de câteva ceasuri. Strofele 2 și 3 descriu o recuzita de orori care va fi servit în multe scrieri (Bürger, Goethe ori, mai înainte, vrăjitoarele din Macbeth); nicăieri vreun "ce horcăit"... Cuvintele se aștern cu paloare, Bolintineanu asigurând mai cu seamă ritmul (foarte important): "Aci se fac misterele/ De babe blestemate/ Ce scot la morți arterele/ Și hârcele uscate.// Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
în doar cîteva rînduri pe-o felicitare. Format mic, unele cît niște cărți de vizită, felicitările interbelice abundă de culori și de acțiune: sănii, jucării, mai rar peisaje, case care scot fum pe hogeacuri, dichis. Departe sînt sclipiciurile lor de paloarea stereotipă a cărților poștale de prin '70-'80, cu o crenguță ninsă și o urare de circumstanță. Departe, însă, și de tabieturile de dinainte de primul război, cu felicitări în tonuri de gri, argintiu, cu desene complicate, abstracte sau trimițînd, cu
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
Daniela Magiaru Paloarea este a cincea carte de poezie semnată de Ioan Morar. După debutul din 1984 cu Vară indiană, au urmat Fumul și spada (1989), Șovăiala (2000) și Nerușinarea (2003). Cea mai recentă apariție editorială este Paloarea, un volum ce propune ca
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
Daniela Magiaru Paloarea este a cincea carte de poezie semnată de Ioan Morar. După debutul din 1984 cu Vară indiană, au urmat Fumul și spada (1989), Șovăiala (2000) și Nerușinarea (2003). Cea mai recentă apariție editorială este Paloarea, un volum ce propune ca temă identitatea, mai precis construirea unui eu din fâșii identitare. Un demers desfășurat la mai multe nivele, ce își extrage seva din imposibilitatea definirii directe și imediate, dar și din încercarea constantă de a da
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
constatator, ochiul însoțește cu un calm placid și cu o precizie chirurgicală trecerea neîndurătoare. Corpul, mecanism câteodată funcțional, este, în viziunea scriitorului, o mașinărie prin care curge sânge, plasmă, oxigen, o alcătuire de carne, de suflet „prins la descarcerare” și paloare. Este totodată depozitarul unui impresionant instrumentar medical: catgut, stetoscop, lamele de sticlă - e salon de reanimare care înfricoșează până și moartea ce stă cuibărită și care, „speriată de doctori”, „și-a ținut respirația”. Iar starea se extinde, căci nopțile sunt
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
aerul trecerilor micro și macroscopice, explorând prefacerile vizibile și invizibile ale ființei, fie că e vorba de viață, ereditatea ce picură de la o generație la alta sau căderile imperiilor ce rămân „doar o pată stingheră/ pe plămânul arheologului” (history channel). Paloarea este cea care le unește. Paloarea e țintuire în corp, o prăbușire în viețile netrăite ale noastre și ale altora. E culoare a obrazului sau a pielii ce se îmbibă de boală și de curgerea timpului, dar e și indefinibila
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
prefacerile vizibile și invizibile ale ființei, fie că e vorba de viață, ereditatea ce picură de la o generație la alta sau căderile imperiilor ce rămân „doar o pată stingheră/ pe plămânul arheologului” (history channel). Paloarea este cea care le unește. Paloarea e țintuire în corp, o prăbușire în viețile netrăite ale noastre și ale altora. E culoare a obrazului sau a pielii ce se îmbibă de boală și de curgerea timpului, dar e și indefinibila stare de între, între corp și
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
culoare a obrazului sau a pielii ce se îmbibă de boală și de curgerea timpului, dar e și indefinibila stare de între, între corp și lume, între o generație și alta, între carnal și sufletesc. Omul e doar „popas al palorii” (cinema soledad), iar ereditatea - o sumă de noduri înșirate peste timp. Este, de altfel, singura enigmă nerezolvată, cea care fură ochiul poetului. Chiar și cadența matematică a morții șia găsit răspunsurile: „Asemeni celor vechi/ care au rezolvat fericiți/ toate ecuațiile
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
peste timp. Este, de altfel, singura enigmă nerezolvată, cea care fură ochiul poetului. Chiar și cadența matematică a morții șia găsit răspunsurile: „Asemeni celor vechi/ care au rezolvat fericiți/ toate ecuațiile morții,/ peste puține întrebări mă mai aplec:/ Cum călătorește paloarea/ în sămânța omenească?/ și asemănarea dintre tată și fiu/ cine o duce/ de la tată la fiu?” (iluzia interimară). În acest traseu monoton și de nedescifrat, libertatea e consecința unui gest paradoxal - renunțarea la iluzii. Pierderea speranței oferă măcar compensația de-
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
într-atât încât, sătul de raționalitate, capul și-ar dori, ca într-o transcendere a limitelor, să coboare în piept: „Cât aș da să fiu inimă/ Zice creierul/ Să fiu inima oricui/ Și să plâng” (glandă). Lectura poemelor cuprinse în Paloarea induce senzația neliniștitoare că asistăm la o diafană survolare cu aripi metalice. Suntem părtași la o lume ce își duce existența între cârjele bine fixate cu vedere spre moarte. Versurile simple, austere, puternice, cu nuanțe metalice, au tactul ciocanului din
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
vedere spre moarte. Versurile simple, austere, puternice, cu nuanțe metalice, au tactul ciocanului din sălile de judecată și rama dură a pasajului numit viață. Ioan Morar scrie o poezie epurată de efecte stilistice, cu tonuri apăsate, grave, ce impun solemnitatea Palorii. Ele reconfirmă vocația de profet sumbru a poetului, de conștiință lucidă ce ne vorbește de dincolo de iluzii. Pactul poetic e, la Ioan Morar, un caz particular, straniu, strălucit și neliniștitor al pactului cu moartea.
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
pentru o clipă. O revelație pentru mine este Andreea Bibiri în Sonia. Prezența ei încarcă emoțional spectacolul, îi dă puritate, lumină în puterea de a îndura suferința, neșansa, din toate punctele de vedere. Este un personaj total această Sonia, cu paloarea ei, cu figura ștearsă și anonimă, cu o personalitate care nu se ivește decît cînd e vorba despre bunătate, toleranță, iertare. Are ceva din Varia din Livada de vișini, ea este un fac totum fără să spere că va fi
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
de la vârsta de șapte ani? Ce soldăței de plumb? Bunica a trecut de la un vis agitat la unul liniștit, care a speriat-o când a plecat soră-sa la lucru; un vis care îi făcea respirația imperceptibilă și îi accentua paloarea de pe chip până a devenit pământie. Noaptea târziu, când s-a întors Katia, au vorbit despre bunica și soră-sa i-a zis că era mai bine să nu-i spună nimic Mamei. Era frumoasă culoarea cerului iarna, cu mult
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
24 dec. 1989 mă suna la poliție comandantul unității de grăniceri mr. Sîrghea spunându-mi că trebuie să arestez în afară de securitate și poliția. Lângă mine era în biroul comandantului poliției Huși, lt.col. Grigoraș care a auzit convorbirea. A căpătat o paloare a feței, însă s-a înviorat când i-am replicat grănicerului că la comanda garnizoanei este lt. col. Rizea și nu dumnealui. Mi-a răspuns că dezarmase câteva posturi de poliție de pe valea Prutului. Am transmis ordine telefonice semnate de mine
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
adică, mai exact, așa ai fi vrut dacă nu ți-ar fi intrat în cap, de unde, nu mai știu, că poezia ar însemna ceva cum ar fi „Mă cheamă Norvegia, mă cheamă fiordul” și alte prostii dintr-astea pline de paloare și de sentiment. Ea, mie (mie!): „- Cât ești de modest, atâta de fudul! -Eu, fudul!? Poate de ureche”, zic. Pe neașteptate, mă găsesc în situația, deloc premeditată, de a putea publica o carte. Una scrisă mai demult. Nu-mi stătea
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
Tonalitatea poeziei este una ambiguă, în măsura în care întrunește în perimetrul ei atât sarcasmul și ironia, cât și patosul camuflat ori timbrul gravității vag simbolice. Poemul Doamne-ferește face parte din volumul Moartea citește ziarul. Universul figurat în volum e un univers cu palori agonice și reflexe carcerale, în care ființa își simte existența ca o captivitate resemnată, într-un spațiu al chemărilor de dispariție, al întunericului și al morții. Ilustrativă pentru această atitudine și pentru acest nou mod de a privi realul, poezia
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]