852 matches
-
CÎȘTIGAȚI O AVERE INTRAȚI CU ZECE UNITĂȚI FIDUCIARE IEȘIȚI CU UN MILION PALATUL DE DIAMANT ÎN INTERIOR VA AȘTEAPTĂ ZECE MILIOANE DE DIAMANTE ÎNCERCAȚI-VĂ NOROCUL ÎNTR-UN DECOR DE DIAMANTE MERGÎND MAI DEPARTE, GONISH GĂSI MAI MULTE FIRME ȘI PANCARTE DE ACELAȘI TIP: PALATUL RUBINELOR \ PALATUL DE AUR \ PALATUL DE SMARALD \ AMESTECÎNDU-SE CU SUTE DE CONSTRUCȚII LA FEL DE STRĂLUCITOARE, CARE-ȚI LUAU OCHII. ÎN CELE DIN URMĂ AJUNSE LA DESTINAȚIE: BAZARUL NOROCULUI SE POATE JUCA ȘI CU CINCI GOLOGANI CÎȘTIGURI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
neaveniții, nepricopsiții ăia. Cum nu-s geniu, le desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la meci, „Moldoveni cu limba lată/ Mai picați în C o dată”, de exemplu. Să nu intre bieții oameni în sevraj fără gazetă de perete. *** Ceardașul. SMS de la Adrian. „Ești în deal? Hai la I. De povestit.” Cred că pe azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vertiginos spre Paris, unde locuia cea de-a treia membră a acestei categorii de oameni privilegiați. Părea că plonjează din miezul zilei În inima nopții. Șoferul limuzinei mă aștepta la capătul terminalului de sosiri de pe Charles de Gaulle, cu o pancartă de dimensiunile unei cărți poștale pe care scria Monsieur Miyashita. Am trecut de vamă fără probleme. Nu am văzut decât un singur funcționar și, cum era trecut de unsprezece noaptea, și avionul Concorde era singurul care aterizase la ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dialogul, care a concentrat asupra sa toată atenția, făcându-ne aproape să uităm orașul răvășit, ar putea să se întrerupă: aceleași coloane militare de transport traversează piața și pagina, despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe acum, pălăria cu trandafir plutește peste o mare de berete gri, de căști, de basmale; încerc să alerg după ea, dar ea nu se uită înapoi. Urmează câteva paragrafe pline de nume de generali și deputați, în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
curiozitate profesională crescândă o insectă misterioasă În lingura cu ciorbă. Justiția română, domnii mei, este când la trap, când la galop. Când fu cu Costel al lu’ Iancu, ăl de-i fotografie pe unii În costumul lui Adam și cu pancarte pe piept, Îl lăsară În libertate. Că nu era pericol, era Îngeraș. Când veni Gigi la juvăț, Îl popriră cu mascații. Că Dumnezeu, că mătănii, că spovedanie, că iertarea păcatelor făcute și nefăcute, că anafura mamii lor, nimic. Justiția intransigentă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a tras. Și mi-a trecut prin fața ochilor o plajă. Cu nisip fin, cu palmieri, cu soare deasupra, se zbătea oceanul nervos fiindcă nu intram În el... Era hauai, Sandule! Gicule, nu știu dacă era hauai, că nu pusese nimeni pancarte pe-acolo. Putea să fie și plaja lu’ mazăre de la mamaia. Da’ cum stăteam eu ca robinson și mă gândeam că nu mai ajung să plătesc Întreținerea - azi e joi, trebuie să dați bani la Întreținere, nefericiților, iar voi Îi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
șosele și pe calea aerului, la Oran. Astfel, s-a văzut cum circulația scade treptat, până ce a devenit aproape inexistentă, s-au văzut magazine de lux închizându-se de la o zi la alta, altele afișând în vitrine anunțuri de interdicție, pancarte negative, în timp ce șiruri de cumpărători staționau În fața ușilor lor. Oranul a luat astfel o înfățișare ciudată. Numărul de pietoni devine considerabil mai mare și chiar la orele pustii în mod obișnuit mulți oameni, reduși la inactivitate prin închiderea magazinelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe peroane era oprit. Dar sălile de așteptare în care intrai din oraș rămâneau deschise și uneori cerșetorii se instalau în ele în zilele de arșiță pentru că acolo era umbră și răcoare. Rambert venea aici să citească vechi orarii sau pancartele care interziceau scuipatul, sau regulamentul poliției trenurilor. Apoi, se așeza într-un colț. Sala era întunecoasă. O sobă veche de metal se răcea de luni de zile pe o podea care mai păstra urmele în formă de opt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
imaterial. De câte ori mergeam pe un traseu la o porcărie populară adulativă, ca și atunci când am fost la a 40-a aniversare a lui 23 August, mă simțeam cumplit de lașă și de vinovată. Cinstit, nu voiam să-mi atârn o pancartă sau să strig ceva contra, fiindcă nu voiam să mor fără el. Planurile mele donquijotești aveau aceeași miză: uciderea. Voiam să-l împușc sau să arunc o grenadă. Aș fi consimțit să mor dacă măcar încercam să-l ucid. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am mers, fiindcă eu sunt în casă înainte să se întunece). Ne-am amuzat la masă. Tipii din departament m-au întrebat cum mă costumez de Halloween. Iar Jeff mi-a sugerat să nu mă costumez. Să îmi pun o pancartă pe care scrie: Born in Transylvania și ajunge pe deplin. 17 octombrie M-am trezit vorbind cu laptop-ul, la sfârșit i-am făcut și bezele fiindcă m-am speriat că mă lasă și de obicei în situații de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Kiril se așază exact sub chinez și-l prinde în brațe înainte de-a se izbi de asfalt. Nu mai are timp să realizeze ce ține chinezul în brațe pentru că pietroiul respectiv îi zdrobește capul. Chinezul are la gât o pancartă pe care scrie Mai bine la ruletă decât la bursă! Încă amețit de șoc, fără să-și dea seama cum de-a scăpat cu viață, chinezul își scoate pancarta de la gât, o aruncă peste ce-a rămas din capul lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru că pietroiul respectiv îi zdrobește capul. Chinezul are la gât o pancartă pe care scrie Mai bine la ruletă decât la bursă! Încă amețit de șoc, fără să-și dea seama cum de-a scăpat cu viață, chinezul își scoate pancarta de la gât, o aruncă peste ce-a rămas din capul lui Kiril și o ia la fugă printre blocuri. Roman cade în genunchi. Își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi, dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Roman în rusește. O să mori din cauza unei sinucideri, citează el gânditor din Esmé. — Ratate. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus, spune Lionel cu o voce de pe altă lume. Roman, aflat aproape de cadavrul lui Kiril, se uită sub pancarta chinezului. — Pe fruntea lui nu se mai poate citi nimic, nu mai are frunte. Să-l ducem la spital, face el o propunere aberantă. — Ai înnebunit? Nu vezi că e mort? Vrei să vină poliția, să-ți ceară actele și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înnebunit? Nu vezi că e mort? Vrei să vină poliția, să-ți ceară actele și să te expulzeze? Lumea începe să iasă la ferestre, să vadă cauza bufniturii. Lionel intră în panică. Deocamdată, tot ce poate vedea lumea este o pancartă de sub care ies niște picioare și două rachete de tenis profesionale. — Repede, să fugim în direcții diferite! spune precipitat Lionel. — De ce? se scoală greoi Roman și se mai șterge o dată la ochi, tot degeaba. — Să nu ne poată urmări. Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de excepție. Pe stradă se apropie de reporter un grup de manifestanți care se antrenează pentru marșul de a doua zi. Duc materiale propagandistice, cum ar fi portrete ale lui Lionel făcute după legitimația de la clubul pescarilor de crap sau pancarte pe care scrie: „Salvați-l pe Lionel!“, „Lionel, suntem cu tine!“, „Nu, morții arbitrare!“ Sunt și pancarte mai puțin angajante, cum ar fi una pe care scrie: „Cu Lionel, până la moarte!“, ceea ce ar putea da de înțeles că după moarte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de a doua zi. Duc materiale propagandistice, cum ar fi portrete ale lui Lionel făcute după legitimația de la clubul pescarilor de crap sau pancarte pe care scrie: „Salvați-l pe Lionel!“, „Lionel, suntem cu tine!“, „Nu, morții arbitrare!“ Sunt și pancarte mai puțin angajante, cum ar fi una pe care scrie: „Cu Lionel, până la moarte!“, ceea ce ar putea da de înțeles că după moarte îl vor abandona. Manifestanții se antrenează strigând „Salvați-l pe Lionel!“ Triplu Ve îi face semn operatorului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
păsările vin Cip, cirip prin mintea mea, Viața, moartea, trecerea... Și, așa, cât sunt de neînsemnat, de labil și failibil, de neputincios și efemer, m-am revoltat și am ieșit din mine, precum ies greviștii în stradă. Nu purtam nici o pancartă pe care aș fi putut scrie: “Viața e o himeră”, dar dacă Dumnezeu le știe pe toate, atunci cu siguranță vede ce scrie sub fruntea mea. - Ce nevoie a avut Pământul să-și facă umbră cu ființa mea ? - De ce să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
alții, și Lucrețiu Pătrășcanu, Focan a vrut să refacă tabloul, dând portretului trăsăturile acestuia. Pătrășcanu era tot în fața unei ferestre, prin care se zărea de data aceasta o pădure de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la acea Plenară. De partea cealaltă a ferestrei, dând să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului Comunist Român, așa cum fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu formau o singură grupare, erau împărțiți pe suflete. Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne: unii, prin semne obscene, alții prin îmbrățișări. Fiecare avea câte o pancartă atârnată de gât pe care era scris același epitaf: „nu tăiați copacii, vrem pietre! Potopul va trece, apocalipsa, la fel; pietrele rămân, copacii vor muri în picioare, hârtia o să dispară dar pietrele se vor găsi peste ani. Deci, vrem cât
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu hoții, fiecare lovitură va imprima pe piatră durerea noastră în cuvinte însă aveți grijă să nu ne loviți în inimă, acolo este izvorul nostru...” I-am văzut acolo, răstigniți pe cruce; în loc de brațe le crescuseră aripi de înger, în loc de pancarte, aveau agățate pietre- cuvinte de gât, ca niște mărgele; se pregăteau să plece la ceruri la dreapta mamei-poezii pentru ca apoi, să reînvie prin cuvinte rostite, să fie frați de cruce, într-o singură simțire: a iubirii! (Poeții. O nouă revoluție
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nu formau o singură grupare, erau împărțiți pe suflete. Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne: unii, prin semne obscene, alții prin îmbrățișări. Fiecare avea câte o pancartă atârnată de gât pe care era scris același epitaf: „nu tăiați copacii, vrem pietre! Potopul va trece, apocalipsa, la fel; pietrele rămân, copacii vor muri în picioare, hârtia o să dispară dar pietrele se vor găsi peste ani. Deci, vrem cât
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu hoții, fiecare lovitură va imprima pe piatră durerea noastră în cuvinte însă aveți grijă să nu ne loviți în inimă, acolo este izvorul nostru...” I-am văzut acolo, răstigniți pe cruce; în loc de brațe le crescuseră aripi de înger, în loc de pancarte, aveau agățate pietre- cuvinte de gât, ca niște mărgele; se pregăteau să plece la ceruri la dreapta mamei-poezii pentru ca apoi, să reînvie prin cuvinte rostite, să fie frați de cruce, întro singură simțire: a iubirii! Atitudine Voi știți ce culoare
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe haine, pe genți, pantofi, bijuterii. Se întâmplă foarte rar ca o persoană să apară în public fără așa ceva. Cu treizeci de ani în urmă, dacă ar fi prezis cineva că întreg publicul din lume se va transforma în niște pancarte vii, plimbându-se de colo-colo ca să facă reclamă produselor, ideea ar fi părut fantasmagorică. Și totuși, asta s-a întâmplat. O pauză scurtă și continuă: — Rezultatul este o saturație cu imagini, epuizarea senzorială și diminuarea impactului. Ce putem face acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu palmele, timp În care o anumită stare de incertitudine și curiozitate puse stăpânire pe Întreaga sa ființă. La ieșirea de pe aeroportul imens și supraetajat găsi fără niciun fel de dificultate un arab Îmbrăcat În costum maron. Acesta avea o pancartă pe care scria „Stefan Girovescu - Romania”, au făcut iute cunoștință și a fost condus la o mașină Închisă. Peste o oră era Într-o clădire mare și roșie, cu alei frumoase, flori și fântână arteziană. Totul exprima rigoare și civilizație
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să ajung urgent la baie, care era situată la etajul unul. Din stradă răzbăteau anumite zgomote, inexistente până la acel moment. Am coborât repede și am ieșit În stradă. Apăruse primul grup de absolvenți: clasa a XII-a B. Aveau o pancartă mare, purtată de doi băieți frumoși și Înalți pe care era scrisă clasa și liceul. Erau Îmbrăcați de gală: redingotă neagră și tocă. Ce frumoși! Până să-mi astâmpăr emoțiile au apărut alte trei clase de elevi. Nu știu dacă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]